Fă ce vreau eu şi gîndeşte cum vreau eu

Daţi cinste lui Dumnezeu, nu tuturor…

În acest articol aş dori mult să prezint pe unii oameni care se consideră a fi „învăţători” ai Cuvîntului lui Dumnezeu. Nu aş vrea să pun în dezbatere cunoştinţele lor în domeniul religiei, ci atitudinea cu care se folosesc de numele de învăţător. Apostolii erau oameni simpli, necărturari, dar care au avut o atitudine frumoasă, dacă i-au ascultat oamenii şi i-au urmat.

În prezent atitudinea învăţătorilor este de a conduce şi nu de a da sfaturi. „Eu sunt învăţătorul tău, eu te-am crescut şi tu trebuie…” cam aşa sună începuturile unor discuţii dintre „învăţători” şi discipolii lor. Un învăţător nu este cel care te-a învăţat ceva din Biblie şi ţi-a dat unele sfaturi, ci cel care se implică cu adevărat în viaţa ta. În cazul în care ar trebui să-i consider învăţători pe toţi acei care mi-au spus sau m-au învăţat ceva, ar trebui să ascult prostiile a sute de oameni. Fiecare hotărăşte cine este învăţătorul lui şi nu învăţătorul hotărăşte. Aceşti învăţători vor să gîndeşti aşa cum gîndesc ei, să ai cam aceleaşi principii ca ei şi în unele cazuri să fii tot aşa de “înţelept” ca şi ei. Dumnezeu ne-a dat raţiune şi creier fiecăruia nu ca să fie capul mai greu cu 2 kg, ci ca să gîndim cu mintea noastră.Plus la toate aceşti învăţători insistă să le acorzi cinste mai mare ca lui Dumnezeu. Odată Isus a spus: Matei 23:1-12 „Atunci Isus, pe cînd cuvînta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: ,,Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile, pe cari vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintîi la ospeţe, şi după scaunele dintîi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: ,Rabi! Rabi!` Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este ‘nvăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sînteţi fraţi. Şi ,Tată` să nu numiţi pe nimeni pe pămînt; pentrucă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi ,Dascăli`; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat”.

Nu putem pune la îndoială că ei învaţă din Cuvîntul lui Dumnezeu. Este bine şi trebuie să ascultaţi ce spune Biblia. Să nu faceţi după faptele lor însă. Mulţi oameni pot părea “sfinţi” ca mai apoi cînd afli cine sunt să nu mai doreşti să ai a face cu ei. Sunt făţarnici şi le place ca cineva să le lingă picioarele, numindu-i cu toate titlurile de onoare posibile şi aducîndu-le toate mulţumirile. Dacă se întîmplă să nu fii un lingău, atunci însă nu te mai preţuiesc. Isus atenţionează că ei pun sarcine grele pe umerii oamenilor, referindu-se la alte învăţători şi porunci pe care le dau aceşti Farisei pe lîngă ceea ce spune Biblia. Nu vă linguşiţi şi nu-i numiţi învăţători, nici rabi, nici dascăli, căci doar Unul are dreptul la acestea: Isus. Puteţi să-i numiţi fraţi, dacă se califică pentru aceasta.

Nu uitaţi că Dumnezeu vă va înălţa la timpul potrivit şi dacă nu le daţi o cinste falsă nu pierdeţi nimic.