Următoarele pasaje biblice vor prezenta clar că Dumnezeu stăpînește materia neînsuflețită. Primul exemplu clar în acest sens este perioada creației. Dumnezeu ordonează “Să fie lumină” și lumina apare, “Să fie o întindere între ape” și așa se întîmplă.
Mai tîrziu, același Dumnezeu se mînie pe nelegiurile oamenilor de pe pămînt și hotărăște potopul. “Și iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viață; tot ce este pe pămînt va pieri”. După cum bine știm potopul se întîmplă, ceea ce reflectă încă o data suveranitatea lui Dumnezeu asupra materiei neînsuflețite.
Stăpînirea absolută a lui Dumnezeu se manifestă la fel de evident în cazul celor 10 urgii asupra egiptenilor. Rîul se transformă în sînge, lumina se face întuneric, a venit grindina. Piatră cu foc a bătut peste țara Egiptului, sfidînd într-un fel puterea faraonului și a dumnezeilor lui. Mai tîrziu apele Mării Roșii se deschid lăsînd poporul Israel să treacă în timp ce armata egipteană este nimicită.
Un exemplu direct a suveranității lui Dumnezeu asupra naturii este cazul lui Isus pe mare. El doarme, iar ucenicii sunt înspăimîntați de furtuna dezlănțuită care amenință corăbioara să se scufunde. Atunci cînd ucenicii își trezesc Învățătorul, El mustră vântul și el i se supune. Marcu 4:39 El S’a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!„ Vîntul a stat, şi s’a făcut o linişte mare.
Fenomenele naturii sunt subiecte ale suveranității lui Dumnezeu. El dă ploaia și El oprește ploaia, El trimite uragane, El face să vină zăpada…
Psalm 147:15-18 El ‘şi trimete poruncile pe pămînt, Cuvîntul Lui aleargă cu iuţeală mare. El dă zăpada ca lîna, El presară bruma albă ca cenuşa; El ‘şi asvîrle ghiaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său? El ‘şi trimete Cuvîntul Său, şi le topeşte; pune să sufle vîntul Lui, şi apele curg.
Dumnezeu este Stăpînitorul total al materiei neînsuflețite și al fenomenelor naturii.