- Libera alegere a omului
Deși natura umană a fost serios afectată după cădere, totuși omului i-a rămas libera alegere. Dumnezeu schimbă pe fiecare păcătos care crede şi se pocăieşte de păcatul său. Fiecare om are libertate şi veşnicia lui depinde de felul cum îşi va folosi această libertate. Omul poate alege să facă binele în loc să facă răul, iar alegerea lui nu este afectată de natura sa păcătoasă. Omul poate coopera cu Duhul Sfînt şi să ajungă să fie credincios sau să respingă harul lui Dumnezeu. Omul este cercetat de Duhul Sfînt şi adus pe „muchie de cuţit” de unde poate alege să creadă sau să nu creadă. Dar Duhul nu îl poate regenera înainte ca omul să creadă. După actul de credinţă urmează naşterea din nou. Credinţa este ceea ce omul îi oferă lui Dumnezeu şi contribuţia omului la salvarea personală.
- Alegerea condiţionată
Faptul că Dumnezeu a ales pe unii oamenii spre salvare înainte de întemeierea lumii se bazează pe precunoaşterea lui Dumnezeu, adică Dumnezeu a văzut mai dinainte că noi vom crede în El şi de aceea nu dă iertarea. De asemenea iertarea este condiţionată de ceea ce face omul. Credinţa pe care Dumnezeu a văzut-o la noi mai dinainte şi pe baza căreia ne-a ales, nu este de la Dumnezeu, ci este libera alegere a omului. Dumnezeu i-a ales pe cei pe care a văzut că vor crede în Isus Hristos. Motivul pentru care omul este salvat este faptul că el la ales pe Dumnezeu şi nu Dumnezeu pe om.
- Mîntuire universală şi iertare generală.
Lucrarea de răscumpărare a lui Hristos este pentru toţi în mod egal, dar nu garantează că fiecare va fi salvat. De asemenea Hristos a murit pentru toţi şi pentru fiecare, dar doar cei ce cred în El vor fi salvaţi. Moartea Sa face ca Dumnezeu să-i ierte pe toţi cei păcătoşi cu condiţia că ei cred. Lucrarea de răscumpărare a lui Isus devine efectivă doar atunci cînd oamenii cred în El.
- Rezistenţă împotriva Duhului Sfînt
Duhul îi cheamă din interior pe cei care aud Evanghelia în exterior. El face totul ca cei care aud Evanghelia să vină pe calea salvării. Dar avînd în vedere că omul are libera alegere, el poate cu uşurinţă rezista chemării Duhului. Duhul nu poate schimba omul pînă cînd acesta nu crede (contribuţia omului), după care este posibilă naşterea din nou. Aşa că libera alegere limitează Duhul în lucrarea de salvare a omului. Duhul nu poate da viaţa veşnică fără voia omului.
- Căderea din har
Cei care cred şi într-adevăr sunt salvaţi, îşi pot pierde mîntuirea prin a alege să nu mai creadă în Dumnezeu. Nu toţi arminienii cred acest lucru. Unii cred ca dacă ai fost o dată salvat eşti păstrat de către Hristos.
Acest articol a fost publicat în
Doctrinele Bibliei. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Frate Cipriane, pentru a fi discutate sau contrazise aceste puncte e bine sa bagi si cele 5 Puncte ale Calvinismului. Da ce te-a facut sa publici punctele astea?
ApreciazăApreciază
Sunt si punctele calvinismului. Nu sunt partinitor 🙂
ApreciazăApreciază
Deci pina la urma, nu mai faci parte din partea invataturii sanatoase?????????????? De cind te-indeletnicesti cu cele 5 puncte arminianismului.
ApreciazăApreciază
Hahaha, bravo gluma.
ApreciazăApreciază
Salut Cipriane….!
Mda…… probabil discuţiile noastre de astă vară te-au făcut să te întorci la credinţa adevărată (la armenianism) 😀 😀 😀
Apropo la punctul 5. Căderea din har, la sfîrşit ai omis încă o parte din propoziţie şi anume…… ” – că odată ce păcătosul a fost regenerat, el nu mai poate niciodată să se piardă.” te-aş sugera să o anexezi şi pe aceasta ca să fie complet. 😉
Ai un blog bun, mai ales şi vizitatori mulţi……bravo! (Tak derjati). Nu demult am făcut şi noi unul……..Mai avem de lucrat la el….
ApreciazăApreciază
Mersi Johny, ma bucur de aprecierea ta. Esti bravo. Cit priveste arminianismul, nu prea il pun in buzunar, tot sunt mai mult tentat spre partea calvinista.
ApreciazăApreciază
Accept fără dubii doctrina aceasta
ApreciazăApreciază