SFINŢI, ZILELE SFINTILOR SI SIMBOLURI ( 4 )

Multe din vechile legende care au fost asociate cu zeii păgâni au fost transferate asupra sfinţilor. Chiar şi The Catholic Encyclopedia spune că aceste „legend repetă concepţiile găsite în basmele religioase precrestine… Legenda nu este creştina, ci doar a fost cretinizată… În multe cazuri are în mod evident aceeaşi origine cu cea a mitului… Anticii au urmat surse, ale căror elemente naturale nu le-au înţeles, de pe vremea eroilor; tot astfel s-a întâmplat şi în cazul multor legende ale sfinţilor… Devenise uşor să transferi asupra martirilor creştini concepţiile pe care le-au avut cei din antichitate referitor la eroii lor. Acest transfer a fost promovat de numeroasele cazuri în care sfinţii creştini au devenit succesorii zeităţilor locale, iar închinarea creştină a înlocuit închinarea locală din antichitate. Aceasta explică marele număr de similarităţi între zei şi sfinţi”.

Pe măsură ce păgânismul şi creştinismul s-au îmbinat, uneori unui sfânt i se dădea un nume ce suna foarte asemănător cu cel al zeului sau al zeiţei pe care o înlocuia. Zeiţei Victoria din Alpii de Sud i s-a dat numele de Sf. Victoire, zeului Cheron ca Sf. Ceranos, zeiţei Artemis ca Sf. Artemidos, zeului Dionysus ca Sf. Dionisius, etc. Zeiţei Brighit (considerată fiica zeului-soare şi reprezentată cu un copil în braţe) i s-a schimbat numele în „Sfânta Brigita”. Pe vremea păgânilor, templul ei principal de la Kildare era slujit de fecioare vestale care vegheau asupra focurilor sacre. Mai târziu, templul ei a devenit o mănăstire, iar vestalele lui, călugăriţe. Ele au continuat să vegheze asupra focurilor ritualului, numai că acum el era numit „focul Sf. Brigita”.”

Templul antic cel mai bine păstrat aflat acum în Roma este Panteonul, care era altădată dedicat (potrivit inscripţiei deasupra porticului) lui „Jove (Jupiter) şi tuturor zeilor”. Acesta a fost rededicat de către Papa Bonifaciu IV „Fecioarei Maria şi tuturor sfinţilor”. Astfel de practici nu erau neobişnuite. „Biserici sau ruine ale unor biserici au fost în mod frecvent descoperite pe locurile pe care iniţial au existat altare, capele şi temple păgâne… Este de asemenea adevărat într-o anumită măsură că uneori sfântul al cărui ajutor era invocat la altarul creştin avea o anumită asemănare exterioară cu zeitatea sfinţită mai înainte în acel loc. Astfel, în Atena, capela vindecătorului Asclepios… În momentul în care a devenit biserică, a fost consacrată unor sfinţi pe care creştinii atenieni i-au invocat ca nişte vindecători miraculoşi, Cosma şi Damian”.

O peşteră din Betleem despre care se pretinde că e locul în care S-a născut Isus a fost de fapt, conform celor spuse de Jerome, un altar săpat în stâncă, în care i s-a adus închinare zeului babilonian Tamuz. Scripturile nu afirmă niciodată faptul că Isus S-ar fi născut într-o peşteră.

Acest articol a fost publicat în Religie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s