ADN- acidul dezoxiribonucleic

ADN este binecunoscutul acronim pentru acidul dezoxiribonucleic. Noţiunea de acid dezoxiribonucleic înseamnă una dintre cele mai complexe molecule organice, substanţă care se găseşte în fiecare celulă a unei fiinţe vii şi care este esenţială pentru identitatea oricărui organism. Din punct de vedere chimic, ADN-ul este un acid nucleic. Este o polinucleotidă, adică un compus în structura căruia se repetă un set limitat de macromolecule numite nucleotide;

Forma de explicaţie simplificată este aceasta:

  • ADN-ul este „reţeta” necesară sintezei de proteine, molecule organice esenţiale organismelor vii;
  • O secvenţă ADN conţine gene, zone care controlează genele şi zone care ori nu au nici o funcţie, ori încă nu le cunoaştem rostul;
  • Acidul dezoxiribonucleic are o structură de dublu helix – forma nu influenţează funcţia, în esenţă o „scară” dreaptă ar fi identică din punct de vedere funcţional, însă dublul helix economiseşte spaţiu. „Scara” este alcătuită din două lanţuri organice elastice ce sunt conectate prin „trepte”.
  • „Treptele” sunt de fapt doar de patru feluri, unind perechi de baze azotate:adenină (A), citozină (C), guanină (G), şi timină (T);
  • Cele patru baze (A, C, T şi G) nu se pot combina decât într-un anumit mod, adenina cu timina (A + T sau T + A), şi respectiv citozina cu guanina (G + C sau C + G);
  • Ordinea contează: A + T nu este acelaşi lucru cu T + A;
  • Secvenţa de baze este forma canonică a informaţiei, nu este nevoie de nimic mai mult pentru a descrie în mod complet o secvenţă ADN;
  • Trei perechi de baze azotate formeaza in mod normal un codon. Acest codon codifica un aminoacid. Mai multi codoni la un loc codifica o proteina.

  • ADN-ul se găseşte practic în orice celulă (de la organisme unicelulare cum ar fi bacteriile, protozoarele până la organismele pluricelulare (fungi, animale sau vegetale), precum şi, în structura internă a unor virusuri. Structura ADN-ului este unică nu numai pentru o specie anume ci şi pentru orice individ al oricărei specii animale sau vegetale.

  • Mărimea ADN-ului celular, ca şi aceea a patrimoniului genetic, nu dă decât destul de aproximativ informaţii despre complexitatea organismului, astfel încât omul are un patrimoniu genetic mai redus cantitativ decât al altor specii, mai puţin „complexe”.

Acest articol a fost publicat în Social. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s