Contribuții științifice referitor la chipul lui Dumnezeu (Codul genetic uman 1)

Codul genetic uman. În ADN-ul unui ovul sau spermatozoid există în jur de trei bilioane de perechi elementare, aranjate liniar în de-a lungul mai multor cromozomi. Pentru a tipări această imagine ar fi necesar echivalentul a circa treisprezece seturi din Enciclopedia Britanică. Aproape jumătate din ADN are caracter repetitiv, conţinând multe copii ale unor secţiuni scurte şi funcţionarea unei mari părţi din cealaltă jumătate este necunoscută. Apoi, există cele cincizeci de mii de gene structurale, care conţin proiectul unor produse genetice specifice, precum enzimele. La ambele niveluri – cele trei bilioane de perechi elementare sau cele cincizeci de mii de gene – există informaţii importante care trebuie obţinute. Guvernul federal discută în prezent un proiect vast cu privire la aceste două domenii de cercetare. (1) Din februarie 1988, 3450 de gene şi de segmente de ADN au fost asociate cu cromozomii corespunzători. Rămâne de atins scopul localizării celorlalte cincizeci de mii de gene. Cunoaşterea localizării unei gene reprezintă un pas important pentru înţelegerea funcţiilor ei şi pentru remedierea efectelor mutaţiilor dăunătoare. (2) Cea de-a doua abordare vizează stabilirea ordinii ADN-ului (determinarea codului genetic) de la un capăt la altul. Aceasta ar ajuta la definirea funcţiilor segmentelor necunoscute. Însă merită acest proiect, în valoare de peste trei bilioane de dolari, acest cost? Ar trebui încercat acest lucru, date fiind resursele financiare limitate, înaintea altor priorităţi? O altă aplicaţie a cercetărilor ADN-ului a dus, la începutul lui 1987 la cătarea „Evei mitocondriale”. Mitocondria reprezintă nişte structuri mici din citoplasma celulelor, care furnizează energie prin procese chimice.

Transmiterea genelor mitocondriale generaţiei următoare urmează întotdeauna modelul moştenirii materne. Echipele de cercetători au extras mitocondria din 145 de placente (din cinci regiuni geografice) şi două linii de celule supuse cercetării şi au concluzionat că ADN-ul mitocondrial a putut fi urmărit până la o femeie africană care a trăit cu două sute de mii de ani în urmă. Care ar putea fi legătura dintre această Evă mitocondrială şi Eva din Scriptură, care avea chipul lui Dumnezeu? O afirmaţie obişnuită este cea că Eva ale cărei gene s-au păstrat nu a fost singurul om din vremea aceea, ci că, dintre multele femei, ea a fost cea ale cărei gene mitocondriale s-a întâmplat să supravieţuiască. Unii ar putea sugera că ambele scenarii speculative – urmărirea originii tuturor persoanelor până la o Eva primară sau până la o Eva dintre alte femei (unde şi-au găsit Cain şi Set soţiile şi de cine se temea Cain?) – ar putea fi armonizate cu povestirile din Geneza. În orice caz, pe măsură ce harta geneticii umane se completează, înţelegerea noastră cu privire la natura noastră distinctă va fi provocată. Omologia procentuală dintre perechile speciilor va fi calculată pentru fiecare dintre genele identificate. Odată ce este clonată o genă de drosofila sau de şoarece, ADN-ul este folosit pentru a găsi o genă similară la om, un alt test al asemănării. Studiile despre asemănările dintre specii s-au bazat în trecut în special pe produsele genelor (precum hormonii şi enzimele), însă acum analiza este direcţionată spre gene însele.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s