Contribuții științifice referitor la chipul lui Dumnezeu (Ingineria genetica 2)

Distanţarea de normă ar fi semnificativă moral dacă această normă ar fi tratată ca un standard absolut, iar îndepărtarea de acesta ar fi moral inacceptabilă. În acest caz, pentru cei aflaţi sub acest standard avem obligaţia morală de a găsi moduri de a le îmbunătăţi situaţia, în vreme ce o îmbunătăţire care ar depăşi standardul ar fi considerată imorală. Însă o asemenea teză a legii naturale depinde de pretenţia ca norma să aibă o valoare absolută non-arbitrară. Unii ar putea recurge la conceptul de imago Dei pentru a susţine această pretenţie, argumentând că Dumnezeu i-a creat pe oameni dându-le o anumită esenţă sau normă umană şi că orice încercare de a o altera ar însemna a lua locul lui Dumnezeu şi ar fi, deci, imorală. Însă încercăm să luăm locul lui Dumnezeu atunci când încercăm să îmbunătăţim oamenii dincolo de vreo normă dată? Mitul lui Prometeu, nu Biblia, este cel care descrie un Dumnezeu care păzeşte cu gelozie secretele universului de descoperirea umană. Acţiunile de care ne temem nu trebuie descrise ca o asumare a rolului lui Dumnezeu, ci ca o nerespectare a rolului nostru de oameni. O abordare mai rezonabilă este aceea de a insista ca toate strădaniile noastre să fie desfăşurate în spiritul răspunderii înaintea lui Dumnezeu. Creatorul a conferit puterea de a crea (în sens analogic) oamenilor, pentru ca aceştia să o folosească moral. Dincolo de aceasta se află punctul de vedere potrivit căruia există o normă umană dată, stabilită de imago Dei. Dar aceasta face o fiinţă umană „normală” un standard stabilit sau o esenţă dată, ori o normă statistică? Dacă este cea dintâi, cum o putem descoperi? Teoria legii naturale prezintă dificultăţi în ce priveşte descoperirea normelor naturale pe care le invocă. Apelul ei la ceea ce constituie situaţia normală sau regula, atunci când dezvoltarea nu este afectată, presupune un ideal al umanităţii conceput în prealabil. În acest caz – dacă norma este una statistică – nu există nici o interdicţie de încălcare a ei, căci prin ridicarea celor care se află sub medie, ridicăm însăşi media. Imperativul moral de a duce îmbunătăţirea dincolo de orice normă existentă s-ar putea să nu fie atât de puternic precum imperativul de a îmbunătăţi până la o normă, însă aceasta nu înseamnă că ar trebui să existe o prohibiţie morală în privinţa îmbunătăţirii dincolo de o normă. Toate aceste lucruri trebuie temperate de umilinţa venită din realizarea faptului că există limite ale schimbărilor pe care le poate aduce genetica. Experienţa convertirii poate produce schimbări profunde de comportament fără a afecta genele. Nu putem produce roadele Duhului şi nu putem trata păcătoşenia prin ingineria genetică, pentru că omenirea nu este definită sau descrisă pe deplin în termenii ADN-ului. Un individ cu o înzestrare genetică deosebită poate totuşi să fie supus mândriei arogante şi comportamentului iresponsabil faţă de Dumnezeu şi de alţii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s