ÎNCHINAREA ADUSĂ MARIEI ( 2 )

Astfel de idei despre sâni, pe de altă parte, nu erau străine celor care se închinau zeiţei-mame păgâne. Au fost dezgropate imagini ale ei, care adesea îi arătau sânii foarte disproporţionaţi faţă de trupul ei. În cazul Dianei, pentru a-i simboliza fertilitatea, ea este înfăţişată cu nu mai puţin decât o sută de sâni!

Încercări ulterioare de a o preamări pe Maria la o poziţie glorificată în catolicism se pot vedea în doctrina „conceperii imaculate” a Mariei. Această doctrină a fost pronunţată şi definită de Pius IX în 1854 – că Binecuvântata Fecioară Maria „în prima clipă a conceperii ei… a fost ferită de orice pată a păcatului originar”.  Este evident că această învăţătură e numai un efort în plus de a face ca Maria să se asemene cât mai îndeaproape cu zeiţa păgânismului căci, în vechile mituri, se credea despre zeiţă că ar fi avut parte de o concepere supranaturală!

Istorisirile variau între ele, dar toate vorbeau despre întâmplări supranaturale în legătură cu intrarea ei în lume, că ea era superioară muritorilor de rând, că era divină. Puţin câte puţin, astfel încât învăţăturile despre Maria să nu pară inferioare celor despre zeiţa-mamă, era necesar să se înveţe că şi intrarea Mariei în această lume a implicat un element supranatural!

Este oare scripturală doctrina care spune că Maria s-a născut fără pata păcatului originar? Vom răspunde la aceasta cu însăşi The Catholic Encyclopedia: „Nu se poate aduce din Scriptură nici o dovadă directă, categorică şi strictă a acestei dogme”. Se subliniază mai degrabă că aceste idei au reprezentat o dezvoltare treptată în cadrul bisericii.”

Chiar aici trebuie explicată o deosebire esenţială – poate chiar deosebirea fundamentală – între abordarea romano-catolică a creştinismului şi concepţia generală protestantă. Doctrina romano-catolică s-a bazat parţial pe Scriptură, parţial pe tradiţii şi idei transmise de Părinţii Bisericii, şi parţial pe concepţii împrumutate din păgânism dacă aceste concepţii puteau fi „creştinizate”. Concepte din toate aceste surse au fost amestecate împreună, dezvoltate şi în cele din urmă transformate în dogme la diferite concilii catolice de-a lungul secolelor. Însă concepţia pe care Reforma protestantă a căutat să o reînvie a fost o întoarcere la Scripturi ca bază mult mai sănătoasă pentru doctrină, fără accent sau cu un slab accent pus pe ideile ce s-au dezvoltat mai târziu.

Mergând la Scripturi, nu numai că nu găsim vreo dovadă pentru ideea conceperii imaculate a Mariei, dar există dovezi ale contrariului. Deşi a fost un vas ales al Domnului, o femeie evlavioasă şi virtuoasă – o fecioară -, ea a fost la fel de omenească precum orice alt membru din familia lui Adam. „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu” (Rom.3:23), singura excepţie fiind Isus Cristos însuşi. Ca oricine altcineva, şi Maria avea nevoie de un Mântuitor, şi ea a recunoscut foarte clar lucrul acesta când a spus: „Şi duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, MÂNTUITORUL meu” (Lc.l:47).

Ralph Eduard Woodrow

Acest articol a fost publicat în Religie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la ÎNCHINAREA ADUSĂ MARIEI ( 2 )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s