Mulți creștini au ajuns sa fie mai apocaliptici ca Apocalipsa. Învățăcei care au citit cartea, vin cu opinii “geniale”, de nu-I poți mișca nici cu buldozerul. Fără să știe context, sau să aibă acel micuț grăunte de rațiune necesar de a ne pune întrebări, acești oameni afirmă sus și tare că cunosc Adevărul Suprem.

În fine, să-i lăsăm cu gîndirea lor și să trecem la Gîndurile din Apocalipsă. Să vedem ce e cu Răpirea Bisericii în raport cu Necazul cel Mare prin care vor trece locuitorii pământului. Și vă promit să nu încerc sa gasesc în Scripturi ceea ce nu există.

Răpirea bisericii înainte de Necaz este o învățătură relativ nouă care aduce cu sine interpretări incorecte potrivit pasajului(jelor) biblic(e). Creștinii care o susțin afirmă că Biserica va fi luată de pe pămînt la cer înainte de a se începe Necazul cel Mare. E adevărat ca Apocalipsa descrie o adevărată grozăvenie pentru cei ce stau rău cu interpretarea. De fapt era o carte care se citea bisericii primare ca o încurajare în contextul lucrurilor care se întîmplau la moment.

Învățătura cu Răpirea vine că „autoîncurajeze” creștinii promițîndu-le ceva ce nu există. Să trecem dar la analiza textelor biblice care disconfirmă o posibilă răpire înainte de Necaz. Textul care va fi analizat în articolul următor la fi:

Revelation 7:9-17  După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;  şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“  Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s’au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de domnie, şi s’au închinat lui Dumnezeu,  şi au zis: ,,Amin.“ ,,A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.“ Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: ,,Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“  ,,Doamne“, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii“. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.  Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.  Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.  Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“