Diavolul religios din om… ( 1 )

Cred că aș diferenția oamenii care merg la biserică și care caută să aibă o relație cu Dumnezeu. Și i-aș diferenția prin motivele pentru care fac acest lucru. Unii, merg din sincera și neascunsa dorință de a se apropia de Cel ce merită toată slava, gloria și cinstea, de Dumnezeul Adevărului. Oameni cucernici, care recunosc starea de neputință de a lupta împotriva păcatului singuri, și vin ca să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Oameni care zi de zi duc o luptă pentru a-și păstra sufletul curat înaintea lui Dumnezeu, oameni care caută cu toate modestele lor abilități să lărgească Împărăția lui Dumnezeu, la care suntem chemați.

Cît privește cea de a doua categorie de enoriași , uneori penița se încăpățînează să portreteze astfel de oameni, bine costumați cu atotcuprinzătoarea blană de oaie, sub care se ascunde, însă, coltele bine ascuțit de lup, deprins ce înseamnă victima, și care este gata mai întodeauna să vadă culoarea sîngelui următoarei jertfe. Bineînțeles, vom trece peste lipsa de dorință a peniței și vom merge la culmea gîndirii omenești – computerul, care este mai modest decît venerabila peniță, și care scrie orice îi spui, asemeni unui grefier care își profesează arta de multă vreme.

Dar chiar dacă cuvintele își au rolul lor, iar exprimarea artistică este mai mieroasă și mai lină asemeni unui râuleț șerpuitor, vom privi la ceea ce spune Sfânta Scriptură despre această, a doua categorie de oameni, fără preț în ochii societății, decăzuți în ce privește gîndirea, aflîndu-se prăpastia plină de ceea ce natura omenească numește destul de elegant, îndobitocire .

2 Timotei 3:2-7  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,  vînzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu;  avînd doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sînt printre ei unii, cari se vîră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frămîntate de felurite pofte, cari învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.

Bineînțeles mulți dintre respectivii sunt în biserică, iar uneori trebuie să recunoaștem că anume ei, sunt cei care stau în față, și care dirijează destul de iscusit, pe cei căroră gîndirea mediocră nu le permite să treacă prin puținii neuroni ceea ce le cuvîntează “nobilii povestitori”.

De multe ori îți dai seamă că Dumnezeul de care ei vorbesc cu atîta ardoare, și pentru care dau ireala impresie că ar muri, este un alt dumnezeu decît cel biblic, iar credința lor care aparent ar putea mișca munții, mișcă doar sufletele sincerilor, sau uneori credulilor membri de biserică. Credința pe care o au ei, acești oameni descriși de apostolul Pavel, o vom clasifica mai degraba la lipsă unei credințe și o vom înlocui cu binemeritata expresie formă de evlavie, care chiar și așa exprimă mult mai mult decît au în realitate acești oameni în universul lor spiritual.

Va continua…

Acest articol a fost publicat în Religie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s