Contribuții științifice referitor la chipul lui Dumnezeu (Creier și minte 3)

Nu dispunem aici de spaţiu pentru o investigare amănunţită a acestor modele şi a dovezilor aduse în sprijinul fiecăruia. Însă discuţiile recente legate de nivelurile de analiză şi de organizare au implicaţii interesante în ce priveşte problema minţii/creierului. A existat o perioadă când era greu de înţeles cum puteau fi explicate sistemele vii (la un nivel mai înalt) în termenii fizicii şi chimiei (la un nivel elementar). La începutul anilor 1950, componentele chimice şi structura elicoidală a ADN-ului erau cunoscute, însă datele fizice şi chimice în sine nu erau suficiente. Schimbarea a venit când Watson şi Crick au întrebat care erau funcţiile biologice pe care le îndeplineau genele. Ei au arătat că genele pot fi reproduse întocmai şi că ele pot purta informaţia numai dacă elementele componente ale dublului arc spiral erau organizate într-o anumită manieră. Fenomenele pot fi explicate de la bază în sus dacă întrebările sunt puse de la vârf în jos. Acum începem să înţelegem felul în care creierul şi funcţiile sale pot fi explicate în termenii componentelor sale organice. Îndeosebi simulările computerizate şi studiul fenomenelor electrofiziologice şi chimice din creier ne ajută să înţelegem felul în care informaţia poate fi înmagazinată şi redobândită. Întrebarea critică este dacă acelaşi mod de înţelegere folosit în analiza biochimică se aplică şi relaţiilor minte-creier. Urmând exemplul lui Watson Crick, s-ar părea că deschiderea fundamentală a înţelegerii noastre în ce priveşte relaţia minte-creier va avea loc numai când vom pune întrebările corecte. O tentativă în acest sens este mult dezbătutul (şi disputatul) test Turing, potrivit căruia eşecul unei părţi terţe neutre de a putea face distincţia între răspunsurile comportamentale ale maşinilor şi oamenilor în ce priveşte o comunicare semnificativă, sensibilă, indică cel puţin faptul că modelul (1) de mai sus este necorespunzător. Poate o abordare mai utilă ar fi aceea de a întreba cum trebuie să fie organizat creierul pentru a face posibilă personalitatea. În orice caz, o explicaţie definitivă ar necesita descoperirea intermediarilor şi dovedirea faptului că aceştia sunt capabili, din punct de vedere psihologic, să poarte greutatea explicativă şi interpretativă necesară pentru a explica fenomenele mintale aflate cu adevărat la un nivel mai înalt. 180

În această secţiune autorii au dezbătut ideea că mintea este o funcţie a creierului, care formează o unitate organică. Astfel, chipul lui Dumnezeu nu poate fi ontologic, ci trebuie să fie moral, funcţional sau relaţional. Descoperirile din acest domeniu ne ajută să facem distincţia între boli organice şi non-organice. Autorii au pus întrebări legitime, însă nu le-au răspuns, permiţând cititorilor să concluzioneze ei înşişi dacă presupunerile autorilor sunt valide.

Cea de-a doua contribuţie ştiinţifică este în domeniul sexualităţii umane. În ce măsură etica şi moralitatea creştină ar trebui să se bazeze pe comportamentul şi orientarea sexuală? Din nou, autorii au pus întrebări fără a oferi multe răspunsuri.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Religie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s