În continuare vom vedea dacă Dumnezeu se mînie şi cît de mare este mînia Lui atunci cînd noi în loc să ne închinăm lui Ziditorului ne închinăm icoanelor şi altor idoli de felul acesta. Chiar dacă este un pasaj mai mare totuşi vă îndemn să-l citiţi pentru a vedea care este atitudinea lui Dumnezeu.
Deuteronom 32:15-25 „Israel s’a îngrăşat, şi a asvîrlit din picior; -Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! -Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Sînca mîntuirii lui, L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mîniat prin urîciuni; Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei, Unor dumnezei pe cari nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curînd, De cari nu se temuseră părinţii voştri. Ai părăsit Stînca cea care te-a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta, şi S’a mîniat, S’a supărat pe fiii şi fiicele Lui. El a zis: ,,’mi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfîrşitul, Căci sînt un neam stricat, Şînt nişte copii necredincioşi. Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M’au mîniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor. ‘i voi mînia printr’un neam fără pricepere. Căci focul mîniei Mele s’a aprins, Şi va arde pînă în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pămîntul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, ‘mi voi arunca toate săgeţile împotriva lor. Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimete în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor. Afară, vor peri de sabie, Şi înlăuntru, vor peri de groază: Şi tînărul şi fata, Şi copilul de ţîţă ca şi bătrînul”.
În primul rînd vedem că jertfele pe care le-a adus Israel idolilor, Dumnezeu spune despre ele că sunt jertfe aduse dracilor. Alt lucru este că prin închinarea la aceşti idoli nesocotim pe Dumnezeu. Doar El este Ziditorul şi Creatorul a tot ceea ce este pe pămînt. Cum te-ai simţi tu dacă oamenii ar da toată cinstea unui obiect creat de tine în loc să-ţi dea ţie cinstea pentru că l-ai creat. Vedem clar că Dumnezeu este un Dumnezeu gelos şi Dumnezeu este Cel care se răzbună pentru nelegiuirea pe care o fac oamenii cînd se închină la idoli. Răzbunarea lui Dumnezeu este groaznică: şi în acest pasaj vedem doar o parte din urgiile pe care le aduce Dumnezeu asupra lui Israel pentru necredinţa lui.
Un alt exemplu pe care îl găsim în Biblie referitor la idoli este următorul. Dumnezeu spune că facerea icoanelor sau a idolilor este un obicei rău pe care îl aveau neamurile sau mai bine zis popoarele care erau vecine cu Israel. În acest pasaj este descris ceea ce fac neamurile şi cum se închină ele într-un mod pe care Dumnezeu îl urăşte. Ieremia 10:1-6 ,,Ascultaţi Cuvîntul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentrucă neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sînt deşerte. Taie un lemn din pădure; mîna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. Dumnezeii aceştia sînt ca o sperietoare de păsări într’un ogor de castraveţi (Sau: ca un stîlp tras la strung), şi nu vorbesc; sînt duşi de alţii, pentrucă nu pot să meargă. ,,Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun rău, şi nu sînt în stare să facă niciun bine. ,,Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta”.
Idolii sunt creaţi de mîini omeneşti. Este imposibil ca oamenii să creeze cu mîinile lor un dumnezeu. Aceasta ar însemna că ei sunt mai puternici decît acel dumnezeu. Totuşi vedem că nu trebuie să ne fie frică de asemenea obiecte pentru că ele nu pot să facă nici rău, nici bine. Aşa că cineva cînd vrea să vă sperie cu icoanele puteţi să nu aveţi nici un fel de frică pentru că aşa spune Cuvîntul lui Dumnezeu.
1 Corinteni 6:9-11 “Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni ‘mpărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni ‘mpărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru”.
Oricît de credincioşi nu am fi Dumnezeu nu ne acceptă dacă suntem închinători la idoli. Însă vedem că aşa au fost şi cei din Corint dar prin credinţă în Isus au fost spălaţi, sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos.
Chiar dacă eşti un închinător la idoli, totuşi Isus te poate spăla şi curăţi ca să fii neprihănit şi să poţi moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Ciprian Sarivan
In privinta icoanelor am auzit o alta versiune chiar din gura acelor preoti in locashul bisericesc al carora sunt icoane.Ei zic ca icoana nu este un idol al lor,deoarece cind se inchina si isi fac cruce la ele,nu se inchina la lemnul si vopselele din care-i facuta icoana data,nici meshterului acestei icoane,:-),chipul de acolo doar aminteshte omului de Isus(daca icoana il reprezinta pe Acesta…)in acest fel semnul crucii si rugaciunea este adresata Ziditorului omului,adevaratului Dumnezeu(sau celui reprezentat pe icoana…),deci in privinta lor icoana nu este prezentata ca un idol,sau vreun dumnezeu care ar putea sati faca vreun rau sau bine…ce spui de asta?
am vazut prin celelalte msg lasate ca:icoana este o mijloc pt a ne inchina lui dumnezeu…ca nu se inchina la lemnul etc,dar ce nevoie mai au de icoane dc nu se inchina la ele oricum dc sunt cu adv crestini nu au nevoie de icoane pt a fi aproape de dumnezeu.poate la inceput treba asta cu icoanele a fost mai inocenta insa acum sunt exact niste idoli…asta e acum sa vedem care vor fi consecintele!
Sadrac, Mesac si Abed-Nego nu puteau oare sa se inchine lui Dumnezeu in inima lor si sa se plece inaintea chipului facut de Nebucadnetar?
Ne porunceste Dumnezeu sa ne inchinam Lui prin intermediari vizuali? Ba chiar mai mult, cartea Evrei face clar faptul ca perdeaua dintre Locul Sfant si Locul Cel mai Sfant (Domnul Isus) s-a rupt pentru ca noi sa avem intrare libera (nemijlocita de om) la Tatal Dumnezeu (dar mijlocita, desigur, de Domnul Isus).
Icoanele sunt infatisarea unui dumnezeu facut de om. Nu avem NICI O DATA cu privire la infatisarea lui Dumnezeu etc. Omul este chipul pe care Dumnezeu l-a luat prin Domnul Isus. Omul nu face decat sa coboare chipul lui Dumnezeu foarte mult si sa denigreze lucrarea lui Dumnezeu pe care nu o intelege, prin infatisari gen icoane.
Biblia este oricum clara in ce priveste ce spune Dumnezeu despre orice infatisare a orice, facuta de oricine!
in Exod 20:4 Cuvantul spune : 4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Mi se pare putin cam traznit dat find fatu ca cele doua culte religioase foarte cunoscute in lumea internationala a crestinismului au la baza cele zece porunci dar tot se inchina la icoane statui , e foarte absurd dat find faptul ca un preot ortodox mia zis ca aceasta porunca este doar pentr-u evrei si pe deasupra in romani 1.23
pavel spune ca a schimbat slava lui dumnezeu intr-o icoana , . E foarte rusinos ca in spatele bisericilor ordodoxse este o mare spalare de bani si o mafie imensa . Icoana a avut scopul si inca il mai are ca sa inbogateasca imaginea copiilor cu privire la Cele sfine si nici decum sa i se inchine icoanei . Chestia e ca e absurd cum o icoana poate sa vindece cum poate sa faca minuni . Biblia relateaza clar ca satana va face minuni mari sa ia ochi celorlalti si sa atraga , . Icoana e o minciuna , nimeni nu stie cum a aratat cel din icoana, e orbitor faptul ca lumea se inchina la icoane . Icoana este cea mai mare lucrare a satenei cu care amgeste foarte multi oameni . si culmea ei traiesc si le place sa traiasca asa in minciuna iconotriei . si indocrinari sale . Cititi Biblia si pe urma va va fi greu sa mai va inchinati la icoane dar find faptul ca stiti ca incoana e lucrarea satanei care dateaza de cateva sute de ani
Buna
cu privire la icoane am gasit chestia asta pe net
care ingrijoritor parca te face sa crezii ca ii asa cum scrii acolo aratand icoana ca pe ceva inofensiv si ce va lipsit de importanta… dar oare ii asa, yos mai nou in credinta si dak cinva ar putea aduce cv impotriva acestui text de mai jos se poate sa mil trimiteti si mie prin email plz ca inca sunt un pic nedumerit.. multumesc
O fereastră spre cer
Iubiţi credincioşi,
Sărbătorim astăzi adunarea cea aleasă a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, în care s-a pecetluit victoria Ortodoxiei asupra uneia dintre ultimele mari erezii a primului mileniu creştin, şi anume iconoclasmul. Mă veţi întreba de bună seama ce este acesta? Cuvântul iconoclasm vine din greceşte şi înseamnă spărgător sau distrugător al sfintelor icoane. Iconoclaştii au fost acei rătăciţi din secolele VIII-IX, care învăţau că nu trebuie să ne închinăm sfintelor icoane, pentru că aceasta este închinare la idoli. Trebuie să vă spun că această rătăcire mai trăieşte şi în zilele noastre, prin cultele neoprotestante, care şi ei proclamă că icoanele sunt idoli căci, zic ei, nu trebuie să ne închinăm la lemn şi materie.
Iconoclaştilor vechi, cât şi celor noi, le răspund peste veacuri, părinţii sinodului VII ecumenic: “urmând calea împărătească şi învăţătura de inspiraţie divină a Sfinţilor Părinţi şi a Tradiţiei Bisericii soborniceşti – căci noi ştim că este inspirată de Duhul Sfânt, care se află în ea – decidem în mod corect şi după o lungă examinare, că asemenea Crucii sfinte şi dătătoare de viaţă, la fel sfintele şi preţioase icoane pictate în culori şi împodobite cu pietre preţioase sau cu altă materie având acelaşi scop (epitedeios) să fie puse în sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe obiecte şi haine sfinte, pe pereţi şi pe străzi, indiferent dacă ele sunt icoane ale Domnului Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, ale Preacuratei Fecioare, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, sau ale îngerilor sau Sfinţilor.”Deci, cu alte cuvinte, folosirea sfintelor icoane este o practică nu numai îngăduită ci şi recomandată de Biserica Ortodoxă.
Să aducem acum puţină lumină asupra argumentelor care i-au făcut pe Sfinţii Părinţi să apere cu tărie folosirea sfintelor icoane, pentru a putea şi noi, la rândul nostru să răspundem celor care astăzi ne acuză de idolatrie.
Unul din argumentele iconoclaşilor, fie ei vechi sau moderni, este că în Sf. Scriptură nu sunt pomenite icoanele. Lucru neadevărat. Sfânta scriptură nu numai că nu condamnă icoanele, dar a dovedit că Dumnezeu Însuşi le-a îngăduit. El a născut pe Fiul Său Care, după cuvântul Scripturii, e icoana naturală a Tatălui, „este chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut” (Col. 1,15). Tot Dumnezeu a făcut pe om „după chipul şi asemănarea Sa” (Fc. 1,26). Prin urmare, aşa cum spune Sf. Ioan Damaschin, Dumnezeu este primul care a făcut icoane.[1]
Tot Dumnezeu îi spune lui Moise ca pe chivotul Legii, să facă „doi heruvimi de aur… Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.” (Iş. 25, 18-20). Chipurile de heruvimi se aflau nu numai pe chivot ci şi pe perdeaua din Sfânta Sfintelor, pe pereţi, pe uşi şi alte obiecte din templu. În templul evreilor existau deci icoane oriunde îţi întorceai ochii[2].
Să înţelegem oare că evreii încălcau porunca a doua dumnezeiască care spune „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti. (Iş. 20, 4-5) ?
Se pune întrebarea: ce înseamnă “chipul cioplit”? O înţelegere literală ar însemna că toate imaginile din Templu călcau această poruncă. De fapt, scopul principal al acestei porunci se adresează tendinţei către idolatrie a poporului evreu. Cunoaştem foarte bine istoria cu viţelul de aur din deşert (Iş.32). Miezul poruncii nu este de fapt interzicerea oricărui fel de imagine ci a a celor păgâne care puteau fi venerate ca idoli. Mai mult decât atât, dacă textul s-ar referi la orice imagine, atunci chiar şi poza din carnetul meu de conducere este un idol şi o încălcare a acestei porunci. Una din două: ori fiecare protestant care are carnet de conducere este un idolatru, ori icoanele nu sunt idoli.[3]
Cum rămâne însă cu închinarea veţi spune? Creştinii ortodocşi astăzi, ca şi iudeii în vechime, nu se închină icoanelor propriu-zise, lemnului, culorilor sau pânzei, ci ei se închină celui zugrăvit în ea. Un exemplu practic ne va lămuri. Atunci când unul dintre noi sărutăm imaginea unei persoane dragi dintr-o fotografie, sărutăm închipuirea acestei persoane, ceea ce reprezintă ea pentru noi, şi nu hârtia propriu-zisă, indiferent de ce calitate este ea. Prin această fotografie se creează o legătură afectivă între noi şi persoana din ea.
La fel şi creştinii ortodocşi, nu se închină icoanei, ci celui reprezentat în ea: Mântuitorului, Sfintei Fecioare, îngerului sau sfântului zugrăvit pe ea. „Căci cinstea dată imaginii se adresează prototipului, şi persoana care venerează o icoană venerează pe cel reprezentat de ea” ne învaţă şi Sfinţii Părinţi.
Un alt argument folosit de iconoclaşti este acela că toată cinstea slava şi închinăciunea se cuvine numai lui Dumnezeu, iar nu sfinţilor din icoane. Şi această problemă a fost rezolvată de sinodul al VII-lea: „Căci ori de câte ori vedem reprezentarea lor (sfinţilor) prin imagini, ori de câte ori le privim, [...] ne mărturisim veneraţia (proskenesin), nu adevărată închinare (latreian) care, după credinţa noastră, este cuvenită numai naturii divine.” Prin venerarea sfinţilor şi închinarea la icoanele lor noi nu le dăm acestora toată cinstea care i-o dăm lui Dumnezeu, ci ne rugăm să mijlocească pentru noi la Dumnezeu „Sfinte Ioane Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, roagă-te pentru noi păcătoşii.
Scopul principal al icoanei este acela de a ne introduce, prin privirea chipurilor zugrăvite pe ea, într-o stare prielnică rugăciunii. Icoana, ne spune monahia Iuliana, este o rugăciune în imagini şi este înţeleasă, întâi de toate, prin rugăciune. Menirea icoanei este să contribuie la rugăciune”[4]
Apoi icoana este o carte despre credinţă.[5] Prin limbajul liniilor şi al culorilor ea descoperă învăţătura Bisericii. De aceea icoanele au mai fost numite „Biblie în imagini”. Cu toţii cunoaştem sentimentul înălţător pe care îl trăieşte un creştin când intră într-o biserică ortodoxă. Prin efectul picturii pereţilor şi a icoanelor de pe catapeteasmă, el intră parcă într-o altă lume. El vede chipurile slăbite de înfrânare ale sfinţilor, vede martiriul mucenicilor, vede lumina dumnezeiască din jurul feţelor lor, vede minunatul chip al Maicii Domnului, Stăpâna noastră, vede minunea cea nemaivăzută a Sfintei Învieri. Creştinul copleşit astfel de sfinţenie este îndemnat să cadă în genunchi şi să se roage, ca măcar o picătură din acest ocean de har dumnezeiesc să-i răcorească tâmplele, încinse de frământările lumii în care trăieşte.
Sfinţii din icoane trăiesc într-o altă lume decât cea a noastră. Reprezentarea specială a sfinţilor în icoane accentuează acest lucru. Dacă privim unele din icoanele mai vechi, care respectă cu smerenie învăţătura iconarilor din trecut, vedem că lemnul acestor icoane are săpată o adâncitură, în jurul căreia rămâne intactă rama icoanei. În această adâncitură, care se cheamă sipet, se zugrăveşte icoana propriuzisă.[6] Prin săparea acestui sipet, se izolează imaginea sfântului de lumea înconjurătoare, icoana devenind o adevărată fereastră spre cer, prin care cel care se roagă poate privi la realitatea mai presus de fire a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Pentru a accentua mai mult această diferenţă dintre planul lumesc şi cel dumnezeiesc, sfinţii sunt zugrăviţi într-un mod diferit decât oamenii obişnuiţi, lumeşti. Dacă vom compara tabloul religios apusean cu icoana ortodoxă, vom vedea cu uşurinţă acest lucru.
În tabloul religios sfinţii sunt reprezentaţi ca nişte oameni pământeşti, au feţe de oameni obişnuiţi, cu haine care cad în mod firesc pe trupurile lor. Perspectiva tabloului este iarăşi una clasică, toate liniile îndreptându-se, într-un mod corect geometric, spre linia orizontului. Este ca şi cum am spune că tabloul religios apusean, scrutând zarea, încearcă să-L descopere pe Dumnezeu acolo, în depărtare, şi să-L zugrăvească după închipuirea omenească .
Mitropolitul Filaret (al Moscovei), spune însă că „lumea nu îi vede pe sfinţi, după cum orbul nu vede lumina”. Însă modul de vedere al Bisericii se deosebeşte de vederea obişnuită, din pricină că ea vede cele nevăzute; în vâltoarea vieţii vremelnice, ea vede şuvoiul veşniciei. Ceea ce scapă vederii obişnuite, Biserica arată în imaginea din icoană[7].
În icoana ortodoxă bizantină chipurile au foarte puţin carnal sau omenesc în ele. Icoana adevarată ne arata însă chipul îndumnezeit al Mantuitorului, al Maicii Domnului şi al sfinţilor, pe când tabloul religios ne înfăţişează numai chipul omenesc al acestora.
Atunci când privim o icoană ortodoxă încercăm o senzaţie de ireal, parcă simţim că imaginea vine dintr-o altă lume. De ce? Pentru că perspectiva icoanei este şi ea, în mod voit, răsturnată. În icoană, toate liniile se îndreaptă nu spre orizont, ca în tabloul religios apusean, ci spre planul icoanei, spre privitor. Este ca şi Dumnezeu ne priveşte pe noi şi nu noi pe El. Icoana zugrăveşte practic lumea aşa cum o vede Dumnezeu, iar pe Dumnezeu aşa cum, şi atât cât, El ni S-a descoperit. Se poate spune că Dumnezeu se întâlneşte cu cel care i se roagă în planul icoanei, icoana devenind un prag spre lumea de dincolo.
Tabloul religios, ca dealtfel toată cultura apuseană, încearcă să-L găsească pe Dumnezeu, să-L deducă matematic. În contrast, icoana ortodoxă, smerită, îl lasă pe Dumnezeu să se descopere singur omului. Ea promovează o altă vedere asupra lumii, aşa cum Hristos a propovăduit o altă înţelegere a vieţii.[8]
Revenind acum pe pământ din lumea minunată a sfinţilor, înţelegem de ce icoana nu poate lipsi din casa creştinului. Prezenţa icoanei arată că acea casă este încreştinată, că familia care locuieşte acolo este creştină. Icoana din casă este o mărturisire a credinţei în Dumnezeu[9].
Este bine ca să punem în casele noastre icoane pictate pe lemn dupa rânduiala Bisericii. În lipsa celor pictate pe lemn, se pot folosi cele pe sticlă sau chiar şi cele pe hartie. Cum spuneam mai devreme, este important să facem diferenţa între icoana adevarată şi tabloul religios. Pentru a nu greşi, este bine să întrebăm preotul atunci când dorim să ne procurăm o icoană.
Inainte de a fi asezata in casa, icoana noua se aduce la biserica pentru a fi sfinţită. Ea se lasa la biserică – de obicei patruzeci de zile – timp în care este ţinută în Sfântul Altar. La sfârşitul celor patruzeci de zile, preotul o sfinţeşte, stropind-o cu apă sfinţită şi rostind rugaciunile rânduite de Biserică.
Este bine sa avem în fiecare camera câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Punem icoana la răsărit pentru că ne rugăm întotdeauna cu faţa la răsărit, şi la biserică şi acasă. Răsăritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mântuitorului Hristos, numit în rugăciunile Bisericii “Răsăritul cel de sus”, “Soarele Dreptăţii”.
Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru ca atenţia noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în faţa icoanei. Tot aici este bine să avem şi o candelă, care, prin lumina ei de veghe, simbolozează permanenta noastră aducere aminte de Dumnezeu şi de casnicii lui, sfinţii.
Însă mai mult decât toate acestea este important ca icoana să nu reprezinte pentru noi doar un simbol sau un sofisticat obiect de artă, ea trebuie să fie un îndemn permanent la rugăciune, la slăvirea lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi, o adevărată fereastră prin care intră în viaţa noastră lumina dătătoare de viaţă a harului dumnezeiesc. Amin!
Isus este Chipul Dumnezeului nevazut , dar aceasta nu inseamna ca Isus este o icoana !!!
Dumnezeu a facut pe om dupa Chipul Sau, dupa Asemanarea Sa, dar omul nu este o icoana !!!
Heruvimii stateau in Templu, dar nu se spune ca evreii s-ar fi inchinat inaintea lor.
Referitor la poza din buletin la care face referire autorul articolului respectiv : Poza nu este idol atit timp cit nu te inchini inaintea ei. El a scos din context expresia sa nu-ti faci chip cioplit si sa nu te inchini inaintea lui. In pasajul respectiv ideia nu este sa nu faci nici un chip, ci sa nu faci un chip cu scopul de a te inchina la el.
Nu este nevoie sa ne inchinam nici prototipului din poza. Dumnezeu spune: Deuteronom 4:15-19 Fiindcă n’aţi văzut nici un chip în ziua cînd v’a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei, sau chipul vreunui dobitoc de pe pămînt, sau chipul vreunei păsări care sboară în ceruri, sau chipul vreunui dobitoc care se tоrăşte pe pămînt, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pămîntului. Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicîndu-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii tîrît să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg.
Autorul argumenteaza cu Sinodul VII care nu este acceptat de toate confesiunile.
Argumentele care se aduc sunt logice, dar nu biblice !
Nu cred ca a te inchina unei batrine sau unui mos te apropie de Dumnezeu sau cu atit mai mult sa te aduca la Dumnezeu. Ioan 14:6 Isus i-a zis: ,,Eu sоnt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.
Ezechiel 20:18 Atunci am zis fiilor lor оn pustie: ,,Nu vă luaţi după rînduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor, şi nu vă spurcaţi cu idolii lor!
Nu vreau sa aduc propriile mele argumente, ci doar pe cele biblice.
Frumos raspuns ai dat S.Ciprian. As vrea sa te cunosc .
Cipriane, imi place mult blogul tau. Gasesc mereu ceva nou. Bravo
si eu proven din familie de ortodoxi ceea ce nu de putine ori ma face sa-mi pun unele intrebari pentru care uneori ma simt vinovat inaintea lui Dumnezeu.
Pentru mine problema icoanelor, jertfa pentru morti si facerea binelui pentru a primi iertarea pacatelor m-a determinat sa renunt la a urma teologia ortodoxa iar in final sa devin neoprotestant.
Cu toate ca am mai bine de 15 ani pe calea credintei, in ultimul timp tot mai des ma incearca regrete legate de faptul ca nu am urmat teologia motivat de faptul ca as fi facut cunoscut credinciosilor ca nu icoana te mantuieste, ca nu faptele bune te curata de pacate, etc, etc.
Nu stiu, poate gresesc permitand gandurilor de acest fel sa-si faca salas in mintea mea, insa cred ca profesia mea ma face sa ma simt vinovat de multe. Am uitat sa spun ca in loc de preot am devenit jurist contrar dorintei mele de-o viata , as putea spune, de a sluji pe Dumnezeu si de a fi aproape de oameni.
Daca as putea, in modul cel sincer as pune toate framantarile mele pe acest site deoarec nu de putine ori nici nu le pot reda, atat sunt de multe si de greu de explicat incat efectiv ma simt ca o frunza batuta de vant incolo si incoace.
Nu de mult am studiat problema icoanelor din prisma ortodoxiei iar sotul unei colege de serviciu, preot, intr-o discutie cu acesta pe tema icoanelor s-a oferit sa-mi faca “intrarea” la un preot cu mai multa experietnta decat el, motivand ca nestapanind bine biblia s-ar putea sa-l pun intr-o situatie nebenefica pentru amandoi.
Am refuzat elegant deoarece mi s-a parut ca l-as supara pe Dumnezeu daca as face acest lucru. O sa ma intrebati dece nu am discutat acest lucru la biserica mea, ei bine din motive obiective prefer sa tac, sa ma rog si iar sa tac.
Si totusi, ca sa fiu in ton cu subiectul si eu cred ca icoanele sunt idoli fara nici un fel de discutie atata timp cat ele sunt privite ca lucriri carora te inchini.
Ramane acest subterfugiu ” nu te inchini icoanei ci celui reprezentat de ea” nu face decat sa creeze o mai mare confuzie.
Cred ca icoanele pe care le avem in biserica sunt un bun prilej de a ne reaminti si prin pictura scene din viata apostolilor, a lui Iisus, si a poporului Israel. Nu ne inchinam icoanelor, ne inchinam lui Dumenzeu. Icoanele sunt facute ca sa ne aminteasca mai pregnant despre viata si faptele Mantuitorului.
Ca iti faci cruce cand te afli in Biserica sau in fata unei icoane iti aduce mai bine aminte si iti trezeste in inima dorul si dragostea dupa cel reprezentat acolo. Si cred ca Sfintii Parinti au stiut ce fac cand au fost de acord cu icoanele. Asta nu e inchinare la idoli cand iti faci cruce in fata icoanelor, inchinarea la idoli e mai mult o inchinare a spiritului in fata placerilor si dorintelor indreptate spre altceva decat Dumnezeu; asta e in lumea contemporana. Cand Dumnezeu a spus popodrului sa nu se inchine la idoli a facut-o pentru ca in perioada aia erau multi idoli facuti de mana omeneasca dar ion vremurile in care noi traim inchinarea la idoli are o alta natura.
Si nu va faceti o problema in legatura cu faptul ca ortodocsi au icoane, ca nu fac un pacat. Toti care ne-am nascut din Dumnezeu suntem copii ai lui.
Picturile de pe biserici sunt creeate cu mult timp in urma, dar nu pentru a te inchina la ele in snes propriu, ele au fost facute cu un scop clar, pentru ai AJUTA PE ANALFABETI SA CUNOASCA MAI BINE DESCRIEREA BIBLIEI.
Tu ca om te inchini numai Lui D-zeu, din pacate multi au inteles gresit si au inceput sa pupe picturile din biserici si sa se inchine la picturi crezand ca fac bine dar de fapt gresesc, Dumnezeu e spre cer nu spre o pictura sau spre zid.
Eu sunt ca nu trebue sa ne inchinam la icoane!!!!Doar este scris ca tot ce este facut de miina omului este un idol!!!
frumos siteul, Domnul sa te binecuvinteze!
INTREBARE?CREDETI IN EXISTENTA INGERILOR?CUM ARATA EI?CUM TI INCHIPUI IN MINTE?Dintru inceput Biserica si-a definit dogmele, si-a precizat invatatura,si-a stabilit cultul prin care si al ingerilor si sfintilor cat si pictarea lor in primele secole crestine si conteaza foarte mult in respectarea totala a ce s-a stabilit atunci si nu acum dupa 2 milenii dupa cum vrea fiecare.Cea mai mare erezie la ora actuala este sa-si dea fiecare cu parerea la un anume lucru sfant care s-a stabilit de catre cele 7 sinoade universale,de catre sfinti,de catre Biserica.Toata Sfanta Scriptura a fost talcuita de catre Sfintii Parinti si cum pot eu prin propria mea minte pacatoasa sa pot intelege ce scrie acolo, daca nu ma va indruma cineva adica Sfintii Parinti care datorita vietilor sfinte pe care le-au dus, Dumnezeu i-a luminat sa scrie. Mantuitorul nostru Iisus Hristos n-a dat porunca sa se scrie minunile pe care le-a facut ci a invatat prin viu grai, s-a scris si intocmit in primele secole crestine Noul Testament dupa ce au fost triate mai multe carti care nu erau canonice adica in neconformitate cu invatatura Mantuitorului si a Bisericii.Priviti in primul rand in istorie,cei ce n-au istorie sunt niste falsori.Nu poti sa inveti ceva trainic daca nu ai istorie, daca nu ai timp din vremea apostolilor si mai ales cum poti invata ceva fara succesiune apostolica?Este fals si gresit daca eu povestesc ceva cuiva doar dintr-o carte daca nu cunosc sirul evenimentelor,de aceea imi trebuie traditie.Imi trebuie sa cunosc de la Biserica,de la strabuni,de la parinti ceea ce s-a stabilit odata si transmis prin viu grai.Dar, haideti sa va dau si din punct de vedere scripturistic cateva argumente sau temeiuri ca sa nu ma acuzati ca vorbesc doar din punct de vedere logic sau rational precum va place sa spuneti:Ce ziceti de:
Faptele Apostolilor 24,11:”Tu poti sa afli ca nu sunt mai mult decat 12 zile de cand m-am suit la Ierusalim ca sa ma inchin” . Cui se inchina Pavel la templu si cum se inchina?acolo normal ca aveau reprezentari al lui Dumnezeu prin imagini daca de la cartea Iesire cap 28 versetul 20 aveau candele:Sa poruncesti fiilor lui Israel sa-ti aduca untdelemn curat pentru luminat, stors din masline, ca sa arda sfesnicul in toata vremea, in cortul adunarii, in fata perdelei de dinaintea chivotului legii” Da, si cand te gandesti ca la morti cand are nevoie de putina lumina nici macar o lumanare nu aprindeti, ce sa mai zic de slujba. NU aveti nimic, doar talcuiti dupa bunul plac din Biblie si cantati.Absolut nimic pentru sufletul care a plecat.Nu tu sfestanie, nu tu recunoasterea pacatelor nu tu rugaciuni de iertare, Tatal nostru modificat acolo la: “si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”- de ce? nu avem pacate?
Daca Domnul Iisus s-a intrupat din Fecioara Maria la plinirea vremii si a fost vazut in lume, normal ca din dorinta de al vedea mereu primi crestini l-au pictat tocmai din dragostea pe care o avea fata de El. Astfel avem prima reprezentare pictata de catre ucenicul sau Luca care de altfel este prima imagine sau icoana pictata a chipului Mantuitorului din istoria crestinismului.Si cate icoane avem cu Domnul,cu Maica Domnului si cu sfintii inca din primele secole crestine. Si noi ce facem, venim dupa doua milenii si zicem ca aceste reprezentari sunt idoli.E pacat sa si gandesti astfel, e blasfemie.Ce este idolul?Marele scriitor numit Origen spunea in al doilea secol crestin:altul este idolul si alta este icoana”Idolul este o inchipuire a ceea ce nu exista in realitate pe cand icoana este imaginea a unor lucruri existente, a lui Dumnezeu a sfintilor.Toti apostolii in afara de Ioan au murit muceniceste,iar mai apoi multi alti crestini au devenit martiri si si-au dat viata pentru Hristos si pentru invatatura crestina dar v-ati intrebat vreodata de ce au aparat acea credinta chiar cu pretul vietii lor? Pentru ca l-au vazut pe Domnul inviat si dupa 40 de zile inaltat la ceruri, si aveau acea imagine intiparita in minte, iar apoi pictata cu adevarat pentru desavarsirea credintei.
Sau ce scrie Sfantul Apostol Pavel celor din orasul Corint care avea pe atunci 1 milion de locuitori:
Epistola 1 Corintieni.vers.18″Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu” sau vreti sa rastalmacim cuvintele Sfantului Apostol Pavel, adica cu alte cuvinte suntem mai mari ca Pavel. Haideti ca si un copil de gradinita poate intelege intelesul acestor cuvinte numai trebuie sa se distinga cineva care e mai destept. Un parinte al Bisericii spunea ca diavolul este cel mai mare teolog, doctor in teologie.Voi de ce nu ziceti : In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Pentru ca nu sunteti inchinatori Sfintei Treimi ci va inchinati altui duh, un duh al inselaciunii. Inainte de o rugaciune eu stiu ca se face o adresare cui o faci, in numele cui? in numele lui Isus pe care nu-l cunoasteti. In numele cui botezati?Cu ce va impartasiti?Dupa botez cui va marturisiti pacatele?
In Evanghelia de la Matei cap26 versetele26-28 ne vorbeste foarte clar despre Sfanta Impartasanie:”Iar pe cand mancau ei,Iisus luand paine si binecuvantand a frant si , dand ucenicilor, a zis:Luati mancati, acesta este Trupul Meu.
Si luand paharul si multumind le-a dat, zicand:Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa pentru iertarea pacatelor”- ceea ce pentru voi a ramas doar o amintire a ceea ce a zis Mantuitorul pentru ca voi nu aveti puterea sa sfintiti vinul In insusi Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru ca va lipseste succesiunea apostolica, nu aveti punerea mainilor apostolilor adica nu aveti transmiterea harului lui Dumnezeu, de aceea nu puteti de altfel printre multele altele sfintirea apei sau sfestania, prin asta se vede ca sunteti departe de adevar, precum duceti pe mort la groapa fara lumanare, pai lumanarea nu lipsea nicidecum in vremea Mantuitorului, cititi si vedeti de cand dateaza lumanarea in istorie,iar voi o scoateti.Sunt multe de spus, mai ales cu lumina sfanta de la Ierusalim care se aprinde numai credintei celei adevarate care nu a schimbat nimic de 2000 de ani nici o litera din legea propovaduita de Mantuitorul.Vreau sa inchei prin cuvintele Sfantului Damaschin care a scris cele trei tratate impotriva iconoclastilor adica a celor care luptau impotriva icoanelor:”Nu am prea multe carti si nu am nici timp liber pentru a le citi, intru in Biserica si vad podoaba picturii care ma atrage si imi desfateaza vederea si pe nesimtite marirea lui Dumnezeu patrunde in suflet”.
Icoanele Maicii Domnului, pictate de Sfantul Evanghelist Luca
Traditia ortodoxa spune ca, la scurta vreme dupa Cincizecime, Sfantul Evanghelist Luca ar fi pictat primele trei icoane ale Fecioarei Maria, din cele 12 pe care le-ar fi realizat in total, precum si icoana Sfintilor apostoli Petru si Pavel. In lumea crestina exista astazi un numar mult mai mare de icoane despre care se spune ca ar fi fost zugravite de Sfantul Luca. Numai la noi in tara exista cel putin trei asemenea icoane celebre. Are vreo baza istorica aceasta traditie sau nu? Iata o intrebare la care vom incerca sa raspundem in randurile care urmeaza.
Apostolul Luca este autorul “Evangheliei dupa Luca”, insotitorul Sfantului Apostol Pavel, facand parte din cei 70 de apostoli. El s-a nascut in Antiohia siriana si era medic de profesie. In tinerete a studia filozofia, medicina si arta. Cand a venit la Ierusalim, L-a cunoscut pe Iisus, pe care L-a intalnit, inviat, impreuna cu Cleopa, pe drumul Emmausului. El este si autorul “Faptelor Apostolilor” si este considerat fondatorul iconografiei crestine. La batranete a mers in Libia, apoi in Egiptul de Sus, dupa care s-a intors in Grecia. La 84 de ani, a fost prins de idolatri, torturat pentru credinta lui in Hristos, si spanzurat de un maslin in orasul Teba, in Boethia. Moastele sale facatoare de minuni au fost mutate la Constantinopol, in vremea imparatului Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare.
“Primele icoane ale Fecioarei. Traditia despre icoanele din România”.
Primele trei icoane despre care vorbeam mai sus erau de tipul “Milostiva” (in care Maica si Pruncul sunt zugraviti intr-o iubire materna, in care totusi mama sufera profund la gandul iminentului supliciu al Fiului), “Calauzitoarea” (in care Fecioara si Pruncul sunt redati din fata, orientati catre privitor, reliefand in chip special Dumnezeirea Pruncului) si Fecioara fara Prunc, foarte posibil ca aceasta imagine sa semene cu Fecioara din “Deisis”, adica oranta adresandu-se lui Hristos. Numarul exact al icoanelor pictate de Sfantul Luca nu este cunoscut. In Rusia, spre exemplu, exista o duzina de icoane ale Fecioarei, despre care se spune ca ar fi fost pictate de catre Luca. Exista, de asemenea, 21 de asemenea icoane in Occident si la Muntele Athos, dintre care opt la Roma. Probabil multe dintre ele sunt doar reprezentari in stilul icoanelor pictate de catre apostol. La noi in tara exista cel putin trei icoane celebre, facatoare de minuni, despre care traditia spune ca ar fi fost realizate de catre Evanghelistul Luca: icoana Maicii Domnului de la Namaiesti, cea de la Manastirea Dolhauti si Madona Dudu (singura care are o inscriptie explicita referitoare la realizatorul ei), de la Biserica cu acelasi nume din Craiova.
“Marturii despre «pictorul Luca» si misterioasa icoana a lui Teofil”
Traditia care face referire la pictorul Luca este transmisa in primul rand prin anumite texte liturgice, mai ales cele de la sarbatorile dedicate unor icoane ale Fecioarei, cum ar fi praznicul icoanei Maicii din Vladimir. Cea mai veche insa marturie pe care o avem cu privire la icoanele pictate de Sfantul Luca dateaza din secolul VI. Ea este atribuita lui Teodor, numit “Anagnostul“, un istoric bizantin din prima jumatate a secolului respectiv, lector la Catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol. Acesta spune ca pe la anul 450 a fost adusa la Constantinopol o icoana a Fecioarei Calauzitoare, care era atribuita Sfantului Luca. Ea ar fi fost trimisa de catre imparateasa Eudoxia, sotia imparatului Teodosie al II-lea, din Ierusalim, surorii sale Pulcheria. Mai vorbesc despre o icoana zugravita de Evanghelistul Luca si Sfintii Andrei Criteanul si Gherman, Patriahul Constatinopolului ( 715-730), care se gasea la Roma. Sfantul Gherman spune despre aceasta ca ar fi fost trimisa “preaputernicului Teofil”, despre care vorbesc Proloagele “Evangheliei Sfantului Luca” si ale “Faptelor Apostolilor”. Traditia insa mai aminteste si despre o alta icoana, care ar fi fost pictata de acelasi autor, binecuvantata de insasi Maica Domnului, si trimisa aceluiasi Teofil, insa in Antiohia. Aceasta misterioasa icoana detinuta de Teofil, dupa oficializarea crestinismului, a fost aratata la Roma credinciosilor, iar pe la anul 590, Papa Grigorie (590-604) ar fi mutat-o in Bazilica Sfantul Petru, intr-o procesiune solemna. In secolele IV-VI, pelerinii care ajungeau la Ierusalim, in Biserica ridicata de Constantin cel Mare pe Golgota, puteau admira, printre alte relicve sfinte, si o frumoasa icoana a Sfintei Fecioare, devenita celebra prin rolul determinant pe care l-ar fi avut in convertirea Sfintei Maria Egipteanca.
Dumitru Manolache
Teo draga, am spicuit cate ceva din ultimul tau articol, primul e prea greoi din toate punctele de vedere. Si al doilea dar, spre deosebire de primul, e nostim
) Coloseni 4:14.
)
“Pictorul” Luca a fost de fapt medic
Mi-ar placea sa vad unde scrie in Biblie o asemenea traznaie: ca evanghelistul Luca a pictat icoane cu Maica Domnului!
E incredibil, nu am mai auzit niciodata asa ceva
Traditia!
Bine le-a spus Isus fariseilor din timpul lui ca din cauza traditiei lor au desfiintat legea!
Cum ar fi pictat Luca, un om al credintei care respecta legile lui D-zeu printre care si cea referitoare la inchinarea la idoli, deci cum ar fi pictat el o icoana?
Ar fi ca si cand eu, crestina, m-as inchina la Buda! De ce? Pt ca vecinii mei japonezi fac asta.
Si, din simpatie pt ei, incep si eu sa ma inchin la Buda si-mi invat si copiii sa faca la fel …
Si in cele din urma, prin traditie, copiii copiilor mei ajung sa se inchine la Buda fara sa-si puna niciunul intrebarea pertinenta: “oare strastrabunica noastra nu o luase pe cai gresite cand a inceput sa se inchine lui Buda?”
Suntem inzestrati cu tot ceea ce avem nevoie pt a discerne binele si raul, avem Cuvantul lui D-zeu, Biblia, care ne invata cum gandeste D-zeu … trebuie doar sa vrem si sa fim dispusi sa facem schimbarile care se impun pt a fi pe placul lui D-zeu.
Puneti-va intrebari, cautati raspunsuri la ele, rugati-va lui D-zeu pt indrumare, iar atunci cand cineva vrea sa va ajute sa intelegeti Biblia, nu-l credeti “pe cuvant”, cercetati ceea ce spune si “pastrati ce este bun”! 1 Tesaloniceni 5:21.
Ce pot sa-ti spun daca nu poti intelege faptul ca Biserica dateaza de 2000 si de ani, ca exista o istorie universala a Bisericii, ca Biserica S-a despartit in 2 parti in anul 1054 prin Marea Schisma in Biserica de Rasarit(ortodoxa) cu capitala la Constantinopol(orasul lui Constantin cel Mare) si cea de Apus cu capitala la Roma(catolica) . Si ca din Biserica de Apus adica (cea catolica) datorita pacatelor papilor si ai slujitorilor ei in secolul 16 unii au protestat( Luther,Calvin,Zwingli)….si si-au format biserica protestanta, iar mai apoi in sec 18-19 neoprotestantii-baptistii,penticostalii,evanghelistii…apoi alte dominatiuni religioase ca de ex. martorii lui Iehova,mormonii s.a.m.d.Care invata precum spunea Luther si Calvin:”Sola Scriptura”- adica numai Scriptura sau Biblia este cea care mantuie sau care detine adevarul.
Apoi faci o greseala de interpretare cand confuzi traditia iudaica( care se referea la legea talionului, aici ma refer la faptele legii respective) cu traditia Bisericii lui Hristos sau dupa Hristos(legea iubirii, sau legea cea noua). Se vede ca nu iesi din tiparul credintei”Sola Scriptura” adica numai cu Scriptura.Biserica invata ca Revelatia divina(descoperirea lui Dumnezeu) s-a facut pe 2 cai(Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura) :pe cala orala sau prin viu grai cum invata de altfel Domnul si ucenicii(ex. scripturistic:Evanghelia dupa Ioan cap.20 vers.30″Multe inca si alte semne a facut Iisus inaintea ucenicilor sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta”sauEpistola 3 Ioan cap 1 versetele 13 si 14:”Multe am avut a scrie, ci nu voiesc cu cerneala si cu condei a-ti scrie tie.Ci nadajduiesc ca fara de zabava te voi vedea si gura catre gura vom grai”. Cum graiau, draga Diana?
Hai sa te mai intreb ceva sper ca sti:la cat timp dupa Hristos s-a scris Canonul Noului Testament? Sau cand au scris Evangheliile cei 4 Evanghelisti?Apoi epistolele Pauline si celelante epistole? Cu cati ani dupa Inaltarea la cer a Domnului? Si in timpul ala de scriere cum s-au invatat popoarele Evanghelia? prin ce modalitate?Ti-am dat, cu scuzele de rigoare putin de citit. Eu studiez nonstop.Pe curand.
Da Teo, un articol demn de citit, in sfarsit!
O sa-ti raspund la intrebarea ta referitoare la timpul in care au fost scrise evangheliile.
Matei si-a terminat scrierea in jurul anului 41 e.n., Marcu in perioada 60-65, Luca intre 56-58 iar Ioan in jurul anului 98.
Comentariul tau este corect, ma bucur ca mi-ai dat mai putin de citit pt ca prea multe idei scrise odata abat atentia de la un subiect important in discutie. Asa ca, mai bine discutam un subiect odata decat sa incepem 7 si alea superficial, nu?
Acum, referitor la ceea ce ai spus tu:
“Biserica invata ca Revelatia divina (descoperirea lui Dumnezeu) s-a facut pe 2 cai (Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura)”
De acord cu tine Teo, dar ce facem daca una din ele intra in conflic cu cealalta? Care ramane in picioare dupa parerea ta?
Pt ca, DACA DOUA IDEI SE BAT “CAP IN CAP”, CEL PUTIN UNA DIN ELE ESTE FALSA. Chiar amandoua pot fi false, dar amandoua sa fie adevarate este imposibil!
Asadar, daca Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura intra in conflict de principii una cu cealalta, ce facem?
Sunt curioasa care e opinia ta.
P.S. Se vede ca studiezi, bravo tie!
Am si eu o rugaminte la voi, creştinii ! Nu vă mai certaţi între voi ! Dragă TEO,dacă nici Diana nu este creştină ,nu ştiu cine mai e pe situl acesta ! Lămuriţi-vă diferendele în dragoste ,că nu vreau sa ajung şi eu la concluzia că această religie în loc să-i apropie ,îi desparte pe oameni ! Un sfat de la Domnul Vostru ? Galateni 5:14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Galateni 5:15 Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
Departe de mine sa jignesc pe cineva.Dar eu asa vad lucrurile,prin prisma studiului in ansamblu.Poate vad diferit lucrurile in viata.Eu sunt de principiul ca nu poate exista 2 adevaruri cu privire Dumnezeu ci unul singur. Si cred ca stiti la ce ma refer. Ma refer la credinta , la adevar la cat suntem de aproape de credinta cea adevarata si la cat suntem de departe de ea. Daca avem o credinta eronata fara nici o temelie precum spunea si Sfantul Ap. Pavel zadarnica este credinta noastra.Iar credinta care nu lasa in urma faptele cele bune este moarta ca un trup viu dar gol pe dinauntru . De vina dupa parerea mea este initiatorul acestui site care fara nici un temei biblic(sa-mi demostreze ca existe in mod vadit scris cuvantul icoana=idol in Sfanta Scriptura daca cunoaste ceva si sa nu vina si sa calce in picioare o credinta sfanta care dainuieste de 2000 de ani.) In viata sunt de principiul :daca vrei sa fi respectat, respecta si tu pe altii.Dar daca vine cu asa ceva, cum este cu judecata?Matei cap7vers1. Eu sa stau nepasator cand cunosc si sa nu imi apar in nici un fel credinta?Pai ce fel de crestini suntem noi,cand calcam in picioare credinta celuilant?Daca omul este civilizat si respectuos nu pune intrebari de genul asta pe vreun site instigand pe altcineva spre detrimentul altcuiva indiferent de credinta pe care o are. Dar, daca este sa ne spunem numai parerea , asta este si parerea mea fara nici o suparare.Dar hai sa-ti raspund la intrebare. Hai sa vezi ca nu exista nici un conflict intre ele cele 2 izvoare ale Revelatiei celei dumnezeiesti. Prima data a fost Sfanta Traditie pentru ca Cuvantul lui Dumnezeu s-a transmis prima data prin viu grai, iar mai apoi a inceput sa se scrie. Sfanta Traditie are rolul de completare si lamurire a Sfintei Scripturi, de aceea fata de aceasta ea este completiva si explicativa.Ar fi o mare greseala sa se creada ca atat Scriptura, cat si Traditia ar putea exista fara Biserica, fiindca si una si alta se afla in stransa legatura cu comunitatea crestina, care este Biserica.Luand fiinta in ziua Pogorarii Duhului Sfant,ea era absolut necesara, pentru ca Apostolii sa aiba cui preda Revelatia in Hristos. Fara Biserica,Traditia nu ar fi putut exista incetand a mai fi practicata si transmisa.Dar nici Biserica n-ar fi putut exista fara Traditie, caci ca aplicare continua a continutului Revelatiei,Traditia este un atribut Al Bisericii. Biserica explica Scriptura in continutul ei autentic prin Traditia Apostolica,pastrata de ea neschimbata.Dar la randul ei, Traditia aceasta a format si mentinut Biserica,iar Biserica are menirea sa pazeasca continutul Scripturii in sensul ei autentic fara interpretari, pe care i l-a transmis Traditia Apostolica.Pe de alta parte, Scriptura exista,e aplicata si interpretata de Biserica. Insasi Scriptura n-ar fi existat fara Biserica,caci canonul Sfintei Scripturi a fost stabilit in Biserica. Sfanta Scriptura nu s-a scris in afara Bisericii, ci in Biserica, iar Biserica este cea care a dat marturie despre autenticitatea apostolica a Scripturii. Nu Biserica a luat fiinta prin mijlocirea Scripturii, ci Scriptura a luat nastere in sanul Bisericii, ca fixare in scris a unei parti din Traditia Apostolica,deci a unei parti a Revelatiei.Traditia Apostolica apare o data cu Biserica si Biserica o data cu Traditia Apostolica. Scriptura ia fiinta deci, dupa intemeierea Bisericii si,desigur, in sanul Bisericii, si aceasta da garantie de la inceput ca Scriptura e o parte autentica a Traditiei. Biserica se misca in interiorul Revelatiei, deci al Scripturii si Traditiei,iar Traditia e vie in Biserica caci aceasta impletire intre Scriptura, Traditie si Biserica e rezultatul lucrarii Duhului Sfant. Numai Biserica vedem ca este in stare si in masura sa deosebeasca Traditia adevarata de traditiile false.Traditia adevarata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-ceea ce se gaseste in Traditie sa fi crezut totdeauna in Biserica incepand cu Biserica Veche;
-Ceea ce se gaseste in Traditie sa fie consemnat de catre Parintii si scriitorii bisericesti,de catre cea mai mare parte a ei;
Rezulta deci ca Sfanta Traditie cuprinde toate adevarurile care s-au pastrat nestirbite si nealterate in Bisericile crestine de peste tot locul si intotdeauna,iar cele cuprinse in ea au aceeasi valoare cu cele cuprinse in Sfanta Scriptura.
Dar cum am specificat altadata spre a intelege mai bine importanta si valoarea Traditiei e necesar sa se cunoasca faptul ca modul de propovaduire a Mantuitorului si a Apostolilor a fost predica orala deci transmiterea Evangheliei prin viu grai(Traditia).Cat priveste scrierile ramase de la Apostoli care au scris, sau de la ucenicii acestora, scrieri care formeaza Noul Testament, ele sunt scrise mai mult ocazional, spre a raspunde nevoilor carora le-au fost adresate,majoritatea lor fiind legate de anumite situatii si imprejurari locale, uneori presante(ex. Epistola catre Galateni).Asadar,Scrierile Noului Testament nu sunt tratate de teologie si nici nu au fost scrise cu intentia de a cuprinde totalitatea invataturilor propovaduite de Domnul si de Sfintii Apostoli tuturor crestinilor de totdeauna.Faptul ca ele se potrivesc si nevoilor crestinilor din zilele noastre si ca ele au fost pastrate cu cea mai mare grija pana astazi dovedeste originea lor divina, in sensul ca adevarurile cuprinse in ele sunt relevate si sunt necesare crestinilor pentru mantuire. Retinem deci ca Sfanta Scriptura este o colectie de carti sfinte, scrise sub inspiratia Duhului Sfant, care cuprinde descoperirea dumnezeiasca privitoare la credinta si vietuirea crestina, dar cartile au fost scrise mai mult ocazional, in legatura cu nevoile credinciosilor de atunci, si ea nu cuprinde totalitatea invataturii propovaduite de catre Mantuitorul si Sfintii Apostoli. Dat fiind faptul ca Sfanta Scriptura a fost scrisa mai mult ocazional, este de la sine inteles ca ea nu cuprinde intreaga invatatura relevata, o mare parte a raman nescrisa, dat fiind predata prin viu grai si pastrata de Sfanta Biserica.In aceasta privinta, si cu aceasta inchei, cele scrise de Sfantul Evanghelist Ioan sunt edificatoare:”Sunt inca multe lucruri pe care le-a facut Iisus, care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, mi se pare ca nici in lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris”Ioan21,25. Sper ca am fost destul de edificator cu privire la aceasta legatura fundamentala care exista intre Traditie, Scriptura si ai vazut cum: prin Sfanta Biserica in Duhul Sfant fara sa se excluda, respinge,amestece ,strice sau sa se distorsioneze in vreun fel adevarul . Si sti de ce?Deoarece toate sunt una , toate sunt int-ro stare de perfectiune, intrun singur duh intr-o simfonie perfecta ,toate sunt in acelasi adevar netrunchiat altfel nu se poate explica credinta fara aceste elemente.
Draga d-le Elvis, cred ca sunt in asentimentul lui Teo cand spun ca sparam sa nu rezulte nici o cearta din discutiile noastre
E normal ca avem pareri diferite pt ca facem parte din confesiuni diferite, cu doctrine diferite.
Totusi, in ciuda acestor diferente, este posibil si chiar obligatoriu pt orice crestin practicant sa respecte ceea ce a scris apostolul Pavel in versetele di Galateni cap 5 cu 14 si 15.
Bune citate!
O discutie care tine cont de libertatea de gandire si exprimare a celuilalt este benefica in a clarifica unele chestiuni, daca nu in mintea celui care scrie comentariul, macar in cea a cititorului obiectiv. Spun asta pt ca, din pacate, cel mai greu este sa convingi un om care din start pleaca de la ideea ca el are dreptate. De aceea admir oamenii care cerceteaza cu obiectivitate orice doctrina si pastreaza ceea ce e pur.
Teo, am citit comentariul tau desi f lung din nou (te rog sa nu te superi pe mine dar, desi ai spus multe cuvinte, esenta era simpla: Sfanta Traditie si Sfanta Biblie se completeaza nu se desfiinteaza una pe alta)
Asta ai vrut sa spui. Am inteles.
Este f adevarat ce scrie aici: “Sunt inca multe lucruri pe care le-a facut Iisus, care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, mi se pare ca nici in lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris” Ioan21,25
Dar asta nu face loc unor invataturi care vin in contradictie cu ceea ce gasim in Sfanta Scriptura. Pt ca iata ce scrie apostolul Pavel in a doua scrisoare a sa catre Timotei 3:16,17:
“16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,
17. Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun”.
Imi pare rau dar eu nu inteleg de aici ca Scriptura ar fi incompleta si ca ar avea nevoie de vreo completare.
Si chiar daca ar fi asa, revin la ceea ce spuneam in comentariul anterior, nu ar trebui sa se contrazica una pe alta: Sf Traditie cu Sf Scriptura.
Din ceea ce ai scris tu rezulta ca nu se contrazic si asa ar fi normal … insa realitatea este ca nu exista nici o dovada scripturala pt a justifica invataturi precum inchinarea la Sfinti, la Fecioara Maria, la moaste, la icoane … si muuuulte altele, toate sustinute doar de Sf Traditie nu si de Sf Scriptura.
Draga Teo ,ma bucur ca esti extrem de logica in judecatile tale ! Vom avea un schimb de pareri f bun ,spun eu,daca ma vei tolera un pic ! Presupun ca esti crestina ortodoxa si aperi tot ce este bun in Traditia ortodoxa ! Foarte frumos ! Totdeauna trebuie sa aparam valorile noastre spirituale,chiar daca nu sunt scrise in Noul Testament ! Poate fac parte din ce spunea apostolul Pavel in scrisoarea catre Filipeni : Filipeni 4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.
La afirmatia ta “Iar credinta care nu lasa in urma faptele cele bune este moarta ca un trup viu dar gol pe dinauntru .” ,las cuvintele lui Iacov din Iacov 2:14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
Iacov 2:15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
Iacov 2:16 şi unul dintre voi le zice: “Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
Iacov 2:17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
Iacov 2:18 Dar va zice cineva: “Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” “Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
Iacov 2:19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
Iacov 2:20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
Iacov 2:21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
Iacov 2:22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
Iacov 2:23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit “prietenul lui Dumnezeu.”
Iacov 2:24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
Iacov 2:25 Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
Iacov 2:26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Sunt convinsa ca le cunosti dar ai avut sa scoti altceva in evidenta si anume ca trebuie sa avem o credinta bazata pe o temelie adevarata ,temelie care trebuie sa fie Isus ,asa cum spune si apostolul Pavel in Faptele apostolilor 4:10 s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
Faptele apostolilor 4:11 El este ,piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.’
Faptele apostolilor 4:12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”.
Ciprian ,daca a spus ca respinge sa faca din icoana un Dumnezeu a sustinut un adevar cunoscut de mii de ani ,dat lui Moise in cele 10 porunci si anume porunca a doua :Exodul 20:3 Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Exodul 20:4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Exodul 20:5 Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
Exodul 20:6 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
Nu a vrut sa -ti jigneasca inchinarea ta la icoane ! Stiu ca nu te inchini picturii in sine ,deci unui lucru fara fiinta,ci persoanei din pictura sau icoana ! Aici ar trebui cei care interpreteaza ca icoana intra intre acele “…înfăţişari ale lucrurilor care sunt sus în ceruri ” sa fie mult mai ingaduitori si sa judece nu doar cu ochii ,ci si cu mintea si sufletul !Dragostea sa ne fie calauza ! Multumesc ca m-ai citit si fie ca asa cum cuvintele tale mi-au facut o imagine mai clara asupra Traditiei si tu sa ne intelegi pe noi ! Nu suntem rau-voitori ,ci poate prea stricti isi rigizi,in interpretarea textelor sfinte si gresim,neuitandu-ne poate la spiritul acelui verset ,ci doar la literele ei ! Dumnezeu sa ne lumineze pe toti ! Eu sunt un liber -cugetator si sper sa nu fii indraznit prea mult in aceste lucruri ! Rog ,crestinii sa ma corecteze ,daca am gresit !
Da.Hai sa privim cu alti ochi si versetele din Decalog, cele care se refera la poruncile date de Dumnezeu prin Moise poporului israelitean.Si aici te voi intreba:oare care era starea poporului israelitean in acele momente?Oare ei nu inclinau prin ratacire spre mai multe credinte, mai multi idoli? Era starea vremii de atunci, si era necesar sa primeasca acele porunci sa nu se inchine la idoli.Dar de la idol la icoana sa le identifici pe amandoua ca fiind acelasi lucru e ratacire.Te mai intreb: atunci cand si-a inceput propovaduirea Mantuitorul nostru Iisus Hristos pe pamant de ce n-a zis precis : sa nu va inchinati la icoane mai ales ca intra foarte des in sinagogi si in Marele Temlpu din Ierusalim unde erau multe reprezentari( icoane- heruvimi, serafimi)?Apoi, oare nu tot Domnul a transformat legea, a desavarsit-o, a urcat-o pe alte culmi si nu a lasat-o precum a fost. Si iti voi spune exact cu versete biblice ca sa vezi ca am acoperire in tot ceea ce spun.
In Evanghelia de la Matei cap22 versetele37 pana la 40 inclusiv:
“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este marea si intaia porunca.
Iar a doua, la fel ca aceasta:Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
In aceste doua porunci se se cuprind toata Legea si proorocii”".Este noua Lege fara sa o desfinteze total pe cea veche, deoarece Domnul spune ca :” n-am venit sa stric legea ci sa o plinesc”. A corectat-o acolo unde a vazut ca era interpretata de catre carturari de catre cei care vedeau doar cu mintea, fara inima.Priveste draga Elvis lucrurile in ansamblul lor, cauta si da viata cuvintelor cele care prinde la inima si vei vedea altfel lucrurile. Fiecare are libertate,dar in acelasi timp si o responsabilitate in tot ce face in aceasta viata. Cat cu privire la cultul sfintilor, moastelor,Sfintei Fecioare Maria daca doriti pe viitor, pot veni oricand cu temeiuri biblice,logice,rationale cand doriti,cel mai bine sa se faca prin intrebari precise si la obiect ca altfel vine d-ra sau d-na Diana si daca ne lungim prea mult in conversatie o sa ne certe.Poate shimba intre timp si d-nul Ciprian tema site-ului, daca vom discuta si despre alte lucruri pentru ca nu o sa se mai potriveasca.Numai bine!
Teo, nu o sa ma contrazic cu tine pe tema idolatriei.
Am intalnit deseori oameni care au fost in stare sa sfideze chiar si legea gravitatiei ca sa-si sustina crezul.
Dar oare au ceva de castigat? NU! Pt ca pana la urma nu eu sau tu judecam omenirea, nu pe mine sau pe tine o sa ne intrebe D-zeu cine are dreptate si cine nu.
El hotaraste asta, El judeca omenirea, noi trebuie sa ne modelam dupa vointa lui nu El dupa credinta noastra.
In ce ma priveste, eu o sa ma straduiesc sa continui sa fac schimbarile care se cuvin in personalitatea mea, pt ca este cazul.
In legatura cu idolatria o sa mai spun un lucru si inchei aici subiectul.
ORICE OBIECT POATE DEVENI IDOL DACA AJUNGE OBIECT DE VENERATIE!
Icoanele nu sunt doar niste imagini care sa ne infatiseze niste sfinti, sau care ne amintesc de niste episoade din viata unor oameni sfinti.
Aceste icoane au devenit obiecte carora oamenii le aduc inchinare. Trebuie doar sa fim sinceri cu noi si sa recunoastem ca oamenii saruta icoane, se prostern inaintea lor, cred in puterea lor tamaduitoare…
Oare nu sunt ele idoli?
Indraznesc sa spun asta pt ca si eu o faceam in cadrul inchinarii mele. Nu m-a corectat nici un preot cand sarutam o icoana si ingenuncheam inaintea ei!
Si eu credeam in minunile pe care le face nu stiu ce icoana…
Si eu ma inchinam Fecioarei Maria si sfintilor.
Si eu am respectat cu scrupulozitate legile bisericii si traditia.
Dar cand am inceput sa studiez Biblia si am vazut ca una spune Biblia si alta invata Biserica…
Desi e incomoda orice schimbare, ea este necesara atunci cand realizam ca gresim.
Teo, chiar versetul pe care l-ai scris in comentariul tau, cel din Matei cap 22, incrimineaza inchinarea la idoli!
Daca il iubim pe D-zeu cu toata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul, nu doar cu limba ci si cu fapta, atunci ne vom feri sa facem orice lucru este detestat de El din dorinta de a-I fi placut, de a nu-L supara. Iar idolatria este o uraciune in ochii Creatorului nostru, indiferent de scuza pe care o invocam.
S-a contrazis Dumnezeu ….punand evreii sa sculpteze heruvimi de pe Chivotul Legii???
Dumnezeu porunceste lui Moise sa faca chipurile celor doi heruvimi care strajuiau Cortul Marturiei, precum si sarpele de arama ca semn de izbavire in pustie, impotriva muscaturilor serpilor veninosi.
“Si vei face —-doi heruvimi de aur turnat —-si îi vei pune pe ei de amândoua laturile acoperamântului Împacarii..Ma voi face cunoscut tie de acolo si îti voi grai între cei doi heruvimi” (Iesire 25, 18-22)
Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei”
“Deasupra chivotului erau —-heruvimii slavei—-, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem acum să vorbim cu de-amănuntul. “. (Evrei 9, 5)
Este Iosua un idolatru, pt ca a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului ????
“Atunci Iosua şi-a sfâşiat veşmintele sale, — a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului — şi a stat aşa până seara şi el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat pulbere pe capetele lor “(Iosua Navi 7,6)
Si mie imi place de Iosua ! Pentru ca e unic ! Dumnezeu l-a iubit nespus ,cred,de a opri Soarele pe cer o zi si a omorat cu grindina si bolovani dusmanii sai ! Si mor de drag pentru crestinii care si ei au o justificare teologica la inchinarea la moaste,cand se inghesuie ei cu dragoste sa pupe diferite moaste si se lasa calcati in picioare,aratand ca isi doresc sa fie chiar calcati in picioare,dar sa nu lipseasca de la binecuvantarea obtinuta de o sarutare pioasa a sfintelor trupuri ! Numai spun de icoanele care plang cu lacrimi ,o minune neexplicata a zilelor noastre pentru muritorii in suferinta decat de carcotasii care vad o mana diabolica a preotilor in spatele acestor manifestari pline de compasiune ale SFINTILOR! Si lumina care se aprinde singura la Ierusalim ,ce dovada mai clara ca lui Dumnezeu ii plac minunile facute prin acesti idoli ! Eu ce sa spun ! Asa cum rad ,cand politicienii ne promit marea cu sarea si apoi se scuza ,la fel rad si la cozile de sute de persoane la moaste ale acestor crestini veritabili ! Dumnezeu sa-i binecuvanteze pentru efort macar,daca nu pentru inteligenta !
Draga Andrei, interesant comentariul tau. Am citit referintele pe care le-ai dat in comentariu si uite la ce concluzie am ajuns dupa ce am studiat problema in amanunt.
Iesirea cap 25:18-22 este un text f bun. Daca citesti cu atentie, versetul 22 arata ceva interesant:
22. “Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel”.
Asadar, chivotul simboliza prezenţa lui D-zeu (Numeri 7:89), de acolo vorbea D-zeu cu marele preot.
Leviticul 16:2 spune:
2. “Şi a zis Domnul către Moise: “Spune lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în locaşul sfânt de după perdea, înaintea curăţitorului celui de pe chivotul legii, ca să nu moară, că deasupra capacului Mă voi arăta în nor”.
Prezenta lui Dumnezeu in casa sa pamanteasca era indicata printr-un nor prezent in compartimentul cel mai launtric, numit Locul Preasfant.
Acest nor stralucea cu putere, furnizand lumina pentru Locul Preasfant. El se afla deasupra unei lazi sacre, numite chivotul legamantului, care conţinea doua table de piatra pe care erau gravate cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Israel.
Pe capacul chivotului se aflau doi heruvimi de aur cu aripile intinse. Norul miraculos de lumina era situat deasupra capacului, intre heruvimi.
Un lucru este sigur, aceasta stralucire supranaturala din sanctuarul lui Dumnezeu ii dadea marelui preot si, prin el, tuturor israelitilor certitudinea ca D-zeu era prezent in mijlocul lor ca sa aiba grija de ei, sa-i ocroteasca si sa le satisfaca necesitatile.
“Atunci Iosua şi-a sfâşiat veşmintele sale, — a căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului — şi a stat aşa până seara şi el şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat pulbere pe capetele lor “(Iosua Navi 7,6)
Oare Iosua s-a inchinat chivotului? In conditiile in care chivotul simboliza prezenta lui D-zeu, ma indoiesc. Iosua s-a inchinat lui D-zeu a carui prezenta era garantata de chivot.
10. “Iar Domnul a zis către Iosua: “Scoală, pentru ce ai căzut cu faţa la pământ?”
Si iata ca D-zeu chiar era prezent pt ca i-a raspuns lui Iosua.
Interesant este faptul ca D-zeu a dat instructiuni precise in ce priveste construirea chivotului iar israelitii au facut intocmai cum a cerut El!
Eu nu am mai citit in nici un loc din Biblie ca D-zeu a poruncit crestinilor sa faca vreo icoana careia i se pot inchina pt ca aceasta ar reprezenta prezenta Lui printre noi.
Imi aduc insa aminte de ceea ce a spus Isus samaritencei, la fantana lui Iacov:
23. “Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
24. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr”.
D-le Elvis, abia acum am citit comentariul dvs si nu pot trece pur si simplu pe langa el fara sa remarc finul simt al umorului pe care il aveti.
)
M-a distrat comentariul dvs pt ca e realist, suprarealist.
Adevărul gol-goluţ a acestei probleme este că Dumnezeu e un creator de icoane. El L-a făcut primul pe om “după chipul şi asemănarea Sa”. Şi în devenirea sa ca om, omul este descris ca “chip al Dumnezeului nevăzut” (Col.1:15). Acelaşi Dumnezeu care a dat porunca să nu ne facem chip cioplit, a poruncit şi facerea heruvimilor de pe Chivotul Legii, şi de asemenea chipul îngerilor ţesut pe cortina templului. A poruncit facerea şarpelui ridicat în pustie, care a adus vindecare tuturor celor care se uitau la el (o prefigurare a lui Hristos răstignit în Vechiul Testament).
Mai important, vom creşte mai mult în chipul lui Hristos imitându-I faptele şi învăţând să construim decât să demolăm. Făcând loc mâniei şi duhului iconclast(cei care lupta impotriva icoanelor), în toate formele lui, nu a produs niciodată sfinţi – ci doar distrugere care a făcut loc la ceva şi mai nebunesc. Moştenirea noastră de cultură a distrugerii imaginii (o parte puternica a lumii puritane) este secularizarea – care acum ne umple cu imaginile sale. Dacă nu putem da o importanţă adecvată rolului imaginilor în Creştinism – rezultatul nu va fi dispariţia imaginilor -ci doar dominarea culturii imaginii şi o conformare subtilă cu lumea. Singura imagine care trebuie alungată este cea pe care o avem noi despre Dumnezeu.(asta este idealul celor care nu cred in icoane) Să ne închinăm lui Dumnezeu si să-I dăm slavă cum I se cuvine.Si sunt de parerea ca daca nu crezi in imaginile care-l reprezinta pe Dumnezeu cum ai putea sa crezi in ceva despre care nici macar nu ai o idee.
ASCULTA DOMNULE CIPRIAN SARIVAN DUMNEATA NICI MACAR NU AI INTELES ADANCUL TEOLOGIC A CEEA CE INSEAMNA INCHINARE LA IDOLI !!! VEZI TU ,BANUIESC CA ESTI IN VREAUNA DIN PUZDERIILE DE “BISERICI CRESTINE PROTESTANTE “, CAND COMBATETI NISTE ASPECTE CE TIN DE CULTUL BISERICII DREPTMARITOARE (ORTODOXE ) ADUCETI NISTE ARGUMENTE SCRIPTURISTICE PE CARE VOI INSIVA NU LE INTELEGETI IN PROFUNZIMEA LOR . EU NU SUNT TEOLOG ,SUNT UN PACATOS ,NEVREDNIC DE BUNUL DUMNEZEU DAR UN LUCRU STIU CA NOI OAMENII TREBUIE SA-I SLUJIM LUI DUMNEZEU TRUP SI SUFLET!!! TU ESTI CONSTIENT ,CA ASEMENI CELORLALTI , NU FACETI DELIMITARE IN ARGUMENTELE VOASTRE INTRE VT SI NT !!! APOI STI OARE CA BIBILA ESTE “FUNDAMENTUL “VIETII NOASTRE SI ISTORIA (TRADITIA PE CARE O CANDAMNATI FARA A INTELEGE CE INCUBA EA ) REPREZINTA EXPERIENTA DE VIATA CONFORM SF SCRIPTURI A SF APOSTOLI ,PARINTI ,PATRINTI ,MARTURISITORI SI MARTIRI .CUVANTUL LUI DUMNEZEU NU POATE FIN INTELES DOAR FACAND TEORIE CA SI CUM AM STUDIA LITERATURA ….MAI INTAI SE TRAIESTE SE INTELEGE PRIN PRISMA EXPERIENTEI DE VIATA ….ISTORIA ….
NU REPREZENTAREA ESTE CONDAMNATA CI PERSOANA “DIVINA “PE CARE VREA SA O INCHIPUIE ! ICOANA REPREZINTA SEMNUL DE EVLAVIE AL CRESTINULUI
OMUL ESTE NEPUTINCIOS SI DORESTE CA DUMNEZEU SA FIE CAT MAI PALPABIL PURUREA IN OCHII NOSTRI SA-L AVEM PE DUMNEZEU
SPUN SF PARINTI CA TEOLOGIA FARA TRAIRE ESTE TEOLOGIA DRACILOR !!! TU CAND PRIVESTI LA CHIPUL ZUGRAVIT AUTENTIC, DE CATRE UN EVLAVIOS PICTOR ,
AL MAICI DOMNULUI CU IISUS PRUNCUL IN BRATELE SALE ITI PROVOACA DISPRET ,SCARBA ….??? TE ROG SA-MI RASPUNZI PE WISE_WISER2
Discutia asta a luat un “chip” ilar si, daca mai raspund in vreun fel, pic si eu in idolatrie. =))
Eu una ies ca nu-mi permit sa rad pe tema asta.
“Rugati-va neincetat!” … si sincer, cum stiti voi, dar sincer.
Citesc pe aici si innebunesc ! “daca nu crezi in imaginile care-l reprezinta pe Dumnezeu ,cum ai putea sa crezi in ceva despre care nici macar nu ai o idee.” Pai nu scrie in Biblie cum e Dumnezeu ? Ca e bun ,indelung rabdator,plin de bunatate etc etc ! Deci avem idee cum e Dumnezeu ! Pe Daniel,nu-l mai contrazic pentru ca el desi e ” UN PACATOS ,NEVREDNIC DE BUNUL DUMNEZEU “,totusi il iubeste pe Dumnezeu ,prin icoane sau ce intermediari mai are el ! Nu mai fericiti sunt protestantii ca se roaga in orice loc direct lui Isus ? Isi ridica ochii prea sus ? Nesimtitii ! Privirea in pamant ca mine! Spuneti dupa mine :SUNTEM NISTE PACATOSI,NEVREDNICI DE BUNUL DUMNEZEU,NISTE RÂME SCARBOASE SI NU MERITAM NIMIC ! Apoi,trageti cu ochiul la Dumnezeu ,sa vedeti cum va zambeste ! Mai conteaza ca o face ,pentru ca am fost idioti ascultandu-te ? Important ca zambeste ! Te-ai linistit acum ,Daniel ? Dumnezeu ne zambeste ca am spus in cor,ce ne-ai spus si rade in hohote ! Cica am fost simpatici !
DREAPTA CREDINŢĂ
PARINTELE CLEOPA :
Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.
Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.
Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : ” Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul “. Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : ” Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare “. Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim !
Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricat ar fi, viata asta este umbra si vis ! Este o scurta trecere ! Dar eu cand mor, ma duc la o viata care nu are sfarsit. Cine are sa se roage pentru mine ? Asa cugetau inaintasii.
Ai vazut ca toti isi faceau cate o manastire si mormant in manastire ? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi : Stefan cel Mare si Sfant, la Putna; Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia. Ai auzit unde era inima lor ? Unde este inima ta, acolo va fi si comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfanta Liturghie.
Stefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova; nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de popor ortodox.
Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? ” Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai “. Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. ca Mantuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel : Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. Este om al satanei.
Evanghelia spune : In vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. cand vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfantului Sinod si nu are cruce pe ea, da-o pe foc, chiar Biblie daca este ! Daca-i sectara si scrie sa nu va mai inchinati la icoane, da-o pe foc ! Nici un pacat nu ai ! Aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui Antihrist. Toate sunt otrava.
Sa tineti credinta pe care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre ! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani ! Nu va luati dupa slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea si sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta.
Paziti-va de nebunii acestia ! Au case de rugaciuni, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mantuitorul a spus asa la Apostoli :Luati Duh Sfant ! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi.Nu la sectari le-a spus acestea, ci la Apostoli, la episcopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea mainilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfant la toti preotii din lume, prin hirotonii.
Deci, bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica; n-au pe Duhul Sfant in ei; n-au cele sapte Sfinte Taie, nu cinstesc pe maica Domnului si Sfanta Cruce si nu au mantuire. Auzi ce spune Apostolul Pavel ? Luati aminte de voi si de turma voastra, intru care v-a pus pe voi Duhul Sfant pastori, zice la preoti si la arhierei.
Celor doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, cand S-a inaltat la cer, le-a spus : Stati in Ierusalim pana va veti imbraca cu putere de sus !Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei Duhul Sfant de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate limbile de sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a trimis, zicand : Mergand, propovaduiti Evanghelia la toata lumea, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu, se va osandi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul Sfant este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fiii lui Antihrist si inaintemergatorii satanei. Sa nu va luati dupa ei ! Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul !
Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tarii Romanesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul romanesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre.
Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care s-au rupt din Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt inaintemergatori ai satanei. Asa sa stiti. Sunt prooroci mincinosi care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzare, poporul nostru bland. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei!
Tara noastra romaneasca a fost ortodoxa dintotdeaunua si trebuie sa tina linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte. Asta este adevarata credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti acestia sunt vrajmasii Crucii lui Hristos. Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi. Aşa ne-am născut şi avem datoria să păstrăm curat şi deplin ce am moştenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu. Dar noi, obşte ortodoxă română, să nu uităm niciodată evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, strămoşilor şi părinţilor noştri, cu care ei au apărat de-a lungul aproape a două mii de ani, patria şi această credinţă care le-au fost date drept sfântă moştenire de la Domnul nostru Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt în Biserica Sa dreptmăritoare.Nu vrem să stricăm liniştea nimănui în cele ale conştiinţei, dar nici nu vrem a ne depărta şi a părăsi moştenirea străbună în care noi simţim că stă unitatea adâncă a neamului nostru.Pentru noi, patria şi ortodoxia sunt “grădina Raiului” dată nouă de Dumnezeu să “lucrăm în ea şi să o păzim” (Facere 2,15) cu sfinţenie.Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?Primul fel de credinţă este credinţa dreaptă, adică ortodoxă, singura care este lucrătoare şi mântuitoare.Apoi este credinţa schismatică. Schismatici sunt acei cu stilul vechi de la noi. Ei au credinţa ortodoxă, exact ca noi, dar fiindcă nu ascultă de Biserică, se numesc dezbinaţi de Biserică. Sunt afurisiţi de Biserică, până vin şi se întorc înapoi, să asculte de Sfântul Sinod.Credinţa schismatică este şi credinţa catolică, care înseamnă universală, dar nu mai este dreaptă, adică ortodoxă, căci au schimbat unele dogme stabilite de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi la cele şapte Sinoade Ecumenice. Din această cauza ei s-au rupt de credinţa şi de crezul ortodox şi cred în Papa.Apoi este credinţa eretică. Şi sectarii cred, dar asta este credinţă eretică. Dacă cineva strâmbă credinţa ortodoxă, ea nu mai este dreaptă şi nu-i plăcută lui Dumnezeu. Că marele Apostol Pavel spune aşa: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta – adică cu dreapta credinţă -, şi peste toţi aleşii lui Dumnezeu. Şi iar zice:Fiule Timotei ,luptă-te ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, că cine nu se luptă după lege, nu se încununează (2 Timotei 2, 5).Deci este o luptă şi o credinţă lucrătoare, când se face după legea lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa dreaptă. Iar dacă nu-i credinţa dreaptă, aceea este credinţă eretică sau schismatică sau strâmbă, adică cu abatere de la dreapta credinţă ortodoxă.Protestanţii zic “Sola Fide”, mântuirea numai prin credinţă. Omul se mântuieşte numai prin credinţă, fără fapte, zic ei. Oare nu auzi ce spune Apostolul Iacob? Credinţa fără fapte este moartă (cap. 2, 20) precum şi faptele fără credinţă. Deci credinţa care nu este unită cu faptele bune nu este mântuitoare; căci şi diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.Aţi auzit ce spune marele Apostol Pavel? Acea credinţă este mântuitoare, care se lucrează prin dragoste. Credinţă cunoscătoare au şi dracii, iar credinţa lucrătoare o au numai creştinii cei buni. Credinţa care este împodobită şi îmbrăcată cu fapte bune este credinţă lucrătoare, care aduce mântuire sufletului. Numai credinţa care se lucrează prin dragoste, numită credinţă ortodoxă lucrătoare, îl poate mântui pe om.Deci, să nu vă înşelaţi cu ideile sectarilor, care vin din sânul Bisericii Protestante, care zic că numai credinţa, adică “Sola Fide”, ajunge pentru mântuire, şi ca pot să-şi facă de cap, că n-au nevoie de sfat. Sau “Sola Graţia”, care înseamnă mântuirea prin har. Nu este adevărat!A zis Apostolul: În dar suntem mântuiţi? Da. Dar acelaşi apostol care a spus aceasta, a spus şi: Toţi vom sta în faţa divanului lui Iisus Hristos, ca să luăm fiecare după cum a lucrat, după faptele lui. Ai auzit că cere fapte?Şi Mântuitorul spune în Evanghelie: Când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale… şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui; şi în psalmul 61 zice: Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui. Auzi ce le spune lor Hristos? Toată fapta bună sau rea, o va trage Dumnezeu la judecată. Şi în multe părţi ale Scripturii veţi găsi aceasta. Deci, numai credinţa dreaptă este mântuitoare, dacă este unită cu faptele.Auzi ce spune Sfântul Apostol Iacob: Dacă ar veni cineva la voi şi ar fi goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele şi v-ar cere ajutor, şi le-ai zice: Du-te, frate! Mergi în pace! Dumnezeu să te hrănească; Dumnezeu să te facă sănătos, Dumnezeu să te primească, dar nu i-ai dat nimic, care ar fi folosul? (Iacob 2, 14-17). Ferească Dumnezeu! Dumnezeu putea să-l miluiască fără să-l trimită la tine. Dar l-a trimis la tine să vadă dragostea ta; să vadă credinţa ta; că tu vrei să-l ajuţi, să-l hrăneşti, să-l primeşti ca pe un străin în casa ta şi să-l adăpi.Deci, credinţa ortodoxă unită cu fapta bună este credinţa mântuitoare. Iar acea credinţă în care nu-ţi pasă de durerea aproapelui tău, este credinţa stearpă, nelucrătoare şi nu aduce mântuire, căci credinţa fără fapte este moartă. Credinţa mozaică, este credinţa evreilor primită prin proorocul Moise. Ei nu cred în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, refuzând Legea cea Nouă adusă de El şi de aceea prigonesc pe creştini.Altă credinţă este credinţa păgână, a celor ce nu cred în adevăratul Dumnezeu. Cele mai mari religii păgâne sunt: mahomedanismul, budismul, brahmanismul, parsismul, hinduismul, şintoismul etc. Ei se închină la alţi Dumnezei, care sunt idoli sau diavoli. Ce zice psalmistul David? Idolii păgânilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti; gură au şi nu vor grăi . .. şi celelalte. Deci, cine crede în alţi dumnezei şi nu se închină Dumnezeului Celui în Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul, acela are credinţă păgână.Credinţa creştină poate fi uneori superstiţioasă, alteori fanatică. Oamenii care cred în vrăjitorii, în descântece, în vise, în vedenii şi alte năluciri, aceştia sunt oameni superstiţioşi şi au credinţa bolnavă sau stricată.N-ai văzut ce spune Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, la capitolul 34? Precum este cel ce aleargă dupa vânt şi vrea să prindă umbra sa, aşa este omul care crede în vise. Că pe multţ visele i-au înşelat sş au căzut cei care au nădăjduit în vise. Cel ce crede în vise este asemenea celui ce merge la vrăjitori.Dar ce este credinţa fanatică? Credinţa care nu are la bază dreapta socoteală. Are un elan în toate: posteşte prea mult, se nevoieşte prea mult, o ia straşnic cu postul, cu milostenia, cu lepădarea de sine, cu metaniile şi n-are un bilanţ, n-are o dreaptă socoteală. Vorba proverbului: “N-o lua lată, că rămâne negrăpată!”Credinţa fanatică ştii cum este? Cum ai încărca o maşină cu fel de fel de bunătăţi şi pe urmă i-ai da drumul la o vale mare fără frână. Se duce şi unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Aşa-i credinţa fanatică.Nu aşa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: “Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească”. Deci, este o credinţă care nu are echilibru, o credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică. O ia într-o parte şi mai încolo se răstoarnă. – Parintele Cleopa-
Nu vreau sa jignesc un om batran ,dar daca astea sunt credintele pe care le cred ortodocsii,am sa fiu doar un turist care admira arhitectura si se bucura de linistea si racoarea bisericilor,cand am sa intru intr-o biserica ortodoxa ! Atatea tampenii nu am mai citit demult ! Nu le reiau ,cei care s-au incumetat sa citeasca tot articolul le vor gasi fara probleme ! Ramai ,doamna Teo ,fericita in dreapta ta credinta ! Multumesc lui Dumnezeu ,ca nu sunt crestin ,nici ortodox ,nici protestant,ci un liber -cugetator ,pentru ca ,sa fi fost protestant,de ex si sa fi citit atatea tampenii ,m-as fi enervat teribil ! Asa nu pot decat sa fiu un spectator pasiv la o indoctrinare specifica crestinilor ortodocsi,in general,cum ca protestantii sunt niste draci,antemergatorii Satanei si alte tampenii de genul asta specifice parintilor ortodocsi ! Richard Wurmbrand,un evreu ca si Isus,vedea bisericile si denominatiune(sectele,cum spun cu scarba ortodocsii(a se citi cu adevarata dragoste crestineasca) ca pe niste flori diferite ,fiecare cu parfumul ei,unii trandafiri,altii frezii,altii ghiocei si tot asa ! Atata scarba si dispret,numai la parintii plini de dragoste ai Bisericii Ortodoxe ,poti sa vezi ! Ce sa va zic ,doamna TEO,urmati invataturile acestor plini de dragoste parinti si veti avea o viata fericita ! Ma intreb ,daca Decebal si Burebista si toti ostenii lui nu-l alearga pe parintele Cleopa prin cer ,pentru ca le-a spus ca aveau sufletul mort ,cand isi aparau ei tara! Sper si la fel sper sa-l fi prins si sa-i fi altoit niste bâte pe spinare, asa ,din dragoste de dac ! Oricum o lectie am invatat:unde prind un ortodox si incepe sa vorbeasca de religie,schimb subiectul,pentru ca atata scarba n-am mai intalnit demult la altcineva de alta credinta !
Elvis, esti super. Chiar ma bucur mult pentru sustinerea ta si pentru felul de om care esti. Mult succes!
ce m-a impresionat pana acum la articolele de mai sus este ca toti cauta Adevarul si implicit pe Dumnezeu!Cat despre icoane sau idoli, ramane in esenta ideea: sa ne inchinam doar celui care ne-a creat, caci “in NIMENI ALTUL nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti” (F.Apostolilor 4:12).
Am sa va relatez pe scurt o intamplare care s-a petrecut acum cativa ani cu o vecina de-a mea..Ea a trecut de la ortodoxie la cultul baptist, avand undeva la 60 de ani.Ca sa demostreze tuturor vecinilor ceea ce face ea cu icoanele le-a scos afara in drum si le-a calcat in picioare strigand de mai multe ori ce face ea pe acele icoane. Dupa 2 ani de zile exact in acel loc a dat o masina peste ea ,murind mai tarziu peste 2 ore la spital.
Am gasit pe un site o icoana cu Maica Domnului impreuna cu Pruncul infatisata inaintea dreptului Simeon care dateaza din secolul al 2-lea.
file:///C:/Users/Administrator/Desktop/The%20world’s%20oldest-known%20image%20of%20Mary%20depicts%20her%20nursing%20the%20Infant%20Jesus.%202nd%20century,%20Catacomb%20of%20Priscilla,%20Rome.Madonna_catacomb.jpg
Vad ca nu se poate!
Mai aveti povesti de astea, doamna Teo ? Macar ,nu ne tampiti pe fata ! Vreti sa spuneti ca o doamna s-a dus pe o strada cu icoanele sale si le-a calcat in picioare ? Si pe o strada interioara intre blocuri e absurda povestea ! Cand nu aveti argumente ,apelati la sf horror ? La ce va foloseste ? Puteti sa va respectati cat doriti icoanele si eu am iconite in portofel si in casa ! V-am spus ,cand ma uit la ele ,ma gandesc la persoanele din icoane ,nu la hartie ,la minunatele rame de lemn sau hartia de mai buna sau mai proasta caliatate,cum cred ca faceti si dvs ! Nimeni nu e idiot aici! Toti cand sarutam poza unui copil sau a iubitului ,desi sarutam o hartie ,toti stim ca ne gandim la cineva ! Nu va mai faceti griji ! Nimeni nu va considera inapoiata ! Sunteti o femeie desteapta si culta ,cum ati demonstrat in articolele dvs,fara sa fiu malitios ! DAR ,VA ROG,LASATI POVESTILE ACESTEA HORROR ! Nu folosesc nimanui ! Bineinteles ca acea femeie,daca a calcat undeva niste icoane ,nu a facut un gest frumos,chiar infantil si jignitor la adresa ortodocsilor si catolicilor,dar continuarea e sub nivelul dvs ! Am respect pentru toti crestinii ortodocsi si pt dvs ,chiar mai mult ! SA LASAM AMENINTARILE ACESTEA ,GEN VECHIUL TESTAMENT !
Si ,sa presupunem ,ca acel eveniment s-a intamplat ,asa cum spuneti ! Vreti sa ne convingeti ca Dumnezeu din ceruri a pedepsit-o pe acea femeie ? Nu mai logic ,ca vreun vecin ultragiat ,dupa ani si ani si-a dus la indeplinirea razbunarea si jignirea care i-a fost adusa,daca a fost printre cei ultragiati de acea fapta ? Aceasta nuanta pe care ati lasat-o, e alta greseala ,Dumnezeu pedepseste pe cine nu respecta adevarata credinta ! Copilaresc ! Dar fiindca va iubim si va intelegem ,pe undeva,trecem mai departe,pana la urma important ca-l iubim pe Dumnezeu,pe Iisus si Fecioara Maria,Maica Domnului ! Restul nu mai conteaza !
De unde cunoastem noi oare judecatile lui Dumnezeu? Nu stiu daca a pedepsit-o Dumnezeu pe acea femeie care locuia la o parohie de tara, dar ce a fost mai dureros a fost faptul ca a distrus acele icoane aproape de Biserica(100 m).Poate nu a fost prea bun exemplul acesta pe care l-am dat,dar se poate intampla si asa. Dumnezeu stie de ce a dorit sa se intample astfel.Interesant este faptul ca era un grup mai mare de femei si a fost lovita numai una.
Oricum, unde exista prea multa ratiune nu poate exista simtire duhovniceasca.Ca sa accepti icoana(chipul) lui Dumnezeu si ceea ce reprezinta ea ai nevoie de traire duhovniceasca, intelegere,dragoste.Nu-L poti intelege pe Dumnezeu numai prin ratiune, ci ai nevoie de aceasta traire.Si ca sa ajungi la aceasta traire ai nevoie de liturghie.Iar prin liturghie de impartasire cu Trupul si Sangele lui Hristos si nu de simboluri,comemorari s.am.m.d.Cand se ajunge la ..”sa ne aducem aminte…” si nu la a te impartasi si a deveni una cu Hristos prin Sfanta Impartasanie nu ai viata in tine.E simplu.Toate se leaga. Sa nu mai vorbim de variatul si bogatul cult pe care-l avem,dar haideti bunilor crestini sa-l studiem ,sa-l intelegem si dupa aceea sa-l comentam.E usor sa spui ceva pe care nu-l cunosti, cum am mai auzit pe parcursul dialogurilor produse pe acest site.A spus o doamna(nu o critic,Doamne fereste) ca nu a corectat-o nici un preot ca se inchina la icoane si le saruta.Pana cand nu ai cunoscut adevarul?Cat erai ortodoxa?Si de atunci printr-o strafulgerare de la Duhul Sfant ai fost luminata?Iti pun o intrebare cat de ortodoxa erai atunci?De cate ori mergeai la Biserica?Explica-mi Sfanta Liturghie? Sau ce face preotul acela pe care nu te-a corectat ce face la proscomidie?Ce sunt Sfintele Taine?Ierurgiile?Laudele?Nu stiu daca poti raspunde ,daca nu ai stiut de cand dateaza lumanarile,tamaia,smirna,candelele. .N-are rost, daca un cult atat de sarac,simplist sau mai pe placul tau sau in duhul lumii acesteia a facut sa te indeparteze .Nu e dealtfel treaba mea,dar pe multi ii dor adevarul. Multi o sa zica ca spun numai lucruri invechite(gen V.Testament )Fiecare cu credinta lui,cu logica lui dar ceea ce mie nu-mi place este ce este cu atata reliefari(gen liber cugetator)adica hotarastete la cine te inchini.Daca nu ai traire duhovniceasca nu ai nimic,bajbai toata viata prin intuneric.Ai nevoie dupa parerea mea de un mare duhovnic sa te mai scoata la liman.Asa vad eu lucrurile in viata,poate cu putina duritate si nici pe placul multora.Dar unde exista exigenta, exista si dragoste nelimitata.Pe curand!
Doamna ,v-am citit postarile ! Concluzia este cea la care a ajuns si doamna Diana ! Sunteti indoctrinata rau si un om normal ce apartine altei denominatiuni sau nu este crestin ,cum e cazul meu ,nu poate discuta cu dvs ! Nu mai comentez nimic de ce ati scris pentru ca nu are rost ! Traiti fericita cu credintele si cunostintele dvs aprofundate despre liturghie,proscomidie,, Sfintele Taine,ierurgiile,laude sau orice mai credeti dvs ! Citind ce scrieti, ma declar fericit ca nu m-a atras aceasta credinta si acum inteleg si de ce ! In dragostea dvs nelimitata vad cum va bucurati si cand ,dupa dvs ,Dzeu a facut dreptate! Ce sa spun ? Mi-e scarba de credintele dvs ! Sper sa nu mai intalnesc niciodata astfel de persoane si daca aici duce trairea duhovniceasca ortodoxa ,nu vreau sa mai vad in viata mea ortodocsi ! Parintele Cleopa vedea in protestanti draci ,dvs oameni care s-au intors la un rit simplist ! Spuneti ca Dumnezeu a vrut sa se intample asta si ca un fariseu veritabil ,” nu stiti de ce s-a intamplat asta ! E ultima postare ! Imi pare rau ,Ciprian,dar de asa credinciosi ,imi pare rau s-o spun ,mi-e scarba !Am crezut ca suntei ceva mai inteleapta ,dar se pare ca conditionarile psihice pana la urma si-au spus cuvantul ! Trebuie ,din pacate , sa ma intorc la vorbele cuiva ,care pentru intoleranta sa fata de misticii de orice fel ,m-a indepartat de el,dar citind ce ati scris,vad ca are dreptate,cu unii “crestini” pur si simplu ,nu se poate discuta ! Doamna DIANA si tu ,Ciprian,fiti fericiti ,pentru alegerile dvs si chiar daca nu sunt de acord cu anumite lucruri din Biblie,cel putin nu am intalnat la voi atata dispret si ura disimulata ,cat am gasit la aceasta doamna ,ba ,din contra, intelegere si respect pentru credintele si intelegerea mea din acest moment! Imi pare rau pentru tot si daca am fost prea dur ,imi cer scuze si iertare tuturor si doamnei Teo si dvs care m-ati citit !
Cand am inceput sa studiez Biblia am inteles ca inchinarea la icoane este o uraciune inaintea lui D-zeu.
Aveam si eu o icoana f valoroasa, pictura, care-l reprezenta pe Isus Cristos.
Obisnuiam sa ma inchin la acea icoana convinsa fiind ca sunt mai aproape de D-zeu asa.
Cu riscul ca oripilez toata ortodoxia, am taiat icoana si am aruncat-o la gunoi. Binenteles, nu in fata blocului ci in propria mea casa. Asta s-a intamplat acum 17 ani!
Poate va intrebati ce am patit. Foarte multe lucruri…benefice!
Am o viata curata din toate punctele de vedere, simt binecuvantarea lui D-zeu in viata mea, si am o constiinta curata in fata Lui.
E putin? Nu, e tot ceea ce-mi doream!
Desi vecinii mei la inceput nu ma salutau pt ca-mi schimbasem religia, dupa un timp imi cereau sa ma rog pt ei, pt ca vedeau si ei binecuvantarea lui D-zeu in viata mea.
Am scris comentariul asta pt cei pe care incerci sa-i sperii cu povesti stupide, Teo.
Evident nu sunt de acord cu circul pe care-l fac unii pt a-si demonstra credinta.
Sa iesi pe strada si sa arzi icoanele in vazul tuturor…se numeste fanatism. Dar si ceea ce scrii tu in comentariu, si anume ca este mai dureros ca s-a ars o icoana decat ca a murit biata femeie, este tot fanatism.
Draga Teo, eu sunt aceea despre care vorbesti mai sus. O spun cu mandrie, ca nu am ramas cum eram, sau si mai rau, ca nu am devenit ca tine!
Intrebarile tale, scuze, sunt puerile! Nici macar preotii nu stiu sa raspunda la ele logic. Toate sunt taine sfinte
In primul rand lor le-am cerut explicatii inainte de a studia Biblia.
Ai dreptate, pe cei mai multi ii doare adevarul, se vede!
Eu am iubit adevarul si m-am lasat tranformata de el.
Cat despre bajbait, crede-ma, orice om cu bun simt care citeste comentariile noastre poate vedea clar cine bajbaie.
Este ultima interventie pe care o fac pe acest site si asta datorandu-se faptului ca niciodata nu se va ajunge la un numitor comun.Oricum,specific ca n-am avut nimic impotriva nimanui(ma refer la persoana,om,ipostas)ci impotriva pacatului,ereziei si a tuturor invataturilor gresite.Apoi, nu am ce sa imprumut de cineva care este departe de adevar nici macar o idee nu pot lua.Nu pot sa-mi nivelez credinta si spiritualitatea mea la conceptii care au fost combatute cu secole inainte de catre Biserica si de catre Sfintii Parinti.Lupta iconoclasta(impotriva icoanelor) a fost biruita odata si stabilita pentru totdeauna de sinoadele universale cand s-a stabilit odata pentru totdeauna credinta in Dumnezeu.Ceea ce frapeaza pe unii este faptul ca noi suntem Biserica intreaga,noua nu ne lipseste absolut nimic.Biserica noastra are toate dogmele drepte,toata Traditia veche apostolica si sobornica a Sfintilor Parinti.Noi nu talmacim Biblia dupa bunul nostru plac batandu-ne cu pumnul in piept ca altii ca suntem deja mantuiti fara nici o truda si sudoare.Biserica aceasta pe care o denigrati si pe Parintii ei, are toata traditia liturgica,canonica,dogmatica si istorica.Tot ce ne trebuie avem in Biserica noastra.Numai putregaiul cade din Biserica fie ei:arhierei preoti,calugari sau mireni.Aceasta Biserica a mers pas cu pas cu Traditia Evanghelica si apostolica si soborniceasca pana in ziua de azi.Si voi stiti lucrurile acestea foarte bine si de aceea cautati parghi de cunoastere sau apropiere tocmai din faptul ca sunteti afundati adanc intr-o mare necunoscuta pe care voi o numiti credinta.Cititi in istorie si vedeti ca sunteti anatematizati de Biserica.Sfintii Parinti si Sinoadele intregi considera ca invataturile acestea sunt erezii de aceea sunt combatute aceste minciuni.Si o erezie anatemizata nu putem sa o consideram ca este mantuire.Dumnezeu doreste inchinatori in Duh si adevar, iar voi sunteti departe.Stiu ca nimeni nu a mai scris astfel, dar nu pot sa ma ascund de adevar.Eu nu am peregrinat de la un cult la altul precum bate vantul si unde mi-a placut mie acolo sa raman.Ci de la o varsta foarte frageda am mers la Biserica fiind invatat de preoti, parinti, bunici si frati. Totdeauna ce am avut am spus pe fata si nu m-am ascuns.Stiu ca Dumnezeu nu-i iubeste pe cei care reflecta prea mult(asa zisi caldicei).Si nu stiu care dintre noi in gandire si in viata are o deschidere mai mare spre cunoastere si spre realizare.Se ajunge din pacate ca si cei care vor talmaci Biblia precum vor ei (fara un coordonator-”Sfintii Parinti”)ca si cel care l-a combatut pe Domnul Iisus facand din asta o intreaga teologie a satanei(se poate vedea clar pe acest site la alta sectiune sau tema).Ma rog la Dumnezeu ca cei care sunt impotriva icoanelor sa-i ierte,sa-i lumineze si sa-indrepte pe calea cea buna si adevarata pana cand se mai poate in aceasta viata, ca prin spovedaniei( adevarata pocainta) sa primeasca binecuvantarea lui Dumnezeu spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.
Si asa doamna ? Dumnezeu nu-i iubeste pe cei care reflecta (reflecteaza,dar sa lasam “nimicurile astea ” , “atmosfera reflecta lumina Soarelui …e alt verb
)))) prea mult ? Am ras cu lacrimi ! Am sa propun sa va angajeze in locul lui Tociu si Palade ! Sunteti mult mai amuzanta ! Spuneti ca cei care gandesc mai mult sunt caldicei ? Si cei care nu gandesc deloc ,cum sunt ? Robotei ?Daca n-as sti ca in Biserica Ortodoxa sunt multi oameni foarte profunzi,as spune ca extrapoland dupa dvs,Bisericii Ortodoxe nu-i lipseste nimic ,in afara de minte ,dar ,de ce sa fiu rau ? Si asa doamna,doar putregaiul s-a desprins din Biserica si au ramas valorile ? Si cum spuneati : „ Lupta iconoclasta(impotriva icoanelor) a fost biruita odata si stabilita pentru totdeauna de sinoadele universale ” ? „Universale “,spuneti ? De ce vreti dvs sa mor de ras ? Care Univers? Din bucataria dvs sau baia dvs ,ca e mai aproape de ce scrieti pe aici in ultimele postari ? Trebuie sa recunosc ca ati fost o fetita cuminte si ascultatoare,dar ,uite, unde v-a adus aceasta supusenie ? Dvs va vedeti sau plutiti prin „Universul Sfintilor Parinti “? V-as lasa acolo ,dar de ce sa nu gustati din roadele postarilor dvs ? Poate va ramane vreun sambure in gat,Doamne fereste ! Daca mai doriti sa ne amuzati,va rog eu mult,recititi-va postarea,poate mai schimbati cate ceva,daca tot e sa murim de ras ,macar sa nu ne enervam cand inlocuiti intre ele verbele !
Si ca sa vedeti ca nu sunteti singura dintre ucenicii lui Hristos ,care au avut probleme cu alti crestini,care gandeau altfel ,dar nu-i urmau pe ucenicii lui Hristos si chiar pe Iisus ,uitati-va cu atentie ,ce le-a raspuns Iisus ucenicilor la intrebarea
e ce nu merg dupa noi ?
„Marcu 9:38 Ioan I-a zis: “Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
Marcu 9:39 “Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, “căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
Marcu 9:40 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.”
Vedeti ,doamna,cum gandeste Iisus ? Cine nu e impotriva noastra ,este pentru noi ! Sunt protestantii impotriva lui Iisus ? Nu ! Din contra,i-L iubesc ca pe nimeni altul ! Sunt eu impotriva Lui ? Nicidecum,daca ii reprosez anumite lucruri ,sper ca odata sa inteleg ,de ce a spus ce a spus in anumite situatii si de ce nu a spus sau scris alte lucruri pentru mine f importante ,dar impotriva Lui nu sunt ! Pe cand dvs, ce faceti ? Ii numiti pe ceilalti crestini putregaiuri si spuneti ca iubirea ,cunoasterea este in inima si mintea dvs ? Pentru mine care nu sunt crestin ,dar pretuiesc invataturile si pildele Lui ,cum ma numiti ? Nu vreau sa stiu ,daca e mai jos de putregai ! Va amagiti ,doamna ca Iubirea va conduce ,cand sincer va spun ,n-am crezut ca exista intre crestini astfel de persoane lipsite de cea mai elementara dragoste pentru celelalte persoane! Treziti-va pentru ca sunteti mai rau decat o atee ! Cel putin ei nu-i vad putregaiuri pe ceilalti de alte credinte decat ei ! Sunteti ,in rahat,iertati-mi expresia pana peste cap ! Reveniti-va sau rugati pe cei care i-ati chemat sa se roage pentru noi, sa va scoata de acolo ! Am cunoscut un preot ortodox batran la televizor care a suferit pentru Iisus si credinta sa ani, in puscariile comuniste ! Era mereu vesel si fara griji cu deplina incredere in Dumnezeu si Iisus ! Ce raspundea dansul ,de ce e asa de vesel si nu-l doboara la batranete problemele specifice unei biserici si pacatele oamenilor care veneau la el ? A raspuns magnific : Cine a suferit putin ,iubeste putin,cine a suferit mult ,cum am suferit eu ,iubeste mult si ajunge să simta putin din vorbele lui Iisus de pe cruce,iarta-i,Doamne,ca nu stiu ce fac ! Nu ii face putregaiuri pe cei care il urmeaza tot pe Iisus în felul lor si nici nu se lauda cu „deschiderea si cunoasterea” pe care o are ,cunoastere pe care si un necrestin ca mine ,d-apoi un crestin de alta confesiune,ii vede gaurile cât Casa Poporului !
Draga TEO
Te rog spune-mi si mie,atunci cand mergi la Biserica ai ascultat vreodata cu adevarat ce spune preotul?
Eu am mers ani de zile fara sa imi dau seama ca de fapt el afirma ISUS CRISTOS DUMNEZEUL NOSTRU!!!
Sunt ortodoxa dar asta deocamdata,spun deocamdata deoarece Dumnezeu vede inima fiecaruia si ii arata calea!
Sti am studiat si eu ca si tine tot felul de carti,Cleopa,Psaltire..etc etc.
Stiai ca Psaltirea este citita daca vrei sa omori pe cineva?
Un alt preot spune asa,ROMANUL ESTE ORTODOX DIN FIRE,acum eu te intreb pe tine daca te-ai fi nascut in alta tara unde nu se practica ortodoxia mai sustineai la fel ortodoxia?
Teo referitor la religie,preotul care are biserica(calea cea larga)la noi in cartier mi-a spus asa;din prostitutie as mai scapa daca as intra dar din alta religie nu!!
Unde e iubirea lui?
Si pe scurt iti mai spun ceva,la fiecare inmormantare la care vei merge vei auzi.Asa a vrut Dumnezeu.MEDITEAZA ATENT.
Si nu uita Dumnezeu ii binecuvanteaza pe oamenii sinceri,mie mi se pare ca tu il cauti cu adevarat si sper sa il descoperi asa cum vrea el sa fie descoperit nu in lumina in care ti-l pune preotii.Nu uita pentru ei nu este decat o slujba,o meserie!
Daca ar face ceva din iubire tu,si altii nu ar trebui sa plateasca atatia bani pentru slujbe si cum bine sti si la manastiri se impun deja tarife.
Presupun ca ai o Biblie.
Citeste Ioan 4:19-22
Si Elvis te rog nu imi corecta gramatica:)
@Rela-Stai fara grija si imi plac f mult versetele pe care le-ai dat spre citire ! Imi plac f mult ,sunt versete care ii dezleaga pe oameni de cladiri,de locuri si ii aduc in adevarata relatie cu Dumnezeu,in Duh(Spirit ) si in Adevar ! Iisus ( scriu cu doi de i din respect pt ortodocsi,protestantii or sa ma tolereze, ) ne-a aratat calea spre Dumnezeu prin propria viata si propriul exemplu,de aceea e Calea! Si repet ,sunt f multi oameni minunati in Biserica Ortodoxa,calugari,preoti tineri si batrani ,sa nu generalizam si nici in Bisericile Protestate e numai miere,protestantii stiu prea bine ce spun ! E bine sa mergem in biserica unde invatam cat mai multe din invataturile Bibliei de la preoti sau pastori,dupa caz si unde credinciosii,enoriasii ,oamenii de acolo chiar isi dau silinta sa fie o familie extinsa in Cristos ,traind dupa puterea lor si a Duhului Sfant din spiritele lor,a invataturile Domnului nostru ,Iisus Cristos! Pentru crestere in invataturile lui Cristos recomand situl Alfa Omega,cele 5 sectiuni,incluzand si video la cerere cu documentare si seminarii f interesante video ! Domnul sa-si verse toata dragostea lui catre toti cei de aici si sa dea lumina si intelepciune oricaruia dintre noi !
Stimata d-na Rela,
Am spus ca nu doresc sa mai intru pe acest site, deoarece nu doresc sa intru in contradictoriu cu nimeni.Decat sa existe jigniri sau atingeri personale fara nici o acoperire, am considerat ca este bine sa nu mai raspund la asemenea atacuri. Cunosc foarte bine ce scriu si cum scriu, dar nu o sa dau acum satisfactie pe tema asta.Oricum, pe mine nu ma afecteaza in nici intr-un fel cele transmise, mai ales ca am acoperire in tot ceea ce scriu.
Eu ce pot sa va spun?As putea eu oare sa va fiu de folos cu ceva? Nu stiu.Singura vei constata acest lucru.Dupa cum mi-ati spus, ati specificat faptul ca ati citit carti ale Parintelui Cleopa,ati citit Psaltirea.Foarte bine,sunteti de laudat in acest sens.Dar, daca-mi da-ti voie sa continui va pot spune ca Psaltirea se citeste dupa un tipic bisericesc (dupa nevointele omului ca de ex:in zile de de intristare,de suparare a necuratului,daca vrei sa aduci multumire lui Dumnezeu s.m.d).Ea este impartita in catisme.Ca recomandare, puteti citi din ea o catisma pe zi .Psaltirea nu se poate citi oricum.Ci in post si dupa randuiala cand suntem curati trupeste si sufleteste, astfel riscam mult.Ca ea poate sa faca rau cuiva daca o citesti pe cineva?Eu nu cred ca Dumnezeu ar lasa asa ceva sa se intample.Nu uitati ca se poate intoarce impotriva celui care o citeste daca are un scop negativ si daca el este mai slab in credinta.Te poti arde. Depinde mult de starea spirituala a omului.Nu luati lucrurile extreme,cititi pentru inceput dintr-o carte de rugaciuni, paraclisele Maicii Domnului,ascultati uite acum a aparut pe net acatistul sfantului mucenic Valeriu Gafencu,apoi acatistul sfintilor martiri din inchisorile comuniste(audio),cititi daca nu va deranjez prea mult din vietile sfintilor(anul acesta este anul inchinat sfantului Vasile cel Mare-puteti citi despre el cate ceva daca doriti, sau Sfantul Ioan Gura de Aur….)
Cu referire la imprastierea mintii cand stam la slujba.Cred ca nu este om care sa nu-i fuga gandul si la alte lucruri pamantesti atunci cand intra in Biserica la anumite slujbe.Dar, ca sa intri intr-o Biserica la Liturghie trebuie sa te pregatesti toata saptamana pentru asta, deoarece liturghia este o jertfa.(Cititi viata Sfintei Maria Egipteanca sa vedeti la cel nivel a ajuns – se gaseste pe net).Trebuie in orice caz pregatire sufleteasca treptata ca sa si intelegi Liturghia si celelante slujbe.Ca este greu este adevarat, dar niciodata imposibil.
Cu privire la preoti,dupa parerea mea nu trebuie sa-i judecam deoarece eu stiu ca au har si pentru asta vor fi ei judecati de Dumnezeu daca nu-si duc la capat misiunea pe care o au. Si de ce zic ca nu trebuie sa-i judecam ?Oare de unde stim noi atunci cand gresesc cu ceva si ca ei nu se indreapta in sufletul lor si nu merg sa se spovedeasca.Daca ei privesc aceasta misiune cu care au fost incredintati ca pe o meserie atunci vor da socoteala la Dumnezeu.Un fir de par nu cade din cap fara stiinta lui Dumnezeu.Iar daca ei ratacesc grav in vreun fel sau altul atunci sunt caterisiti(judecati in “consistoriu”-forul de judecata bisericesc). Iar cu plata este altceva, nu doresc sa intru prea mult in acest subiect ca nu are rost.Toate taxele nu le fixeaza preotul ca nu are puterea deplina,ci se hotareste prin Consiluil Parohial (are puterea executiva conform Statutului de organizare al B.O.R.).Eu stiu ca unii mai si exagereaza,dar nu peste tot este la fel.Crezi ca la alte culte este diferit?La anumite culte (fara nici o referire la cineva, sau persoanele de fata care citesc se exclud) se ia zeciuiala sau mai bine zis 10 la suta din salariu pentru taxe.Macar la ortodocsi se face un bilant si se argumenteaza ceea ce se face cu acei bani(ce se plateste cu ei:energie electrica,lumanari,foarte f. multe taxe fata de stat pe care nu are rost sa le enumar).
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
-un link pt. d-voastra unde puteti descarca cateva acatiste(audio) cantate de un mare psalt-Marian Moise.
ACCESATI:”Razboi intru Cuvant » Psaltul Marian Moise”
Are o voce de inger . Toate sunt extraordinar de linistitoare, dar parca cel mai deosebit este cel inchinat Domnului Iisus.
Acatistele cantate de Marian Moise dovedesc inca odata ca la interferenta dintre arta muzicala si teologia rugaciunii se naste sublimul.Cu siguranta ca arta muzicala pusa in slujba teologiei este sortita eternizarii.
Marian Moise super. Ascult demult ceea ce cinta el si imi place. Intr-adevar are o voce minunata.
Nu vreau efectiv sa mai intru in detalii pompoase,nu are nici un rost.
Te rog sa fi mai atenta la afirmatia:ISUS CRISTOS DUMNEZEUL NOSTRU?
Cand sunt clar atatea dovezi ca Tatal este Tatal si Fiul este Fiul!
Nu vreau sa ii judec nici pe preoti,doar ei isi fac slujba(meseria).
In Biblie putem vedea clar:Vai de voi,carturari si farisei ca nu veti intra in imparatia cerurilor si nu ii lasati nici pe altii ca sa intre!
Daca tu acum iti traiesti viata in sfintenie si smerenie si mori rapita de o boala sau indiferent ce alta moarte vei avea parte si te declara Clerul Bisericesc o sfanta si mai publica si o carte cu rugaciuni sau un acatist
Sfanta Teo(nu lua nimic personal),Prea Cinstita sau ma rog,fi sincera si spune cu ce ma va ajuta pe mine sau pe altii faptul ca tu ai avut o viata smerita?
Ma rog tie sau ma rog lui Dumnezeu?
Tine totul de IUBIREA SINCERA FATA DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE!!!
Nu de acatiste,paraclise,moaste si altele!
Adevarul e in inima noastra,daca vrem sa il vedem bine daca nu facem tot felul de speculatii.
Tot ceea ce crezi tu acum cu atata tarie credeam si eu pana sa imi dau seama de adevar.
Prin anumite comentarii poate vei spune in sinea ta ca uite cum lupta satan sa te indeparteze prin oamenii de la religia ortodoxa,crede-ma ca nu lupta deloc,este bucuros sa amageasca oamenii!
Iti recomand sa iti faci cumva rost si de o Biblie de Studiu,iti arata interpretarea versetelor,te ajuta sa intelegi lucruri importante.
Nici Cleopa,nici Arsenie Boca si nici un alt preasfintit parinte sau ma rog nu iti va descrie adevarul despre Dumnezeu mai bine decat Biblia.
Apropie-te de Dumnezeu asa cum vrea el,nu cum vor altii!
Sunt cu totul de acord ca Tatal este cel care este izvorul vietii, nenascut,isi are existenta din vecii vecilor. Dumnezeu-Fiul este nascut din Tatal din vecii vecilor,dar are 2 firi:cea divina si cea umana . Dumnezeu Duhul Sfant este purces tot din vesnicia Tatalui.Sunt deci 3 persoane divine sau ipostasuri, dar de aceasi fiinta divina(Sfanta Treime).Singurului Dumnezeu noi ii aducem un cult de adorare, un cult cum nu mai aducem nimanui numai Bunului Dumnezeu.Apoi avem un cult de venerare fata de prietenii lui Dumnezeu care au ales aceasta cale a sfinteniei(sfintii) si un cult de supravenerare fata de Maica Domnului. Acesta este crezul meu pana voi inchide ochii si eu nu ma voi lepada de aceasta credinta niciodata. Acest crez(Simbolul de credinta ortodox sau simbolul niceo – constantinopolitan) este datat din primele doua sinoade ecumenice sau universale(se numeste asa deoarece erau participanti din toate Bisericile – ex: Biserica din Antiohia, Biserica din Ierusalim,Biserica din C-nopol, Biserica din Efes Biserica de la Roma s.m.d….Pot sa va intreb si eu ceva , daca se poate? Daca nu va suparati? Ce crez marturisiti?Eu stiu ca fiecare Biserica care este cu adevarat Biserica are un crez, ati putea sa mi-l scrieti? Va rog?Sau de ce rit este Biserica pe care o frecventati? Eu stiu ca o Biserica de un anumit rit indiferent care este ea are o traditie a ei, o istorie indelungata, o dogma, o slujba.Eu ma astept ca atunci cand intru intr-o Biserica sa miroasa a tamaie, a smirna, sa pot aprinde o lumanare, sa pot ingenunchea inaintea lui Dumnezeu, sa ascult o ectenie,un Apostol,o Evanghelie,o predica sau cateheza s.a.m.d..
Cu privire la Biblie o am in casa dintotdeauna si o biblioteca cu carti de peste 2000 de volume, foarte multe de exegeza biblica atat al Vechiului Testament cat si al Noului Testament scrise toate de catre Sfintii Parinti.
Cat cu privire la Sfinti ceea ce vrei sa spuneti d-voastra este ca nici Sf. Pavel,nici Petru nici unul dintre ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos nu a intrat in rai. Pai cum intri in imparatia cerurilor?Crezi ca acolo ajunge oricine si oricum?Fara o viata plina de virtuti crestine precum au avut ei nu exista nici o posibilitate de a intra in imparatia cerurilor.Cunoasteti care sunt aceste virtuti.Eu va doresc numai bine , si cu adevarat sa-L cunoasteti pe Dumnezeu. D-voastra faceti precum credeti. .Eu nu ma bag in viata d-voastra si nici nu voi incerca niciodata sa va schimbati credintele sau opinia.Aveti marea libertate de alegere.Eu niciodata nu m-am indoit in credinta mea deoarece am studiat toate cultele crestine si necrestine, dar niciunde nu am gasit bogatia, frumusetea si inaltarea spirituala ca in ortodoxie.
Teo, nu stiu daca esti femeie sau barbat, dar presupunand ca esti femeie, imagineaza-ti postura urmatoare:
Tie iti place tocanita de ceapa la nebunie! miaammm
La voi in familie mama ta facea o tocanita de ceapa cu mamaliga de iti lasa gura apa cand veneai acasa si simteai mirosul…
Te-ai maritat si ii faci sotului tau…tocanita de ceapa cu mamaliguta, asa din dragoste. ‘Nu se poate sa nu-i placa, doar tie iti trezeste cele mai adanci simturi: amintirea mamei, copilaria, casa parinteasca’…
Nenorocire mare: sotului tau nu-i place tocanita de ceapa si-ti spune ca este mancarea pe care n-o poate suferi!
‘Nu se poate! Nu are cum sa nu-i placa pt ca este cea mai buna mancare pe care tu ai mancat-o vreodata. Pana si prietenilor tai le place mancarea asta’…
Si daca omul asta intelege ca tu faci tocanita asta cu iubire nu ca sa-i faci contra pana la urma va intelege si va manca si el cu placere…
Nu cred ca ai vrea sa faci experimentul asta cu sotul tau sau nu cred ca ai vrea sa-ti arate sotia o astfel de dovada de iubire…
Din pacate tu chiar asta faci dar nu cu sotul tau ci cu D-zeu!
Ii prepari acelasi gen de mancare (inchinarea ta) despre care EL spune ca este o uraciune.
Apreciez loialitatea ta dar as aprecia-o mai mult daca ar fi indreptata spre D-zeu nu spre religie…
Si Doamne ce ar mai aprecia-o insusi D-zeu…
@TEO-”Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa” ! Ai studiat toate cultele de te-ai rupt ! Mai bine nu mai scrie tampenii …!Pana una alta mediteaza la aceste cuvinte ale lui Isus ca de atata adoratie catre Dumnezeu,sfinti si Maica Domnului ni s-a aplecat !
Atunci Împaratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvântatii Tatalui Meu de mosteniti Împaratia care v-a fost pregatita de la întemeierea lumii.
35 Caci am fost flamând, si Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit;
36 am fost gol, si M-ati îmbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost în temnita, si ati venit pe la Mine.”
37 Atunci cei neprihaniti Îi vor raspunde: „Doamne, când Te-am vazut noi flamând si Ti-am dat sa manânci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut?
38 Când Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am îmbracat?
39 Când Te-am vazut noi bolnav sau în temnita si am venit pe la Tine?”
40 Drept raspuns, Împaratul le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de câte ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”
41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si îngerilor lui!
42 Caci am fost flamând, si nu Mi-ati dat sa manânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43 am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati îmbracat; am fost bolnav si în temnita, si n-ati venit pe la Mine.”
44 Atunci Îi vor raspunde si ei: „Doamne, când Te-am vazut noi flamând, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau în temnita, si nu Ti-am slujit?”
45 Si El, drept raspuns, le va zice: „Adevarat va spun ca, ori de câte ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut.”
46 Si acestia vor merge în pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge în viata vesnica.”
Vezi,ce inseamna sa-L iubesti pe Dumnezeu ? Asa ca termina ,te rog,cu tampeniile pe care le tot scrii pe aici ! Cuvantul lui Dumnezeu,Noul Testament ne e de-ajuns !
Draga Elvis,
Indraznesc daca-mi dai voie sa te intreb ceva.Iti iubesti mama?Cred ca din toata fiinta ta si nu pun la indoiala acest lucru.Eu cel putin asa simt fata de mama mea. Pai intreaba-te cum iubeste Dumnezeu.Crezi ca Domnul Iisus nu a avut dragoste de mama Sa prin care S-a intrupat? Religia crestina nu prindea radacini daca atunci se zvonea ca Domnul Iisus ar fi avut o astfel de atitudine fata de ea. Daca asa era de la inceputul crestinismului precum spuneti de Maica Domnului nu mai exista Religia crestina.(Ceea ce sustineti voi nu era de la inceput ci numai de cand au inceput reformarea Bisericii Catolice.De la Luther incoace de cand fiecare a inceput sa talcuiasca Scriptura precum a vrut.De cand Luther sau alti reformatori au insemnatate mai mare decat Sfantul Ap. Petru sau Pavel?Cititi vietile lor in comparatie cu cele a sfintilor si vedeti adevarul.Cat a suferit Luther sau Calvin pentru Hristos? A fugit de reprezentantii papalitatii si s-a casatorit avand copiii, iar pe deasupra a avut o mare frica de diavol.Daca avea credinta nu se ascundea.Cine oare se ascunde?Pe cand sfintii mucenici mureau in arenele de teatru fiind aruncati la animalele salbatice.Si auzi ca nu trebuie sa-i urmam pe acestia,ei care si-au dat viata pentru Hristos si pentru propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu .Pai , daca ei nu erau nu exista nici cultul vostru . )Ce rost mai are credinta intr-un Dumnezeu care propovaduia ura.Si fata de cine?De mama pe care L-a nascut pe Cel ce este dinaintea veacurilor.Atunci de ce pe Cruce dupa ce a fost rastignit inainte de a-si da sufletul a incredintat-o Sfantului Apostol Ioan?Ce spune pe Cruce Sfantului Ioan,ucenicul care-l iubea cel mai mult Iisus? Ii spune :”Iata mama ta”.Iata, incredintarea Maicii Domnului in grija lui Ioan. Draga Elvis,scuza-ma daca ti-am gresit cu ceva, dar acesta este adancul dragostei pe care o are Domnul fata de mama sa. Nu se putea proceda omeneste altfel. Dar din punct de vedere divin, te intreb nu era si mai mare iubirea fata de mama Sa. Cum trebuia sa procedeze?Sa o arunce in afara de imparatie?Atunci nu mai are nici un sens vestirea nasterii Mantuitorului de catre ingerul Gavriil.Si sti dealtfel ce-i spune?
“Si intrand ingerul la ea,a zis:Bucura-te,ceea ce esti plina de har,Domnul este cu tine.Binecuvantata esti tu intre femei”(Luca:1,28).Deci, cineva care este plin de har,neprihanita si dupa ce isi face salas insusi Fiul lui Dumnezeu nu poate sa se transforme in ceva stricat.S-ar contrazice toata religia si insusi Dumnezeu. Insusi Dumnezeu n-ar fi lasat asa ceva sa se intample.Din prestiinta Sa, El putea cunoste acest lucru si nu s-ar mai fi intrupat in acele momente.
Iarta-ma, ca-ti spun,dar daca te-ai uita intr-un DEX ai vedea acolo ce inseamna cuvantul “adoratie” .Inseamna iubire nemarginita,manifestare a incantarii,divinizare….
Cat cu privire la mancarea pe care o mananc si la paharul pe care-l beau (draga Diana)in aceasta viata numai Bunul Dumnezeu il cunoaste, voi nicidecum . Dumnezeu oricum se ingrijeste cum sa ma smereasca, si poate daca vrea isi mai varsa cate un pic din harul Sau sa- mi binecuvinteze viata. Binecuvantare pe care vi-o doresc si voua. ( sper ca este ultima mea interventie) Ramaneti cu bine!
Si noi speram acelasi lucru ,sa fie ultima ta interventie ! RAMAI CU BINE !
Am fost rau si ironic cu dvs , doamna Teo ! Eu doresc sa postati tot timpul parerea dvs cand aveti ceva de spus sau transmis din experienta dvs ! Despre Calvin , Luther,Wycliffe si multi altii ,Ciprian or sa vi dea,numai si pentru ca au tradus Bibilia in limba popoarelor din care erau si tot e ceva extraordinar ! Suntem rai si nu ne dam seama ! Sper sa vedem ce e bun in viata cuiva ,pentru ca ce e interpretabil nu e treaba noastra ,ci a lui Dumnezeu ! Nu judecati ,ca sa nu fiti judecati ,nu ? Asa spune Biblia ! Toti suntem crestini,unii mai buni ca dvs ,altii mai rai ca noi ! Cei mai buni trebuie sa-i suporte pe cei mai slabi ! Si sa-i iubeasca precum Isus ucenicii ! Nu uitati calea spre Dumnezeu e Isus si modelul tot El e ! Dupa El s-a inspirat si sfintii dvs si Maica Domnului ! El e calea spre caracterul lui Dumnezeu ! Nu ?
Apropierea de sfinti este specific crestinilor , deoarece sfintii sunt pentru noi modele de urmat in desavarsirea noastra. Daca ei au primit de la Dumnezeu harul cel mantuitor si aducator de multa roada duhovniceasca, iata ca si noua acestia ne sunt de real folos in vederea mantuirii noastre. Sa nu uitam ca ei sunt mijlocitori inaintea lui Dumnezeu, daca noi îi chemam cu adevarat prin rugaciuni, fiind la randul lor impreuna-rugatori impreuna cu Maica Domnului inaintea lui Dumnezeu. Cu speranta in suflet ca nu vom ocoli in viata acest aspect, veniti cu dragoste sa patrundem impreuna in studiul vietii sfintilor si sa admiram vietile acestora incercand sa le transpunem in vietile noastre spre folos si mantuire.Vom descoperi o viata deosebita a unui sfant care pe tot parcursul vietii sale a inchinat-o rugaciunii, postului, infranarii si a dragostei nemarginite fata de cele sfinte si duhovnicesti intr-un cuvant sfant fata Dumnezeu.
VIATA SFANTULUI SERAFIM DE SAROV
Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut la 19 iulie 1759 in orasul Kursk din Rusia, primind la botez numele Prohor. Parintii sai, Isidor si Agatia Mosnin, erau oameni instariti, insa evlaviosi si foarte milostivi. Ramas orfan de tata la 3 ani, micutul Prohor a fost crescut de mama sa. Inca din copilarie s-a bucurat de vadita ocrotire a Maicii Domnului.
La sapte ani, din neatentie, a cazut din turnul clopotnita al catedralei (inchinate icoanei Maicii Domnului din Kazan) din oras. Oricine s-ar fi zdrobit cazand de la o asemenea inaltime, insa el nu a patit absolut nimic.
Alta data, pe la zece ani, s-a imbolnavit greu, incat nimeni nu mai spera in insanatosirea lui. Maica Domnului i s-a aratat in vis, fagaduindu-i ca il va tamadui. Asa s-a si intamplat. Scotandu-se in procesiune pentru seceta icoana Maicii Domnului si incepand indata ploaie mare, alaiul a trebuit sa scurteze drumul si sa treaca prin curtea familiei Mosnin. Atunci mama a scos copilul si s-a trecut cu icoana peste el. Dupa aceasta s-a facut perfect sanatos.Cu cat trecea timpul, cu atat se dovedea mai mult ca tanarul Prohor nu era pentru lumea aceasta. La 17 ani, primind binecuvantarea mamei, care i-a daruit si o cruce de care sfantul nu s-a despartit niciodata, el a plecat sa imbratiseze viata monahala la Lavra Pecerska de la Kiev. Dupa o vreme, indrumat de parintele Dositei din pustia Kitaev, a mers sa isi petreaca restul vietii in Manastirea Sarovului. In ajunul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, pe 20 noiembrie 1778, tanarul Prohor a intrat in Manastirea Sarovului. Aici a petrecut in ascultare si felurite nevointe, ceea ce i-a atras mai mare dragoste si respect din partea celorlalti parinti.
In 1780, cuviosul s-a imbolnavit rau, zacand la pat cu tot trupul umflat. Fara sa carteasca a rabdat aceasta suferinta vreme de trei ani. El nu a acceptat sa fie chemat vreun doctor, insa a cerut sa fie impartasit cu Sfintele Taine. Intreaga obste a facut priveghere de toata noaptea, urmata de Sfanta Liturghie. Dupa ce s-a impartasit, cuviosului i s-a aratat insasi Maica Domnului insotita de Sfintii Apostoli Petru si Ioan. Aratand catre el, Maica Domnului a zis: “Acesta este din neamul nostru”, apoi, punand prea sfanta mana sa pe capul lui, indata in partea dreapta a trupului lui s-a facut o deschizatura, pe unde s-a scurs toata materia care-i umplea trupul. La scurt timp s-a vindecat intru totul, insa cicatricea a ramas spre marturie si era atat de adanca incat ucenicul Sfanului Serafim isi aminteste ca in ea ii incapea pumnul mainii. Pe locul minunatei aratari a Maicii Domnului parintii au ridicat o biserica unde Sfantul Serafim s-a impartasit mai intotdeauna cu Sfintele Taine, pana la sfarsitul vietii.
Dupa opt ani petrecuti ca frate, Prohor s-a invrednicit a primi chipul ingeresc de monah, primind numele de Serafim, iar un an mai tarziu a fost facut ierodiacon. In 1793, la 35 de ani, a fost hirotonit ieromonah. Curand dupa aceasta, implinind 16 ani de manastire, cu binecuvantarea batranului sau, egumenul Pahomie, Sfantul Serafim s-a retras la pustie, intr-o chiliuta din desisul padurii, aflata pe malul raului Sarovka, la cativa kilometri de manastire. Aici si-a facut o gradina de zarzavat si a adus doi stupi, iar ziua si-o petrecea muncind, in rugaciune neincetata si citind Noul Testament cu precadere Sfintele Evanghelii. Nu neglija nici cele 7 laude, metaniile si alte nevointe. Dupa cum chiar el a marturisit unui ucenic al sau, obisnuia sa plece din chilia sa seara si, pe o piatra anume, priveghea toata noaptea in rugaciune, iar dimineata se intorcea la chilie si priveghea pe o alta piatra, toata ziua. Aceasta nevointa a tinut-o sfantul vreme de o mie de zile si o mie de nopti.
In anul 1804, intr-o noapte, trei talhari, crezand ca Sfantul primeste bani de la oameni, au gandit sa-l prade. Desi era in putere (46 de ani) si ar fi putut opune rezistenta, Sfantul Serafim si-a incrucisat mainile pe piept si le-a zis: “Faceti ce vreti”, iar talharii l-au batut, lasandu-l abia viu. Nu au gasit decat o iconita si niste cartofi. Sfantul a fost aflat a doua zi, plin de sange, de niste parinti, care l-au dus la manastire. Acolo a refuzat ajutorul doctorilor si Maica Domnului i s-a aratat si l-a vindecat intocmai cum o mai facuse odinioara.
In sfarsit, cand Sfantul Serafim a luat in grija manastirea de maici Diveevo, el marturisea: “Nici o piatra nu s-a pus in Diveevo fara voia Maicii Domnului si nu s-a primit vreo sora in manastire, nici nu s-a pus vreo randuiala,fara consimtamantul ei”. Pe calea pe care a pasit Maica Domnului, Sfantul Serafim a pus sa se sape şant, ce sta marturie pana astazi, inchipuind urmele pasilor Maicii Domnului.
In data de 2 ianuarie 1833, Sfantul Serafim de Sarov a fost aflat adormit intru Domnul in chilia sa, la rugaciune, in genunchi, cu mainile incrucisate pe piept in fata icoanei Maicii Domnului..
CATEVA INVATATURI ALE SFANTULUI SERAFIM DE SAROV
Aminteste-ti mereu ca ascultarea de Dumnezeu le intrece pe toate. Ea intrece postul si rugaciunea. Iar noi nu trebuie sa o refuzam,trebuie sa alergam in intampinarea ei. Noi trebuie sa rabdam orice necaz care ar veni din partea oamenilor fara sa ne razbunam si fara sa cartim. Sufletul nostru trebuie alimentat si hranit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi trebuie sa practicam lectura Noului Testament si a Psaltirii. Din aceasta lectura vine iluminarea mintii care este schimbata printr-o dumnezeiasca schimbare. Cel ce citeste Sfanta Scriptura primeste o caldura care in singuratate da nastere la lacrimi, prin care omul este incalzit si umplut de daruri duhovnicesti, care dau o incantare mintii si inimii dincolo de orice inchipuire. Mai presus de toate, aceasta trebuie facuta pentru a dobandi pacea sufletului: “Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc.” (Ps.118,165). Este foarte util sa citesti intrega Biblie intr-un mod inteligent. Caci numai prin acest exercitiu singur, pe langa alte bune lucrari, Domnul nu-l va lipsi pe om de mila Sa, ci va inmulti darul sau de intelegere. Cei ce cu adevarat s-au hotarat sa slujeasca Domnului Dumnezeu trebuie sa se straduiasca a-si aminti mereu de Dumnezeu si sa rosteasca rugaciunea catre Iisus Hristos:
“ Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pe mine pacatosul (pacatoasa) “ aceasta fiind rugaciunea inimii. In Biserica, atunci cand te rogi, e de folos sa stai cu ochii inchisi, cu o atentie concentrata si sa deschizi ochii doar cand te molesesti sau cand somnul iti da tarcoale si te face sa motai. Atunci ochii trebuie atintiti catre o icoana si catre lumina candelei ce arde dinaintea ei. Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre.
Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea : “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7) Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lacas al lui Dumnezeu insusi.
Daca nu se poate sa nu te tulburi, atunci, cel putin, e necesar sa incerci sa iti infranezi limba, dupa cuvantul psalmistului: “tulburatu-m-am si n-am grait” (Ps. 76, 4) Pentru a ne pastra pacea sufletului, este nevoie sa evitam cu orice pret a-i critica pe altii. In mod aparte, pentru a pastra pacea sufleteasca “trebuie evitata acedia” si sa te straduiesti a avea un duh vesel si nu trist. Trebuie sa incerci sa iesi din aceasta stare cat mai iute cu putinta. Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul. Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata Sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert.
Oricine a invins patimile a invins si deprimarea. Veselia nu e pacat. Ea alunga plictiseala; si din plictiseala vine intristarea (acedia) si nimic nu e mai rea ca aceasta. Ea aduce cu sine totul. A spune sau a face raul este pacat. Dar a spune un cuvant bun, prietenos sau plin de veselie, asa incat toata lumea sa se simta in buna dispozitie in prezenta lui Dumnezeu si nu intr-o stare de intristare, nu este deloc un pacat.
Daca nu suntem de acord cu gandurile rele sugerate de diavol, facem un lucru bun. In timpul acestor atacuri, trebuie sa te indrepti cu rugaciunea catre Domnul Dumnezeu, asa incat scanteia patimilor celor rele sa fie alungata de la bun inceput. Atunci flacara patimilor nu va mai creste.
Trupul este robul, sufletul este stapanul. Si de aceea, mila lui Dumnezeu este cu noi atunci cand trupul este slabit si extenuat de boli; caci in acest fel patimile slabesc si omul devine normal. Dar boala trupeasca in sine este ceva nascut din pricina patimilor. Inlatura pacatul si boala va pleca.
Draga Teo, apreciez ravna ta pt D-zeu. Din pacate insa ceea ce as putea sa-ti spun este ce a spus apostolul Pavel despre evrei in epistola catre Romani a apostolului Pavel cap 10:1-3
1. Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire.
2. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă.
3. Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
In ce priveste mijlocirea “sfintilor”, iata ce se spune in prima scrisoare a apostolului Pavel catre Timotei 2:5
5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus
D-zeu sa-ti dea intelepciune si discernamant pt a intelege vointa Lui si a o infaptui.
Draga Diana,cred ca esti de acord cu mine ca versetele pe care le-ai dat exemplu din epistola catre Romani cap 10 erau adresate evreilor precum si recunosti si nicidecum crestinilor botezati in numele Sfintei Treimi, sa nu interpretam gresit.Nu doresc sa te contrazic, dar erau adresate aceste cuvinte catehumenilor(cei care doreau sa se converteasca la noua invatatura care prindea foarte mult teren).
Cat cu privire la versetul luat din epistola catre Timotei cap 2 versetul 5 daca citesti mai multe versete din capitolul respectiv se refera la faptul ca numai Unul este Cel care s-a jertfit pentru neamul omenesc a murit pentru pacatele noastre, si a impacat omenitatea cu Dumnezeu Tatal dupa pacatul savarsit de catre Adam si Eva. Sa confundam aici doua termene cel de mantuire care vine numai de la Dumnezeu si cel de mijlocitor care se poate atribui sfintilor.Este foarte adevarat ca numai Hristos a fost mijlocitorul cel adevarat si numai El ne poate mantui si impaca cu Tatal. Dar sa sti ca acesti slujitori nu s-au substituit lui Hristos si nici nu I-au luat locul de mijlocitor,ei au ramas trimisi si nici astazi nu se considera mantuitori,ci sunt considerati cei ce indeplinesc mandatul lui Hristos.
Cat cu privire la mijlocirea sfintilor sunt o gramada de versete biblice care argumenteaza intr-un mod elocvent cinstirea lor.
Cateva exemple din Sfanta Scriptura:
-Psalmul 150,1:”Laudati pe Domnul intre sfintii Lui; laudati-L pe El intru taria puterii Lui” .
-Iacov cap5,11:”Iata,noi fericim pe cei ce au rabdat:ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul harazit lui de Domnul;ca mult-milostiv este Domnul si indurator”
-Filipeni cap.3,17:’ Fratilor,faceti-va urmatorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum ne aveti pilda pe noi”
-Insusi bogatul se ruga lui Avraam pentru fratii sai- Luca cap26,,27-28.
-la Matei cap10,40-42;
-Dumnezeu ii face pe sfinti ca si pe prietenii sai pe aceia care Il urmeaza:cap15,14;
Teo, nu stiu daca are rost discutia noastra, religia ortodoxa este “plina ochi” de invataturi necrestine, pagane, pe care tu te chinui sa le sustii. Treaba ta! Stiu ca vei gasi interpretari la orice as scrie aici, ca sa-ti sustii credinta, am vazut mai sus ce poti!
Acel verset din Romani cap 10 era adresat de catre CRESTINUL Pavel evreilor care nu vroiau cu niciun chip sa se intoarca la D-zeu si sa-i faca voia. Ei si-au stabilit propria dreptate nesupunandu-se dreptatii lui D-zeu. Mare asemanare intre poporul evreu si ortodoxie!
Tot capitolul 10 din aceasta epistola ar trebui sa dea de gandit ortodocsilor, si nu numai lor! Tuturor celor care se declara crestini.
Iov pe care l-ai dat tu exemplu, nu s-a rugat unor intermediari, ci lui D-zeu. In toata cartea lui el vorbeste numai de D-zeu nicidecum de vreun mijlocitor sau sfant caruia el i-ar fi adresat rugaciuni.
Bogatul din PARABOLA (poate-ti spune ceva faptul ca aceea era o parabola) nu i-a adresat lui Avraam o rugaciune Teo draga, ci o rugaminte! Ceva de genul unei rugaminti pe care ai face-o unei persoane care ar putea sa-ti faca o favoare.
Eu cand rog pe cineva sa ma ajute intr-o chestiune nu se numeste ca-i adresez rugaciuni.
Si tu poti adresa rugaciuni lui D-zeu pt cineva care se afla in incercari, atata timp cat esti vie! Si nu trebuie ca acela care se afla in incercari sa se inchine tie, sa-ti faca rugaciuni tie, ca sa mijlocesti pt el!
Sa adresam rugaciuni sfintilor pt a mijloci intre noi si D-zeu…nu numai ca este inutil dar este si periculos.
In Biblie se vorbeste mult despre rugaciuni si rugaminti. Se face o distinctie clara intre ele. Iti trebuie doar bun simt sa-ti dai seama ce este rugaciune si ce este rugaminte.
Va las un text biblic pt meditare, mai departe treaba voastra cui va inchinati!
Apocalipsa 22: 8,9
8. Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
9. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te!
Daca un inger nu i-a permis sfantului Ioan sa se inchine inaintea lui, cu cat mai mult sfantul Ioan ar putea permite ca noi sa ne inchinam lui???
Draga Diana, se vede ca nu sti ce sa mai spui de aceea incerci sa ocolesti adevarul.Singura te dai de gol.Daca te uiti intr-un DEX vei vedea despre cuvantul rugaminte ca are mai multe intelesuri:
RUGĂMÍNTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealâc. (Vreau să-ţi fac o ~.) 2. cerere, doleanţă, solicitare, (înv.) regea, regealâc. (O ~ arzătoare.) 3. v. cerere.
RUGĂMÍNTE s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.
RUGĂMÍN//TE ~ţi f. Cerere politicoasă (adresată unei persoane) de a face un serviciu sau de a îndeplini o dorinţă. O ~ arzătoare. [G.-D. rugăminţii] /rugă + suf. ~ăminte.
Argumenteaza care sunt asemanarile intre legea mozaica si ortodoxie daca tot afirmi acest lucru. Apoi vreau sa stiu si eu ce lucruri pagane sunt in ortodoxie. Hai fi putin mai elocventa ca nu se intelege nimic.
Dar,pana cand vei reveni as dori sa te intreb:Unde stau sufletele celor adormiti imediat dupa moarte? Sau:
Unde sunt sufletele proorocilor,patriarhilor,apostolilor,a celor care au dus o viata bine-placuta lui Dumnezeu?
http://www.youtube.com/watch?v=cYddydbYkJI
http://www.youtube.com/watch?v=S66f87b05oM
http://razvan.pevarf.org/2008/04/27/obiceiuri-pagane-in-crestinism/
Teo, iti doresc sa fii fericita si sa traiesti vesnic!
D-zeu este mai complex decat iti maginezi tu. El nu a creat pe om prin sculptare asa cum zic majoritatea El a creat cu ajutorul unui meteorit ce a despartit lumea noastara de al dinozaurilor. Dupa moarte exista 2 posibilitati ori numai existi ori te renasti (reincarnare). Reincarnarea nu este acceptata, deorece in Biblie nu exista cuvantul Reincarnare (aparut in sec. XVIIII spus Allan) insa Isus a arata ca asa ar fi: cu discipoli Lui care l-au intrebat unde e Ilie, iar El lea rasp. ca este printre noi/voi cam asa ceva….Nu uitati RAI = CER; IAD = RELIGIE asta inseamna in realitate si SATAN = Necuvantat (lb Ebrona)
Andrei,
Ratacesti foarte mult necunoscand scripturile. Ma simt dator sa-ti scriu cateva invataturi din punct de vedere crestin si nu din punct de vedere al altor religii pagane care nu are absolut nimic din invataturile propovaduite de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos.Cred ca ai invatat la scoala dupa Revolutie la ora de Religie ca Dumnezeu a creat lumea in 6 zile,iar in a 7-a S-a odihnit. Biserica marturiseste ca fiecare individ isi primeste sufletul prin creatie nemijlocita de la Dumnezeu. Prin aceasta se afirma distinctia sufletului ca principiu deosebit de trup. “Trupul omenesc se trage din samanta lui Adam, iar sufletul vine de la Dumnezeu : Domnul, Care intinde cerurile ca un cort, Care pune temelia pamantului si Care zideste sufletul omului in launtrul sau “(Zah., 12, 1) Biblia spune foarte clar ca: sufletul se va intoarce la “Dumnezeu care l-a dat” (Ecl., 12, 7) si care zideste inima fiecaruia (Ps. 32, 15) si sufletul in om (Zah., 12, 1), caci Dumnezeu este pururea activ (Ioan, 5, 17) ; El este “parintele sufletelor” (Evr., 12, 9). In toate aceste locuri scripturistice, originea sufletelor este atribuita activitatii creatoare a lui Dumnezeu .Daca exista precum spui posibilitatea reancarnarii atunci se da peste cap toata invatatura crestina.Adica,te intreb ce rost a mai avut venirea pe pamant a Mantuitorului?El a venit sa rascumpere pacatul savarsit de Adam si Eva.Sau inseamna cu alte cuvinte:haideti sa pacatuim cat putem ca avem posibilitatea sa ne reancarnam in alte trupuri.Hai sa fim seriosi,odata moare omul si dupa aceea vine judecata.Nu exista nici o sansa de reancarnare, in ce?In ceva irational?In animale?Plante?Sufletul este rational diferit de cel animal.Pentru un crestin nu exista reancarnare.
Un singur fragment din Noul Testament s-ar găsi referiri favorabile teoriei reîncarnării cu privire la Ioan Botezatorul:”Si dacă voiti să întelegeti, el este Ilie, cel ce va să vină…” (Matei 11, 11-14). Dar înainte de a ne pripi să afirmăm asa ceva, să vedem dacă poate fi sustinută teoria reîncarnării prin citatul anterior. În primul rând, înainte ca Sfântul Ilie să se poată reîncarna, el trebuia să moară. Nu găsim nici o referire în Sfânta Scriptură privitoare la moartea Sfântului Ilie. Găsim în schimb descrierea ridicării sale la cer, într-un car tras de cai de foc (în IV Regi 2, 11). Presupunând totusi că Sfântul Ilie s-ar fi reîncarnat în Sfântul Ioan Botezătorul, înseamnă că pe Muntele Tabor, când în fata celor trei ucenici ai Săi Hristos S-a schimbat la Fată, trebuia ca alături de Sfântul Prooroc Moise să îl vadă pe Sfântul Ioan Botezătorul, si nu pe Sfântul Ilie. Doar Sfântul Ioan, fiind mai mare decât toti cei născuti din femeie, era mai mare si decât Sfântul Ilie, si nu avea de ce să îsi ascundă identitatea. Doar el Îl botezase pe Hristos. Si dacă în ultima reîncarnare fusese Sfântul Ioan, nu avea cum să se arate ca Ilie.
Diana bine ar fi sa fie asa,sa fi tot timpul alaturi de Dumnezeu,atat aici pe pamant cat si in ceruri.Eu nu am nici o sansa sa ajung in imparatia cerurilor din pricina pacatelor mele celor multe. Numai daca se milostiveste Bunul Dumnezeu foarte mult si de mine poate,dar in starea de acum nu am nici-o sansa.Am foarte mult de lucrat la propria mantuire si simt ca sunt in regres.Ce am facut concret in vederea mantuirii?Nimic.Si nu o spun cu smerenie ci asta este adevarul.Dar nadajduiesc ca pana la final Dumnezeu sa ma indrepte,sa-mi dea intelepciune,credinta,dragoste,rabdare,pace ca sa pot sa inving pacatul prin lupta pana la despartirea sufletului de trup.Numai la Dumnezeu imi este scaparea si numai daca se milostiveste si de mine cumva.( acolo unde ai postat de pe net sunt clar traditii populare si nicidecum nu fac parte din Traditia Bisericii Ortodoxe. Iar cu “saracul” preot ce sa mai zic peste tot sunt si intrusi care nu-L marturisesc pe Hristos.Fi sincera la voi nu sunt de astia?) Numai bine!
Teo, daca din cauza pacatelor din trecut nu putem ajunge in imparatia lui D-zeu, atunci Cristos a murit degeaba! Inseamna de asemenea ca niciunul din noi nu avem nicio sansa pt ca toti pacatuim!
Starea ta de acum se poate schimba, indiferent care ar fi aceea. Evident, cu ajutorul lui D-zeu, totul e posibil!
Iti doresc mult succes in privinta asta si in viata!
P.S. La noi, cei care “o pecesc” si NU SE CORECTEAZA sunt exclusi sau excomunicati.
e bine sa va framintati mintea cu tot felul de presupuneri si interpretari mai mult sau mai putin logice…dar adevarul lui Dumnezeu nu are nici o logica…asa ca
Draga Diana,cunosc faptul ca Domnul a murit pentru noi si pentru a noastra mantuire.Iar, ca pacatuim tot timpul o facem. M-am referit , la indreptare si sfintenie.Daca nu ajungem la o viata imbunatatita precum au avut-o sfintii nu avem nici o sansa sa ajungem in imparatia lui Dumnezeu.Si eu nu cred ca toate acestea imi vor cadea asa din cer fara nici un fel de contributie din partea mea.Credinta este de jos in sus si nu de sus in jos, caci ea pleaca de la om.Si aici necesita foarte multe in vederea lucrarii spre mantuire.Trebuie constientizat ca acel lucru este pacat,pentru ca multi nu fac diferenta intre pacat si virtute si nu au masura lucrurilor.Ex. cineva tine post 40 de zile.Nu mananca carne,oua,lapte sau alte derivate din ele,dar injura,minte,fura si spune ca a postit.Pai ce post este acela?Altul spune ca nu lucra in sarbatoare dar nu vine la Biserica , iar el spune ca tine sarbatorile. Altul spune ca are o viata religioasa deosebita, ca merge in fiecare duminica si sarbatoare la Biserica dar daca il intrebi de cate ori se spovedeste si se impartaseste Cu Trupul si cu Sangele Domnului spun ca niciodata sau in alte cazuri o data pe an – de Pasti.De aceea, nu putem sta pe margine cand altii se ospateaza cu adevarat din masa cea bogata a binecuvantarii.
Cat cu privire la cei care gresesc,eu sunt de parere ca niciodata nu trebuie sa inchidem usa milostivirii fata de ei. Nici Domnul nostru Iisus Hristos nu a facut-o, ci in cazurile in care ii aduceau la El pe cei care erau prinsi ii ierta pe loc (ex. femeia prinsa in desfrau).
Sa nu uitam ce spune Domnul:”Iata ,Eu stau la usa si bat daca va auzi cineva glasul Meu ,Eu voi intra la El si voi cina cu el,si el cu Mine”Ortodoxia de la inceputurile ei a avut mila sau toleranta fata de aceste cazuri de aceea ea este categorica numai atunci cand cineva o ataca sau in cazul de aparitie a ereziei.Altfel este plina de mila,dragoste precum si Dumnezeu a avut-o fata de neamul omenesc.
Lukas, la ce te referi cand afirmi:” adevarul lui Dumnezeu nu are nici o logica”?
Pelerinul rus
CUVÂNT ÎNAINTE
Cu ajutorul lui Dumnezeu prezentăm iubitorilor de literatură duhovnicească într-o nouă ediţie traducerea Mărturisirilor sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus făcută de Arhimandritul Paulin Lecca, trecut de curând la cele veşnice.
Pelerinul rus este istoria exemplară a unui creştin care începe prin a se întreba, plin de uimire, cum poate omul să se roage „neîncetat”, potrivit îndemnului Apostolului, şi care, pornind în căutarea răspunsului, ajunge, din marea milostivire a lui Dumnezeu, să dobândească lucrarea plină de har a rugăciunii lui Iisus şi să descopere astfel că, într-adevăr, împărăţia lui Dumnezeu se află înăuntrul nostru (Lc. 17, 21).
Într-o formă directă şi convingătoare i se propune creştinului doritor de desăvârşire o cale de urmat, care, deşi simplă, se bazează pe adânci adevăruri dogmatice. Această carte este, de altfel, citată în tratatul de Teologie morală ortodoxă al Părintelui Stăniloae, arătându-se că: „După cărticica aceasta, toată dezvoltarea vieţii duhovniceşti, de la începuturile ei până pe cele mai înalte trepte, se face pe firul rugăciunii lui Iisus. Viaţa duhovnicească începe cu rostirea orală în scurte răstimpuri a acestei rugăciuni, adâncindu-se şi purificându-se pe măsură ce rugăciunea lui Iisus se rosteşte mai des, mai interiorizat şi mai de la sine” (Teologia morală ortodoxă, vol. 3, p. 233).
Pelerinul rus, ca şi Calea asceţilor, de pildă, face parte din acele „mici” cărţi mari care, pornite din inimă, merg la inima omului, spunându-i răspicat şi limpede: „De voieşti să-ţi mantuieşti sufletul şi să câştigi viaţa veşnică, ieşi din toropeală, fă-ţi semnul crucii şi spune: Învredniceşte-mă, Doamne, să pun bun început, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!“
Editorul, 1998
CUPRINS
Cuvânt înainte
Povestirea întâi
Povestirea a doua
Povestirea a treia
Povestirea a patra
Povestirea a cincea
Povestirea a şasea
Povestirea a şaptea
POVESTIREA ÎNTÂI
Din mila lui Dumnezeu sunt creştin, după fapte, un mare păcătos, iar după starea socială, un pelerin fără adăpost, care umblă din loc în loc. Toată averea mea este o traistă cu posmagi, iar în sân am Sfânta Biblie. Asta-i tot ce am.
În săptămâna a 32-a după Rusalii, am ajuns la biserică, să mă rog. Se citea Apostolul, din Epistola către Tesaloniceni, în care se spune: „Rugaţi-vă neîncetat!” (I Tes. 5, 17). Aceste cuvinte s-au întipărit în chip deosebit în mintea mea şi am început să mă gândesc cum s-ar putea să te rogi neîncetat, când fiecare om are neapărat nevoie să se îndeletnicească şi cu alte treburi pentru a se putea întreţine. Am cercetat Biblia şi am văzut acolo cu ochii mei cuvintele pe care le-am auzit, şi anume că trebuie să ne rugăm neîncetat, să ne rugăm în orice vreme în Duhul (Efes. 6, 18), să ridicăm mâinile la rugăciune în orice loc (I Tim. 2, 8). M-am tot gândit, dar n-am putut înţelege.
Ce-aş putea face? mă gândeam. Unde să găsesc explicaţia? Cine ar putea să-mi tâlcuiască aceste texte? Voi umbla pe la biserici, acolo unde marii predicatori vestesc cuvântul Domnului, poate voi auzi cuvinte de înţelepciune. Şi am plecat… Am auzit frumoase predici despre rugăciune. Dar nu erau decât învăţături despre rugăciune în general: ce este rugăciunea, cât este de necesar să ne rugăm, care sunt roadele rugăciunii; însă despre felul cum se poate propăşi în rugăciune nu vorbea nimeni. Am auzit şi o predică despre rugăciunea făcută în Duh şi despre rugăciunea neîncetată, dar cum se poate ajunge la o asemenea rugăciune nu se spunea. Astfel, ascultarea predicilor nu m-a luminat după cum doream. Rămânând nelămurit despre felul în care te poţi ruga neîncetat, am renunţat la predicile de obşte, hotărându-mă să caut cu ajutorul lui Dumnezeu un povăţuitor încercat şi cunoscător, care să-mi tâlcuiască ce înseamnă rugăciunea neîncetată.
Am rătăcit multă vreme prin felurite locuri. Citeam mereu Biblia şi mă întrebam cum să fac să găsesc vreun povăţuitor duhovnicesc sau un îndrumător cu evlavie şi experienţă. Mi s-a spus că în cutare sat trăieşte de multă vreme un moşier care îşi caută mântuirea; are chiar în casa lui o biserică, nu pleacă niciodată de pe moşie, se roagă mereu lui Dumnezeu şi citeşte neîncetat cărţi mântuitoare de suflet.
Auzind aceasta, n-am plecat mai departe, ci am alergat în satul în care mi s-a spus. Am ajuns şi l-am întâlnit pe moşier.
- Ce te aduce la mine? m-a întrebat el.
- Am auzit că sunteţi un om înţelept, rugător lui Dumnezeu. De aceea, am venit să-mi tâlcuiţi cele spuse de Apostolul: „Rugaţi-vă neîncetat”. Aş dori să-mi arătaţi cum aş putea să mă rog şi eu neîncetat. Nu pot înţelege deloc.
Stăpânul tăcu un timp, mă privi stăruitor şi-mi zise:
- Rugăciunea lăuntrică neîncetată este o năzuinţă necurmată a duhului către Dumnezeu. Pentru ca să izbuteşti în această dulce îndeletnicire, trebuie să-L rogi mai des pe Domnul, ca El să te înveţe cum să te rogi neîncetat. Roagă-te mai mult şi mai stăruitor, iar rugăciunea îţi va descoperi singură în ce chip poate ajunge neîncetată, însă pentru aceasta este nevoie de timp.
Spunându-mi aceste cuvinte, el porunci să mi se dea de mâncare, apoi îmi dădu bani de drum şi mă conduse, nespunându-mi nimic altceva.
Am pornit din nou la drum. M-am tot gândit, am tot citit, am tot cugetat la ceea ce mi-a spus boierul şi, cu toate acestea, n-am putut pricepe; aveam însă o mare dorinţă să înţeleg, încât nici noaptea nu mai dormeam.
După ce am străbătut vreo două sute de verste, am intrat într-un mare oraş, unde am văzut o mănăstire. Oprindu-mă la un han, am auzit că stareţul acelei mănăstiri e om de rugăciune şi primitor de străini. M-am dus la el. M-a primit cu bucurie, m-a poftit să şed şi a început să mă ospăteze.
- Sfinţite Părinte, spusei, nu duc lipsă de nimic. Aş vrea numai să-mi daţi un sfat: cum să mă mântuiesc.
- Ei, cum să te mântuieşti! Trăieşte după porunci, roagă-te lui Dumnezeu şi aşa te vei mântui.
- Am auzit că trebuie să te rogi neîncetat, dar nu ştiu cum se poate aceasta şi nici nu pot pricepe ce înseamnă „rugăciune neîncetată”. Vă rog, părinte, explicaţi-mi!
- Nu ştiu, iubite frate, să-ţi explic. Însă am o cărticică, poate acolo se arată.
Şi a scos învăţătura duhovnicească despre omul lăuntric a Sfântului Dimitrie.
- Uite, citeşte această pagină!
Am început să citesc: „Cuvintele Apostolului – rugaţi-vă neîncetat – trebuie înţelese în sensul unei rugăciuni făcute cu mintea, căci mintea poate fi întotdeauna adâncită în Dumnezeu, rugându-I-se neîncetat.”
- Tâlcuiţi-mi acest lucru, cum poate fi mintea întotdeauna „adâncită în Dumnezeu”, fără să se risipească, „rugându-se neîncetat”?
- Aceasta se descoperă numai aceluia căruia vrea Dumnezeu.
Şi nu mi-a tâlcuit.
A doua zi dimineaţa, mulţumindu-i pentru călduroasa lui primire, am pornit mai departe la drum, fără să ştiu încotro. Mă necăjeam că nu înţeleg şi, ca mângâiere, citeam din Sfânta Scriptură. Am mers aşa vreo cinci zile pe drumul mare.
În sfârşit, într-o seară, m-a ajuns din urmă un bătrân, care, după înfăţişare, părea să fie duhovnic. La întrebarea mea, mi-a spus că e schimonah într-o sihăstrie ce se afla la vreo zece verste distanţă şi m-a invitat la schitul lor.
- La noi, zise, îi primim pe pelerini, îi odihnim şi îi hrănim dimpreună cu închinătorii, în casa de oaspeţi.
Mie nu-mi venea să mă duc şi i-am răspuns că nu odihnă caut, ci îndrumări duhovniceşti.
- Dar ce fel de îndrumări cauţi? Vino oricum la noi. Avem duhovnici încercaţi, care îţi vor da hrană duhovnicească şi te pot îndruma pe calea adevărului, în lumina cuvântului lui Dumnezeu şi a învăţăturilor Sfinţilor Părinţi.
- Părinte, cu aproape un an în urmă, fiind la Liturghie, am auzit citindu-se din Apostol următoarea poruncă: „Rugaţi-vă neîncetat.” Neînţelegând aceste cuvinte, am început să citesc Sfânta Scriptură şi, în multe locuri, am găsit porunca lui Dumnezeu de a ne ruga neîncetat, în orice vreme, în orice loc, nu numai în timpul oricărei îndeletniciri, nu numai în stare de veghe, ci chiar şi în somn. „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea” (Cânt. Cânt. 5, 2). Toate acestea m-au mirat foarte mult si n-am putut înţelege cum se pot împlini. În mine s-au trezit o mare dorinţă şi curiozitate. Nici zi, nici noapte, nu-mi ieşeau din minte aceste cuvinte şi am început să umblu pe la biserici, să ascult predici despre rugăciune. N-am găsit nicăieri vreo îndrumare, cum trebuie să te rogi neîncetat. În toate nu se vorbea decât despre pregătirea pentru rugăciune sau despre roadele ei şi cele asemenea, fără să mă înveţe cum să mă rog neîncetat şi ce înseamnă o asemenea rugăciune. Adeseori citeam Biblia şi, cu ajutorul ei, verificam cele auzite. Totuşi, nu aflam cele ce doream să le cunosc şi astfel am rămas până acum nedumerit şi neliniştit.
Bătrânul îşi făcu cruce şi începu să vorbească astfel:
- Mulţumeşte lui Dumnezeu, iubite frate, pentru descoperirea ce ţi s-a dat, împreună cu dorul de neînfrânt spre cunoaşterea neîncetatei rugăciuni lăuntrice. Cunoaşte în această descoperire chemarea lui Dumnezeu şi linişteşte-te, încredinţându-te că până acum s-a făcut o încercare a voii tale, ca să cunoşti glasul lui Dumnezeu şi să înţelegi că înţelepciunea acestei lumi şi cunoştinţele din afară nu-ţi pot aduce lumina cerească, rugăciunea neîncetată lăuntrică. Dimpotrivă, din sărăcia duhului şi prin experienţa lucrătoare se dobândeşte aceasta, în simplitatea inimii. De aceea, nu este de mirare că n-ai putut să auzi ceva în legătură cu lucrarea esenţială a rugăciunii şi nici să cunoşti cum poţi ajunge la această neîncetată lucrare. Căci, deşi se predică mult despre rugăciune şi se găsesc multe învăţături privitoare la ea în cărţile unor feluriţi autori, pentru că toate aceste cugetări sunt întemeiate în cea mai mare parte pe vederile minţii, pe închipuirile raţiunii naturale, iar nu pe experienţe lucrătoare, aceşti scriitori învaţă mai mult despre cele ce însoţesc rugăciunea, iar nu despre esenţa însăşi a rugăciunii. Unul vorbeşte foarte frumos despre necesitatea rugăciunii, altul despre puterea şi binefacerile ei, altul despre mijloacele ce duc la desăvârşirea rugăciunii, absolut necesare pentru rugăciune, cum sunt: osârdia, luarea-aminte, căldura inimii, curăţia gândului, împăcarea cu vrăjmaşii, smerenia şi celelalte. Dar cu privire la ce este rugăciunea şi cum trebuie să te rogi, deşi sunt cele mai necesare de aflat, se găsesc foarte rar lămuririle la predicatorii de azi. Ele cu adevărat sunt mai greu de înţeles şi cer o cunoştinţă tainică, alta decât învăţătura care se predă în şcoli. Iar lucrul cel mai grav este că deşartă înţelepciune a acestei lumi se sileşte să măsoare cele dumnezeieşti cu măsură omenească. Mulţi judecă pe deplin greşit crezând că mijloacele pregătitoare şi nevoinţele înlesnesc rugăciunea. Rugăciunea este aceea care naşte nevoinţele şi toate virtuţile. Aceştia iau drept mijloace şi ajutoare în lucrarea rugăciunii roadele sau urmările rugăciunii, şi prin aceasta înjosesc pe nedrept puterea rugăciunii. Aceasta este cu desăvârşire potrivnic Sfintei Scripturi. Căci Apostolul Pavel învaţă despre rugăciune astfel: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni” (I Tim. 2, 1). Aici, prima învăţătură din cuvintele Apostolului este că el pune lucrarea rugăciunii înaintea tuturor celorlalte. Sunt multe lucruri bune care se cer unui creştin, dar lucrarea rugăciunii trebuie să fie înaintea tuturor, pentru că fără aceasta nu se poate săvârşi nici un alt lucru bun. Fără rugăciune nu se poate găsi calea spre Domnul, nici nu poţi înţelege adevărul, nici să-ţi răstigneşti trupul cu patimile şi cu poftele, nici să-ţi luminezi inima cu lumina lui Hristos şi să te uneşti cu El. Atât desăvârşirea, cât şi dreapta săvârşire a rugăciunii depăşesc puterile noastre, precum spune şi Sfântul Apostol Pavel: „căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie” (Rom. 8, 26). Ca urmare, numai deasa repetare a rugăciunii este lăsată la propriile noastre puteri, ca un mijloc pentru a dobândi rugăciunea curată, care este maica tuturor bunătăţilor duhovniceşti. „Dobândeşte-o pe maică, şi ea îţi va aduce copiii”, spune Sfântul Isaac Sirul. Învaţă-te să agoniseşti mai întâi rugăciunea, şi vei împlini uşor faptele bune. Tocmai despre aceasta nu se vorbeşte, căci sunt prea puţini cei ce cunosc învăţăturile tainice ale Sfinţilor Părinţi şi le practică îndeajuns.
Cu această convorbire, am ajuns aproape de schit. Ca să nu-l pierd pe bătrânul înţelept şi ca să capăt mai repede răspunsul dorit, m-am grăbit să-i spun:
- Fii bun, cinstite părinte, lămureşte-mă ce înseamnă rugăciunea lăuntrică neîncetată şi cum aş putea s-o învăţ. Văd că sfinţia ta o cunoşti în mod amănunţit, din proprie experienţă.
Bătrânul mi-a ascultat rugămintea cu dragoste şi m-a chemat la el.
- Intră! îţi voi da cartea Sfinţilor Părinţi, din care vei înţelege limpede şi amănunţit cum poţi să înveţi rugăciunea, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Am intrat în chilie şi bătrânul a început să-mi spună următoarele:
- Rugăciunea lăuntrică neîncetată este chemarea continuă şi neîntreruptă a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu mintea şi cu inima, închipuindu-ne totdeauna în prezenţa Lui şi cerând milostivirea Lui, în timpul oricărei îndeletniciri, în orice loc, în orice vreme, chiar şi în vremea somnului. Ea se rosteşte cu următoarele cuvinte: Doamne, lisase Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! Şi, când cineva se va deprinde cu această chemare, atunci va simţi o mare mângâiere în a rosti totdeauna această rugăciune, încât nu va mai putea trăi fără ea, iar rugăciunea se va revărsa singură într-însul. Acum înţelegi ce este rugăciunea neîncetată?
- Da, părintele meu. Învaţă-mă, te rog, cum s-o dobândesc! am exclamat eu cu bucurie.
- Cum se poate învăţa rugăciunea, vom citi chiar în această carte. Se numeşte Filocalia*. Ea conţine descrierea completă şi amănunţită a rugăciunii lăuntrice neîncetate, descriere făcută de douăzeci şi cinci de Sfinţi Părinţi. Este atât de înaltă şi folositoare, încât este socotită drept cel mai de seamă îndrumar în viaţa duhovnicească şi contemplativă. Precum arată cuviosul Nichifor, ea „te conduce la mântuire fără osteneală şi sudoare”.
- Dar este ea mai înaltă chiar decât Biblia? am întrebat eu.
- Nu, ea nu este mai înaltă şi nici mai sfântă decât Biblia, dar conţine lămuriri care luminează înţelesul celor cuprinse în chip tainic în Biblie, locurile greu de înţeles. Iţi dau o pildă: soarele este luminătorul cel mai mare, cel mai strălucitor şi cel mai frumos, dar nu-l poţi privi sau contempla cu ochiul liber, fără nici o apărare. Îţi trebuie o anumită sticlă artificială, prin care, deşi de milioane de ori mai mică şi mai întunecată decât soarele, să poţi privi acest minunat luminător, să te încânţi şi să-i primeşti razele înflăcărate. Tot aşa şi Sfânta Scriptură este un soare strălucitor, iar Filocalia – acea sticlă necesară. Acum ascultă, căci îţi voi citi în ce fel trebuie învăţată rugăciunea lăuntrică neîncetată.
* Menţionăm că toate referirile la Filocalie privesc ediţia în limba rusă. Creştinului dornic să afle mai multe despre rugăciunea inimii îi putem indica, în principal, volumul al 8-lea al Filocaliei române, fără a exclude, bineînţeles, celelalte volume.
Bătrânul a deschis Filocalia, a căutat îndrumările Sfântului Simeon Noul Teolog şi a început: „Aşază-te liniştit în singurătate, apleacă-ţi capul, închide ochii, respiră mai încet, coboară-ţi închipuirea înlăuntrul inimii, adânceşte-ţi mintea, adică gândul, din cap în inimă. În timpul respiraţiei spune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. Încet, cu gura sau numai cu mintea. Sileşte-te să alungi toate gândurile, fii liniştit, fii răbdător şi repetă cât mai des această lucrare!”
Bătrânul mi-a tâlcuit toate acestea, mi-a dat el însuşi pildă de cum se poate realiza şi am mai citit împreună din Filocalie pe Sfântul Grigorie Sinaitul şi pe prea cu-vioşii Calist şi Ignatie. Bătrânul mi-a tâlcuit tot ceea ce am citit din Filocalie. Ascultând toate aceste învăţături plin de încântare şi de luare-aminte, le memoram cu sete, încercând să ţin minte totul, cât mai amănunţit. Aşa am stat mai toată noaptea şi, fără să dormim deloc, ne-am dus la utrenie.
Slobozindu-mă, bătrânul m-a binecuvântat şi mi-a zis ca din vreme în vreme să vin la el să mă mărturisesc cu sinceritate, căci fără cercetarea povăţuitorului nu e bine să te îndeletniceşti cu lucrarea lăuntrică şi nicidecum nu poţi spori.
Stând în biserică, am simţit în mine un dor înflăcărat de a mă îndeletnici cât mai stăruitor cu rugăciunea lăuntrică neîncetată şi mă rugam ca Dumnezeu să mă ajute. Mă gândeam cum mă voi putea mărturisi şi sfătui cu duhovnicul, căci mai mult de trei zile nimeni nu stătea la casa de oaspeţi a mănăstirii, iar prin-împrejurimi nu era nici o locuinţă… În sfârşit, am aflat că la vreo patru verste se afla un sat. M-am dus într-acolo să-mi caut un adăpost şi, spre norocul meu, Dumnezeu mi-a arătat un loc bun. Un ţăran m-a angajat pentru toată vara să-i păzesc grădina, cu condiţia să locuiesc într-o colibă din grădină. Astfel am început o nouă viaţă, învăţând, după sfaturile bătrânului, rugăciunea lăuntrică şi mergând din când în când la acesta, pentru povăţuire.
O săptămână întreagă am stăruit, în singurătatea mea, la învăţarea rugăciunii neîncetate, întocmai aşa cum îmi explicase bătrânul meu. La început, lucrurile au mers parcă uşor. Mai târziu însă am simţit o mare greutate, lene, plictiseală, o somnolenţă care mă biruia şi felurite gânduri care năvăleau ca un nor asupra mea. M-am dus cu durere la bătrân şi i-am mărturisit starea mea. El, în-tâmpinându-mă cu dragoste, mi-a spus:
- Aceasta este, iubite frate, războiul lumii întunericului pornit asupra ta, lume pe care nimic n-o înspăimântă aşa de mult ca rugăciunea inimii şi de aceea caută cu orice chip să te împiedice şi să te întoarcă de la învăţarea rugăciunii. De altfel, nici vrăjmaşul nu lucrează fără voia şi îngăduinţa lui Dumnezeu, şi doar atât cât ne este de folos. Mai ai încă nevoie de încercări pentru smerire şi de aceea e prea devreme să te apropii cu nemăsurată râvnă de poarta tainică a inimii, altfel o să cazi în lăcomia duhovnicească. Iată, îţi voi citi în legătură cu aceasta o învăţătură din Filocalie.
Bătrânul a căutat cuvântul cuviosului Nichifor Monahul, apoi mi-a citit: „Iar dacă ostenindu-te mult, o frate, nu poţi totuşi intra în părţile inimii, precum ţi-am arătat, fă ceea ce-ţi spun şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ce cauţi. Ştii că partea cugetătoare a fiecărui om este în piept, căci înlăuntrul pieptului, tăcând noi cu buzele, vorbim, ne sfătuim cu noi înşine, dăm rând rugăciunilor, psalmilor şi altora. Dă-i deci acestei cugetări, depărtând de la ea orice gând – şi aceasta o poţi dacă vrei -, dă-i deci pe «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!» şi sileşte-te ca în loc de orice alt gând să strigi pururea înlauntru aceste cuvinte. Iar ţinând aceasta mai multă vreme, ţi se va deschide prin aceasta intrarea inimii, precum ţi-am scris, fără nici o îndoială, cum am cunoscut şi noi prin cercare.” (voi. 7, Filocalia, p. 32)
- Vezi cum ne povăţuiesc Sfinţii Părinţi? De aceea trebuie să primeşti cu încredere această poruncă, adică să rosteşti cât mai mult rugăciunea lui Iisus cu gura. Uite, îţi dau nişte metanii, cu care să faci măcar câte trei mii de rugăciuni în fiecare zi. Ori de stai în picioare, ori de şezi, ori de umbli, ori de stai culcat, spune neîncetat „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, nu tare şi fără grabă, de trei mii de ori pe zi, fără să adaugi ori să scazi de la tine. Dumnezeu îţi va ajuta ca prin aceasta să ajungi şi la lucrarea neîncetată a inimii.
Am primit cu bucurie porunca şi m-am întors în sat. Am început să împlinesc cele trei mii de rugăciuni, aşa cum mă învăţase bătrânul. Primele două zile mi-a fost greu, mai târziu însă această îndeletnicire mi-a devenit atât de uşoară şi dorită, încât apăruse un fel de nevoie să rostesc rugăciunea lui Iisus. I-am spus acest lucru bătrânului, iar el mi-a poruncit să fac câte şase mii de rugăciuni, spunându-mi:
- Fii liniştit şi sileşte-te să împlineşti numărul de rugăciuni întocmai, după poruncă. Dumnezeu te va milui.
O săptămână întreagă, în coliba mea singuratică, am rostit câte şase mii de rugăciuni în Numele lui Iisus, fără să mă îngrijesc de altceva şi fără să iau în seamă gândurile, oricât m-ar fi războit. Mă deprinsesem aşa de bine cu rugăciunea, încât, dacă o întrerupeam, simţeam că îmi lipsea ceva, parcă pierdeam ceva. Când începeam să spun rugăciunea, mi se umplea sufletul de bucurie şi deveneam mai uşor. Când mă întâlneam cu cineva, nici nu-mi venea să vorbesc; doream mereu să fiu singur, ca să pot spune rugăciunea.
Bătrânul, nevăzându-mă vreo zece zile, a venit el la mine. I-am arătat starea în care mă găseam. El, ascultându-mă, a zis:
- Iată, acum te-ai deprins cu rugăciunea. Menţine-o şi sporeşte această deprindere la douăsprezece mii pe zi, fără să pierzi timpul. Stai în singurătate, scoală-te mai devreme şi culcă-te mai târziu, iar după două săptămâni să vii la mine pentru sfat.
Am început să fac aşa cum mi-a poruncit bătrânul şi în prima zi am reuşit să termin, seara târziu, pravila mea de douăsprezece mii de rugăciuni. A doua zi am săvârşit-o uşor şi cu plăcere. La început, simţeam o oboseală, sau parcă o înţepenire a limbii şi un fel de amorţire a maxilarelor, plăcute de altfel, apoi o uşoară şi delicată durere în cerul gurii; mai târziu am simţit o slabă durere în degetul cel mare de la mâna stângă, cu care număram metaniile, şi o aprindere în toată palma, întinzându-se până la cot, ce-mi producea o foarte plăcută senzaţie. Pe deasupra, toate acestea parcă mă sileau şi mă trezeau spre o şi mai stăruitoare aplecare la rugăciune. Şi aşa, vreo cinci zile, am împlinit credincios câte douăsprezece mii de rugăciuni, căpătând, o dată cu deprinderea, o mare şi plăcută bucurie.
Odată, dis-de-dimineaţă, parcă m-a deşteptat rugăciunea. Am început să citesc rugăciunile de dimineaţă, dar limba nu le rostea uşor şi toată dorinţa mea tindea de la sine să zic rugăciunea lui Iisus. Când am început-o, câtă uşurinţă, câtă bucurie am simţit, iar limba şi gura parcă o rosteau fără să le silesc! Am petrecut ziua în bucurie, de parcă lepădasem toate celelalte, parcă nu eram pe pământ; am terminat cu uşurinţă cele douăsprezece mii de rugăciuni, seara devreme. Aş fi dorit mult să mai repet rugăciunea, însă n-am îndrăznit să fac mai mult decât cele poruncite de bătrân. În felul acesta am continuat şi în celelalte zile să chem Numele lui Iisus Hristos cu uşurinţă, simţind o dorinţă puternică spre aceasta.
Apoi m-am dus iar la bătrân ca să-i descopăr gândurile mele şi i-am povestit totul cu de-amănuntul. După ce m-a ascultat, mi-a vorbit astfel:
- Dă slavă Domnului că ţi-a dăruit dorinţa şi uşurinţa rugăciunii. Aceasta e lucrarea firească ce vine din deasa repetare şi din nevoinţă, asemenea unei maşini care, după ce-i întorci roata principală, merge multă vreme singură. Vezi cu ce puteri superioare l-a înzestrat Dumnezeu pe om chiar în natura lui simţitoare, ce simţiri pot apărea chiar şi într-un suflet păcătos, necuprins încă de Har? Şi cât este de măreţ, cât este de încântător şi desfătător când Domnul binevoieşte să-i descopere cuiva darul rugăciunii duhovniceşti şi să-i cureţe sufletul de patimi! Această stare este de nedescris şi descoperirea acestei taine a rugăciunii este o mai-înainte gustare a desfătării cereşti aici, pe pământ. De această stare se învredniceşte cel care-L caută pe Domnul în simplitatea unei inimi pline de dragoste. Acum te dezleg: săvârşeşte rugăciunea cât voieşti, cât se poate de mult, consacră rugăciunii tot timpul cât eşti treaz şi sileşte-te să chemi Numele Domnului Iisus Hristos fără să mai numeri rugăciunile, lăsându-te smerit în voia lui Dumnezeu şi aşteptând ajutorul Lui. Cred că El nu te va lăsa şi îţi va îndrepta calea.
Primind aceste îndrumări, am petrecut toată vara rostind rugăciunea lui Iisus neîncetat, cu gura; am fost foarte liniştit. În somn, adesea, visam că rostesc rugăciunea. Iar ziua, dacă mi se întâmpla să mă întâlnesc cu cineva, îmi era atât de drag, ca şi când mi-ar fi fost rudă. Gândurile mi s-au liniştit cu totul, de la sine, şi nu mă mai gândeam la nimic altceva în afară de rugăciune, spre care mintea începea să se plece ascultând-o; inima începea din când în când, tot de la sine, să simtă un fel de plăcere şi o anumită căldură. Când se întâmpla să merg la biserică, slujbele lungi din mănăstiri mi se păreau scurte, ne-maifiind, ca înainte, obositoare, peste puterile mele. Singuraticul meu bordei mi se înfăţişa ca un preafrumos palat şi nu ştiam cum să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a trimis unui ticălos păcătos ca mine un atât de vrednic „stareţ” povăţuitor.
Însă nu m-am folosit multă vreme de îndrumările iubitului meu duhovnic, plin de înţelepciune, căci spre sfârşitul verii a murit. Înainte de a muri, cu lacrimi în ochi, luându-mi rămas bun şi mulţumindu-i pentru învăţătura părintească ce mi-a dat-o mie, ticălosului, i-am cerut să-mi lase de blagoslovenie metaniile cu care se ruga el întotdeauna.
Astfel, am rămas singur. În sfârşit, a trecut şi vara şi s-a cules grădina. Eu nu mai aveam unde locui. Ţăranul mi-a dat ca plată două ruble, mi-a pus în traistă posmagi pentru dram şi din nou am început să pribegesc prin diferite locuri. De data aceasta nu mai mergeam ca mai înainte, cu greutate, căci chemarea Numelui lui Iisus Hristos mă veselea pe cale şi mi se părea că toţi oamenii au devenit mai buni cu mine, parcă toţi începuseră să mă iubească.
Am început să mă gândesc ce aş putea face cu banii primiţi pentru paza grădinii; oare îmi trebuiau? Da, îmi trebuiau! Stareţul meu nu mai era, nu mai aveam povă-tuitor, aşa că îmi trebuia Filocalia, să învăţ din ea rugăciunea lăuntrică. Mi-am făcut cruce şi am pornit la drum, cu rugăciunea.
Am ajuns într-un oraş de gubernie şi am început să întreb de carte prin prăvălii. Am găsit-o într-un loc, dar costa trei ruble, iar eu nu aveam decât două. M-am tocmit, dar negustorul n-a vrut să lase din preţ. În sfârşit, îmi spuse:
- Du-te la biserica de colo şi întreabă de epitropul bisericii. La el se găseşte o asemenea carte, dar veche, poate că ţi-o lasă cu două ruble.
M-am dus şi într-adevăr am cumpărat Filocalia cu două ruble. Era tocită şi veche. M-am bucurat nespus. Am reparat-o cât m-am priceput, am cusut-o cu pânză şi am pus-o în traistă lângă Biblie.
De atunci călătoresc săvârşind neîncetat rugăciunea lui Iisus, lucrul cel mai de preţ şi mai mângâietor din tot ceea ce am pe lume. Uneori merg până la şaptezeci de verste pe zi, dar nu simt că merg, ci simt numai rugăciunea. Când mă pătrunde frigul puternic, spun mai cu stăruinţă rugăciunea şi degrabă mă încălzesc. Dacă mă biruie foamea, chem mai des Numele lui Iisus Hristos şi nu mai am nevoie să mănânc. Când mă îmbolnăvesc sau mă dor picioarele sau spatele, iau aminte la rugăciune şi nu mai simt durerea. Dacă mă supără cineva, e destul să-mi aduc aminte de mângâierea rugăciunii lui Iisus, pentru ca jignirea şi supărarea să treacă şi toate să fie uitate. Amcdevenit parcă un alt om, nu mă îngrijesc de nimic, nu mă preocupă nimic, n-aş privi la nimic din cele lumeşti şi aş vrea să fiu mereu singur.
Am o singură dorinţă, căpătată prin deprindere, să spun mereu rugăciunea şi, când încep să mă ocup cu aceasta, devin foarte vesel. Dumnezeu ştie ce se petrece cu mine. Desigur, acestea sunt numai impresii sau, precum spunea duhovnicul meu, efectul naturii şi al deprinderii; dar nu îndrăznesc încă să mă ocup de rugăciunea duhovnicească, cea din lăuntrul inimii, din pricina nevredniciei şi neştiinţei mele.
Aştept ceasul voii lui Dumnezeu, nădăjduind în rugăciunile răposatului meu duhovnic. N-am ajuns încă la rugăciunea duhovnicească, cea de sine lucrătoare în inimă; dar, slavă Domnului, acum înţeleg limpede ce înseamnă cuvintele Apostolului, pe care le auzisem odinioară: „Rugaţi-vă neîncetat!”
Continuarea o gasiti la adresa:PELERINUL RUS « Prietenii Sfântului Munte Athos.
Idol, este orice lucru care ocupă locul Dumnezeului celui viu si nevăzut în inima, în mintea şi în ochiul omului. Idol este banul si averea, când ţi-i la ban sau la avere mai mult ca orice. Apostolul Pavel scrie in Epistola către Corinteni : “Nu ştiţi oare că nedrepţii nu vor moştenii Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocuritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ”. Idol este şi pântecele, când ţi-i la mâncare sau băutură mai mult ca la Dumnezeu. Căci zice: “Dumnezeul lor este pântecele” scrie apostolul Pavel în Epistola către Filipeni 3:19. Idol poate să-ţi fie şi bărbatul, femeia sau copilul la care ţi-i mai mult ca la Dumnezeu. Domnul Hristos zice: “Cine iubeşte tatăl ori pe mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine.” Că omul iubeşte pe ai săi mai mult decât pe Dumnezeu se vede foarte des şi foarte uşor.Când de pildă unu-i om i-a murit copilul şi în durerea lui începe să se certe cu Dumnezeu, că de ce ia luat copilul; aceasta arată că pentru el, copilul i-a fost un idol!
O mulţime de idoli moderni sau ivit acum pe pământ şi chiar în casele creştinilor: filmele pornografice, revistele cu imagini imorale, telivizorul cu toată puzderia si spurcăciunile, nu lipsesc din casa lor. Cel mai rău dintre toţi idolii este Eu-l tău, adică tu însuţi: când nu urmăreşti decât folosul tău, interesul tău sau plăcerea ta,când nu trăieşti decât pentru tine, atunci tu singur îţi eşti Dumnezeu, adică îţi eşti idolul tău. Sfântul Ioan Teologul scrie în apocalipsă (21:8): “Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul (lac adânc) care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua”
Cercetează-te bine şi vezi încotro se îndreaptă cu deosebire gândurile tale, grijile tale, plăcerile tale, inima ta şi vei afla de îndată idolul sau idolii tăi la care te închini. Pavel spune: ”De aceea, omorâţi în voi mădularele voastre cele pământeşti: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli ”
(Coloseni 3:5)
Decretul Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din anul 787:
“Aşa stînd lucrurile, mergînd noi pe calea împărătească şi urmînd învăţăturii de- Dumnezeu-grăitoare a Sfinţilor noştri Părinţi şi Predaniei Bisericii Universale (căci cunoaştem că aceasta este a Duhului Sfînt Care locuieşte într-însa), hotărîm şi definim cu toată exactitatea şi purtarea de grijă că, alături de şi asemenea tipului cinstitei şi de-viaţă făcătoarei Cruci, să fie reînălţate în sfintele lui Dumnezeu biserici, pe sfintele vase şi veşminte, pe ziduri şi scînduri, în case şi pe drumuri, şi veneratele şi sfintele Icoane alcătuite din culori şi mozaic, ca şi din orice altă materie potrivită, şi anume: Icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, a Preacuratei Stăpînei noastre, Sfînta Născătoare-de-Dumnezeu, a cinstiţilor îngeri şi a tuturor Sfinţilor şi Cuvioşilor bărbaţi. Căci cu cît mai mult sînt văzuţi aceştia prin întiparirea lor iconică, cu atît şi cei ce privesc la ele şi sînt ridicaţi spre amintirea şi dorirea prototipurilor lor, le vor aduce sărutare şi închinare de cinstire, iar nu adoraţia adevarată, care potrivit credinţei noastre se cuvine numai Naturii dumnezeieşti (a Sfintei Treimi); şi în acelaşi fel ca tipului cinstitei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci, Sfintelor Evanghelii şi celorlalte sfinte aşezăminte, întru cinstirea lor se vor face şi aducere de tămîie şi lumini, precum era obiceiul în mod evlavios la cei din vechime. Căci, cinstirea icoanei urcă la prototip şi cel ce se închină la icoană se închină la ipostasul celui zugrăvit în ea. Fiindcă aşa e întărita învăţătura Sfinţilor Părinţilor noştri, adică Predania Bisericii Universale, care a primit Evanghelia de la o margine pînă la cealaltă a lumii.”
Iata,un decret elocvent care stabileste fara nici o mica indoiala cultul icoanelor in Biserica(sec.8).
-Unde era atunci cultul protestant cand s-a dat acest decret pe care-l aparati atat de mult fara nici un fel de argument convingator?
-Unde este adevarul in cultul cel vechi ortodox sau in modernitatea multitudinii de culte care s-au nascut dupa foarte multe secole? Nu poate exista 2 optiuni in acelasi timp, deoarece exista foarte mari diferente asa cum se difera rasaritul de apus sau cerul de pamant asa este si diferenta dintre cele doua culte.
O filă video…de 77: 50 minute.- minune savarsita an de an la sarbatoarea inchinata Adormirii Maicii Domnului cand in biserica din Kefalonia din Grecia se aduna serpi, care sunt inosfensivi in acea zi. Gasiti filmul daca accesati adresa:
Şerpii care vin la…icoana Prea Curatei Stăpâne [ o minune anuală …
-apoi accesati: o fila video…
Sau o gasiti la adresa:
Orthodox Miracle Snakes of the Theotokos
Mai demult cineva l-a intrebat pe un preot:
-Care este diferenta dintre Biserica Ortodoxa si celelante credinte?
-Acela, dupa cateva clipe de gandire i-a raspuns: “Revelatia”.
Adica elemental distinct al credintei si rugaciunii noastre este caracterul lor mai presus de fire. Nu este vorba doar despre unele diferente, multe sau putine,mari sau mici,ci despre Revelatie.Pentru ca:Credinta Ortodoxa,Biserica ei,Tainele ei,Cultul ei,Rugaciunea ei , nu sunt constructii omenesti, ci descoperiri mai presus de fire,supranaturale.
Aceasta arata ca, rugaciunea si credinta depasesc posibilitatile mintii omului si ale puterilor omului, in ansamblul lor si ca intreaga lucrare mantuitoare a lumii de catre Dunezeu cel in Treime, tine de spatiul Harului dumnezeiesc.Cu alte cuvinte, nu-L descopera omul pe Dumnezeu, ci Dumnezeu se descopera, se reveleaza omului. Initiativa si preocuparea nu sunt ale omului, ci ale lui Dumnezeu Care se descopera omului din dragoste.Atunci omul, fiecare crestin,daca vrea, accepta liber, cu umilinta si cu multa recunostinta Harul lui Dumnezeu.
De aceea omul nu actioneaza ca un instrument mort, fara vointa si fara judecata proprie, ci actioneaza si lucreaza ca personalitate libera, care poate si sa accepte dar si sa refuze: Harul dumnezeiesc,dumnezeiasca iluminare si mantuirea lui.Astfel,daca in celelante credinte avem un continuu si agitat efort al membrilor lor de a clama cu rugaminti fierbinti pe d-zeul lor, pe care-l invaluie intr-un val confuz,in credinta noastra ortodoxa Dumnezeu vine la om intr-o totala stare de smerenie,de blandete si de dragoste, din moment ce S-a intrupat pentru om , a devenit Dumnezeu-Om, in persoana lui Iisus Hristos si de aunci si pana azi ne arata dragostea Lui, ne hraneste cu Trupul si Sangele Lui,ne invata si ne lumineaza cu cuvantul sau si ne impartaseste duhovniceste, atunci cand dorim prin rugaciune. Biserica noastra este vie si adevarata deoarece se bazeaza pe credinta si pe fapele care izvorasc din iubirea lui Dumnezeu. Prin urmare,Ortodoxia, cu lucrarea ei niptica si cu nevointele sale duhovnicesti,este singurul drum sigur de mantuire.Lucrarea niptica este trezvia,infranarea,privegherea,rugaciunea,lacrimile,duhul infrant, adica smerenia si multele altele.
In continuare va redau o intamplare adevarata gasita intr-o carte scrisa recent :
“In duminica a 5-a, a lui Luca, am slujit impreuna cu un tanar si evlavios preot.Dupa rostirea Simbolului de credinta,conslujitorul meu se afla pe partea stanga a Sfintei Mese.Astepta,desigur, ca dupa intreita binecuvantare,pe care urma sa o dau eu, sa treaca in partea dreapta,unde statea de obicei.
Dupa ecfonisul”Sa multumim Domnului si dupa cantarea domoala a stranii:”Cu vrednicie si cu dreptate”… eu am trecut in fata Sfintei Mese si am inceput sa citesc rugaciunea:”Cu vrednicie si cu dreptate Te laudam,Te binecuvantam,Iti multumim Tie…”cu voce tare, incat sa ma auda si conslujitorul meu mai tanar,care insa nu se miscase din locul sau. Era nemiscat ca un stalp si parea pierdut si uimit. La indemnul meu sa spuna ecfonisul”Cantare de biruinta cantand”…, acela nu m-a auzit,de aceea am continuat eu. Chiar si la sfintirea Sfintelor Daruri a ramas complet nemiscat si fara grai. Parea sa traiasca in alta lume.
Dupa ce s-a terminat Sfanta Liturghie si am ramas impreuna in Altar, mi-a spus cu simplitate si nedumerire:
-Parinte, cine au fost acei psalti care au intrat prin Usile Imparatesti,si au deschis,dupa aceea usa laterala dinspre sud a Sfantului Altar, au mers la strana din dreapta si au cantat tat de frumos si de ceresc, incat am ramas inmarmurit de dulceata pe care am trait-o?
- Si ce cantau ,l-am intrebat?
-Cantau “Sfant ,Sfant,Sfant Domnul Savaot…”,’Amin-urile”,”Pe Tine te laudam…”,”Vrednica esti cu adevarat..”, apoi au plecat fara zgomot,asa cum au venit.
Respectand varsta lui tanara si mai ales lipsa lui de experienta,am raspuns cu aproximatie urmatoarele:
-Sunt unii psalti ciudati,dar foarte buni cantareti,care vin si pleaca cand vor ei, pe parcursul Liturghiei,Uneori chiar cand se canta imnul Maicii Domnului.Si pentru ca ei canta foarte frumos,eu tacut,le ingadui sa cante…
-Este foarte ciudat ce-mi spuneti,parinte!, mi-a zis preotul tanar.
Si ,desi eu personal nu am inteles nimic in acel moment nu au trecut douazeci de zile si a venit la mine un credincios invalid, in carut, pentru spovedanie. Foarte mirat mi-a vorbit de acelasi eveniment:
-Parinte acum trei saptamani,am venit la d-voastra la Biserica, si pentru prima data in cei 60 de ani de viata pe care-i am, am vazut un astfel de cor care cantau atat de ceresc, incat am crezut ca visez!… si locul lor l-au luat psaltii nostrii?Cine erau?Unde canta?
-Au plecat,i-am raspuns,ca sa cante si la alta Biserica.Asa fac mereu .Canta cate putin,cand ici cand colo.
-Vor mai veni?
-Aceasta numai Dumnezeu si ei o stiu.
In ziua urmatoare,am avut aceeasi marturie de la o femeie care venea pt. prima data la Biserica noastra,din cauza transferului sotului din alt oras in orasul nostru.Avea aceiasi nelamuriri.Si eu am ramas uimit de faptul ca erau 3 martori oculari ai acelui eveniment minunat.
-Parinte Stefane pt. ca am citit cartea d-voastra”Explicarea dumnezeiestii Liturghii,spuneti-mi va rog, ce inseamna toate acestea, cand se intampla si cui?
-Ca ingerii canta impreuna cu noi in chip nevazut,este absolute sigur,am raspuns.O marturisesc Sfanta Traditie si o multime de Parinti purtatori de Dumnezeu. Experienta Sfintilor Parinti ne asigura ca vederea duhovniceasca il face pe om sa se umple de har in trup si in suflet, si il spala cu miresmele prezentei dumnezeiesti,astfel incat sa simta, intr-un anume fel sensibil,prezenta Harului.
Buna tuturor!
Din intamplare am ajuns pe acest site, si m-au bucurat anumite postari. In special cele ale lui Elvis. Este bine ca ai postat paragraful:
“Marcu 9:38 Ioan I-a zis: “Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
Marcu 9:39 “Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, “căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
Marcu 9:40 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.”
Dar as avea o remarca de facut, Domnul Iisus nu a zis “Cine nu este impotriva mea” ci a zis “impotriva noastra”, adica a Lui si a trimisilor Sai. Si in acelasi sens vorbeste si paragraful de la matei 10:5-15.
Cu alte cuvinte, punand cap la cap cele doua aspecte ale invataturii Domnului, deducem ca exista o biserica dezvoltata in jurul apostolilor care erau trimisi sa ii invete pe oameni ceea ce Domnul le-a dat sa ii invete, si exista si o parte dezvoltata in jurul invataturii Domnului in afara bisericii instituite de Apostolii Lui. Biserica ortodoxa este prin excelenta cea care s-a dezvoltat in jurul invataturii Apostolice si ca atare cu adevarat in ea se afla Duhul Sfant, ortodoxia este credinta cea adevarata, si numeroasele minuni care se intampla in ea arata fara tagada acest lucru (si aici nu ma refer la cele horror invocate de Dna Teo, cu care nici eu nu sunt deacord, ci ma refer la cele cu adevarat de la Dumnezeu, cele care aduc pace, sanatate, dragoste si bucurie in sufletele oamenilor). Acum ideea este ca si altii, din afara bisericii Ortodoxe, se simt indreptatiti sa creada ca sunt pe calea cea buna atata timp cat ei cred sincer in Domnul Iisus Hristos, si eu sunt perfect deacord cu ei. In biserica Ortodoxa se poate atinge desavarsirea, insa mantuirea se afla si in afara ei deoarece Cel care mantuieste este jertfa Domnului Iisus Hristos facuta pentru fiecare dintre noi indiferent de credinta noastra, Domnul are mult mai multa mila pentru oameni, comparativ cu noi ceilalti care suntem mai egoisti din fire, El a cerut lui Dumnezeu Tatal sa ii ierte pe ucigasii Lui ca nu stiau ce fac, insa nu toti crestinii se roaga la fel, ba chiar sunt unii din pacate care se bucura de necazul altuia crezand ca Dumnezeu ii pedepseste. Dar sa stiti ca Dumnezeu se uita la inima omului si il sfinteste chiar si pe unul ca acesta daca este sincer cu el insusi si face totul dupa puterea sa ca sa fie placut inaintea lui Dumnezeu. Ca daca s-ar uita Dumnezeu la neputintele noastre si ne-ar judeca dupa ele ar fi vai de noi. Exista un mare sfant ortodox care era convins ca, citez:
” Foametea, seceta, ploaia prea multă sunt plăgi obşteşti abătute asupra oraşelor şi popoarelor, spre a le pedepsi când răutatea lor a depăşit orice măsură. După cum doctorul este un binefăcător chiar dacă produce dureri şi suferinţe trupului (că poartă război bolii, nu bolnavului), tot aşa Dumnezeu este bun când prin pedepse date unora Se îngrijeşte de mântuirea tuturor. Nu acuzi pe doctor când pe unele din mădularele tale le taie, pe altele le arde, iar pe altele le scoate cu totul din trup, ci îi mai dai şi bani şi-1 numeşti mântuitorul tău pentru că a oprit boala într-o mică parte a trupului, înainte de a se intinde în tot corpul. Dar când vezi că un oraş se dărâmă peste locuitorii lui din pricina cutremurului sau ca o corabie se scufundă în mare cu toţi calătorii, nu zăboveşti să-ţi porneşti limba hulitoare împotriva adevăratului Doctor şi Mântuitor.”
Fiecare face dupa cum intelege si cum simte, iar Domnul va judeca dupa masura judecatii noastre, ne-a spus ca asa va face (Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura), si se va uita Domnul la dragostea pe care fiecare a avut-o pentru semenul sau, vezi capitolul 25 de la matei unde este scris cum va veni sfarsitul acestei lumi si ce fel de judecata o asteapta apoi.
Si as dori pe aceasta cale sa o informez pe Doamna Teo ceva ce au spus parintii ortodocsi in legatura cu anumite miracole care se intampla la catolici, o sa citez dintr-o carte in curs de aparitie, carte cu care nu sunt deacord in multe privinte pentru ca ii desfiinteaza pe sfintii catolici de dupa 1054, si in general neaga legitimitatea bisericii catolice, lucru cu care eu nu sunt deacord desi sunt ortodoxa, dar sa scriu citatul, este legat de vindecarile miraculoase de la Medjugorje, loc care nu este ortodox, si uitati ce a zis unul dintre parintii ortodocsi:
“- Un părinte duhovnicesc văzător cu duhul, care a fost în acel loc, a constatat că vedeniile şi mesajele pe care le primesc şi le transmit vizionarii nu sunt de la Dumnezeu. Însă, pentru credinţa şi jertfa pe care o fac greco-catolicii şi catolicii care vin la Medjugorje, Dumnezeu face minuni şi îi vindecă sufleteşte şi trupeşte. Stările de bucurie şi fericire trăite de credincioşii ortodocşi care merg la Medjugorje nu sunt de la Duhul Sfânt, ci sunt bucurii fireşti. ”
Acum, daca fiecare se roaga cu sinceritate Domnului Iisus Hristos sa ii arate Calea cea buna, va primi cu siguranta raspuns, caci El a zis “Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide.”
In legatura cu icoanele, obiectul acestui articol, pentru mine sunt ca niste poze ale unor persoane dragi, dar de inchinat ma inchin doar lui Dumnezeu, consider ca doar El are dreptul la inchinarea noastra fiind singur Dumnezeu, restul sunt oameni ca si noi, alesi de Dumnezeu si sfintit de El, dar totusi oameni. Iar pentru cei care ii desconsidera pe sfinti am o mica remarca de facut, este vorba de Apocalipsa, capitolul 5, unde scrie ca:
“Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie care sunt rugaciunile sfintilor.
Si cantau o cantare noua, zicand: Vrednic esti sa iei cartea si sa deschizi pecetile ei, fiindca ai fost injunghiat si ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul;
Si I-ai facut Dumnezeului nostru imparatie si preoti, si vor imparati pe pamant.”
Vedeti dar ca sfintii sunt bine placuti lui Dumnezeu si ei se roaga pentru noi, trebuie sa le multumim pentru asta.
Si in capitolul 9 al Apocalipsei gasiti aceeasi referire la sfinti:
“Si cand Mielul a deschis pecetea a saptea, s-a facut tacere in cer, ca la o jumatate de ceas.
Si am vazut pe cei sapte ingeri, care stau inaintea lui Dumnezeu si li s-a dat lor sapte trambite.
Si a venit un alt inger si a stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
Si fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu rugaciunile sfintilor. ”
Sau in capitolul 11:
“Si cei douazeci si patru de batrani, care sed inaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au cazut cu fetele la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu,
Zicand: Multumim Tie, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti si Cel ce erai si Cel ce vii, ca ai luat puterea Ta cea mare si imparatesti.
Si neamurile s-au maniat, dar a venit mania Ta si vremea celor morti, ca sa fie judecati, si sa rasplatesti pe robii Tai, pe prooroci si pe sfinti si pe cei ce se tem de numele Tau, pe cei mici si pe cei mari, si sa pierzi pe cei ce prapadesc pamantul.”
Si daca acesti sfinti au considerat bune icoanele, nu vad cum noi am putea sa ii contrazicem. Icoana la care se refera Dumnezeu este faptul de a pune un obiect, un lucru, sau orice altceva mai presus de Dumnezeu si a-l vedea pe acela Dumnezeu si a-i da aceluia ceea ce se cuvine sa dam lui Dumnezeu, insa aici nu intra deloc icoanele crestine. Nici un crestin nu va zice ca o icoana este Dumnezeu!
Domnul sa aiba mila de noi toti!!
Si as dori sa adaug si cuvintele de la Matei, 12:30:
“Cine nu este cu Mine este impotriva Mea si cine nu aduna cu Mine risipeste.”
Aici nu mai vorbeste la plural ca in Marcu, 9:40:
“Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.”
100 la 100 ortodoxa?
Da, cu siguranta!
Ai afirmat citez: Acum ideea este ca si altii, din afara bisericii Ortodoxe, se simt indreptatiti sa creada ca sunt pe calea cea buna atata timp cat ei cred sincer in Domnul Iisus Hristos, si eu sunt perfect deacord cu ei…
Apostazia si lepadarile de credinta au ajuns sa i-a chipul lui Hristos venind intr-un chip pasnic.Se incearca draga Adriana nivelarea tuturor credintelor la speta cea mai de jos exact cum s-au indepartat aceste credinte eretice ca altfel nu le poti spune.Ei sunt inchisi in carapacea lor,nu ai ce sa le mai faci,asa stiu si atata pot.Sola Scriptura si Sola Fide.
Stiti care este ideea diavolului care s-a pus si in practica? Sa ne iubim unii pe altii, sa ne rugam unii cu altii, ca asa va ajunge rugaciunile la urechile Domnului.(Ma refer aici,colaborarea cu credinciosii de la credintele departate de adevar). Pai cum sa iubesc pe cineva care huleste pe Maica Domnului, pe sfinti si care lupta impotriva icoanelor. Cum pot sa ma rog alaturi de cineva care isi bate joc de Maica Domnului zugravita in icoana sufletului si care a varsat lacrimi de sange de durere pentru ranile si moartea suferita pe Cruce de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos? Daca vreti sa va mantuiti fugiti inapoi cat puteti de repede la adevarul celor 7 Sinoade Ecumenice si la Sfintii Parinti, cititi, invatati din istorie de la inceputul crestinismului despre Biserica si despre credinta cea adevarata. Biserica Ortodoxa precum spune Parintele Cleopa are toate dogmele drepte, toata traditia veche apostolica si soborniceasca, are toate canoanele,toate traditia liturgica,canonica,dogmatica si istorica. De ce a-ti fugit de ea? De dragul cui?
Parintele Arsenie Papacioc spune despre credintele sectare foarte clar ca sunt toate anatematizate.Si este limpede faptul ca intr-o credinta anatematizata nu exista mantuire. Ce nu exista? Cumva mantuire a zis?
Cunoasteti ce spune canonul 45 Apostolic (canon dat de Sfintii Apostoli)? Nu? Haideti sa va scriu ce spune:”Episcopul,preotul sau diaconul,daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca. Iar daca le-a permis acestora sa savarseasca cele sfinte ,sa se cateriseasca” .
Canonul 65 Apostolic spune:”Daca un cleric sau un laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, acela sa se cateriseasca si sa se afuriseasca”.
Canonul 10 Apostolic:”Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel eretic acela sa se afuriseasca”. Asa-i ca sunt de horror,poate vedeti,stimata doamna alta realitate.Cu respect!
Doamna Teo,
Eu stiu ca ideea de a ne iubi unii pe altii este a Domnului Hristos, si nu numai ca este a Lui, tot El a zis ca dupa asta ii va recunoaste pe ucenicii sai, vor fi aceia care vor avea dragoste fata de ceilalti. Daca nu stiti la ce paragrafe ma refer, sa imi spuneti ca vi le gasesc fara problema.
Cum sa iubiti pe cineva care huleste si lupta impotriva icoanelor? Simplu: imitandu-L pe Domnul Hristos si zicand “Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac, ajuta-i sa Te cunoasca in Adevar si iarta-le lor greselile, asa cum i-ai iertat pe cruce pe vrasmasii Tai, caci si pentru acestia, cei de azi Ti-ai varsat pretiosul Tau sange”.
Si daca mai aveti indoieli, uitati ca va invata chiar Domnul Hristos cum sa faceti:
“Ati auzit ca s-a zis: “Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau”.
Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.”
Acum, daca mergeti la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti si va preocupa problema ce se va intampla cu cei care nu sunt ortodocsi, s-ar putea sa primiti acelasi raspuns primit si de altii si anume ca la Apostolul Pavel se afla dezlegarea la aceasta intrebare:
“Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, esti fara cuvant de raspuns, caci, in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci acelasi lucruri faci si tu care judeci.
Si noi stim ca judecata lui Dumnezeu este dupa adevar, fata de cei ce fac unele ca acestea.
Si socotesti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci si tu, ca tu vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a ingaduintei si a indelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?
Dar dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui:
Viata vesnica celor ce, prin staruinta in fapta buna, cauta marire, cinste si nestricaciune,
Iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun nedreptatii: manie si furie.
Necaz si stramtorare peste sufletul oricarui om care savarseste raul, al iudeului mai intai, si al elinului;
Dar marire, cinste si pace oricui face binele: iudeului mai intai, si elinului.
Caci nu este partinire la Dumnezeu!
Cati, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar cati au pacatuit in lege, prin lege vor fi judecati.
Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.
Caci, cand paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lor insisi lege,
Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara,
In ziua in care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
Dar daca tu te numesti iudeu si te reazimi pe lege si te lauzi cu Dumnezeu,
Si cunosti voia Lui si stii sa incuviintezi cele bune, fiind invatat din lege,
Si esti incredintat ca tu esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,
Povatuitor celor fara de minte, invatator celor nevarstnici, avand in lege dreptarul cunostiintei si al adevarului,
Deci tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? Tu cel care propovaduiesti: Sa nu furi – si tu furi?
Tu, cel care zici: Sa nu savarsesti adulter, savarsesti adulter? Tu cel care urasti idolii, furi cele sfinte?
Tu, care te lauzi cu legea, Il necinstesti pe Dumnezeu, prin calcarea legii?
“Caci numele lui Dumnezeu, din pricina voastra, este hulit intre neamuri”, precum este scris.
Caci taierea imprejur foloseste, daca pazesti legea; daca insa esti calcator de lege, taierea ta imprejur s-a facut netaiere imprejur.
Deci daca cel netaiat imprejur pazeste hotararile legii, netaierea lui imprejur nu va fi, oare, socotita ca taiere imprejur?
Iar el – din fire netaiat imprejur, dar implinitor al legii – nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii si prin taierea imprejur, esti calcator de lege?
Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur;
Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.”
(Romani, capitolul 2)
Dragă Teo, las la o parte greutatea cu care ţi-am citit textul, din cauza greşelilor gramaticale multiple şi descalificante pentru o persoană care vrea să fie privită ca o lumină în această lume, şi aş vrea să-ţi spun că şi aceste amănunte minore ca aceea de a scrie corect gramatical româneşte, sunt importante pentru cei care te citesc şi privesc la cei care se autointitulează reprezentanţi ai Adevărului şi Adevăratei Lumini şi vreau să-ţi aduc aminte doar câteva versete ale Domnului tău, care spui că-L urmezi şi îi respecţi învăţăturile !
Ioan 12:47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.
Galateni 6:1-2 Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.
Dacă alţi creştini pornind de la versetul din Faptele apostolilor 4:12 Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.,
o consideră pe Maica Domnului şi pe sfinţii Bisericii Ortodoxe mai puţin importanţi , decât Iisus le amintesc că există o vorbă, cum că toţi protestanţii vor fi duşi de mână de Iisus la mama Lui, pentru a-i arăta respectul cuvenit unei mame, lucru pe care unii protestanţi îl mai uită şi despre sfinţii Bisericii Ortodoxe nu pot să spun decât că sunt , din punct de vedere moral,etic, la fel de valoroşi ca şi cei ai ramurii creştine protestante sau catolice sau a martorilor lui Yehova şi, în general, a tuturor sfinţilor din orice religie sau nereligioşi, dar care au trăit după principii sfinte pe acest Pământ, dar tare mi-e teamă că nu araţi nici tu acelaşi respect sfinţilor din Bisericile protestante, fiind pentru tine o contradicţie în termeni-sfânt protestant sau martor al lui Yehova, deci şi dvs mai aveţi multe de învăţat despre gândirea sectară, specifică tuturor care văd adevărul şi sfinţenia doar în curtea lor !
Iisus a spus că a venit să-L arate pe Dumnezeu, nu ca judecător , ci ca Mântuitor, pe mine ca liber-cugetător nu m-ai convins că ai face la fel ! Eşti o sectară mărginită, ca toţi creştini convinşi că doar ei sau doar în curtea Bisericii lor se află Adevărul, nici mai bună, nici mai rea decât alte ramuri ale creştinismului şi astfel, cu ajutorul tău, ajung la aceeaşi concluzie : religia însuşită mecanic, tâmpeşte îţi reduce potenţialul divin aflat în fiecare om şi în loc să-l facă o minune în această lume, ajunge să fie un exemplu jalnic de dogmatism, ignoranţă în cele mai simple lucruri şi bigotism condamnabil !
Poate vă spuneţi că cineva, care nici despre Iisus nu are cele mai înalte păreri, nu are dreptul să te judece, că doar Dumnezeu are acest drept, eu nu vă scriu dvs, de care sunt convins că veţi rămâne la aceleaşi vederi înguste,mărginite şi dogmatice, specifice unui habotnic religios, ci tuturor celor care citesc acest blog şi poate, au ceva de învăţat din ce am scris eu aici ! Dumnezeu mi-a dat minte să judec şi să-ţi judec credinţele şi ideile şi în virtutea acestui dar, dat mie de Dumnezeu, mi-am spus părerea ! Sper să nu te fi deranjat prea tare !
.Poate ati citit o intamplare in Pateric, care spune ca diavolul s-a intalnit cu Cuviosul Macarie cel Mare.Acesta i-a zis lui Macarie:
-Macarie,tu postesti,eu nu mananc niciodata.
-Tu priveghezi toata noaptea,eu nu dorm niciodata.
-Dar este una cu care ma biruiesti.
-Care l-a intrebat Macarie?
-Smerenia.
Omul smerit n-ajunge niciodata sa faca rau,pentru ca el se multumeste cu intrebarea si el nu cauta marirea lui,ci cea lui Dumnezeu avandu-L pe Dumnezeu in ajutor.
Deci,putem spune ca smerenia este aceea stare sufleteasca pe care o are cineva,de a se pleaca cu mintea,de a nu se tine ca el stie si el poate.Va multumesc de complimente.!
Elvis,
Ai dreptate in multe din cele pe care le scrii, si intr-adevar este grea problema indoctrinarii. Eu am fost atee, si in momentul cand printr-o minune, ca sa-i zic asa, m-am convertit, intamplarea a facut ca eram botezata ortodoxa. Dar m-am intrebat mereu care este credinta cea adevarata deoarece eram constienta ca daca as fi fost botezata la catolici as fi luat calea catolicilor, sau daca eram intr-o familie de alta religie as fi luat acea cale. Asa ca m-am rugat sa aflu raspuns, timp in care ani de zile am cercetat tot felul. Am ales pana la urma sa raman in biserica ortodoxa din cauza ca acolo mi-a dat Dumnezeu sa simt Harul Sau, si nu ma refer aici la ortodocsii practicanti, care suntem cu totii plini de greseli, ci la Biserica in totalitatea ei. Nici un om singur nu face biserica, si nici rautatea unuia nu alunga Harul lui Dumnezeu din Biserica Sa. Eu am inteles insa ca nu se poate explica altuia lucrarea Harului cu fiecare om in parte, si inteleg ca fiecare simte aceasta lucrare in felul sau. Problema cu cei indoctrinati este faptul ca ei nu simt atat cu inima, ci gandesc mai mult cu mintea, si de aceea incearca sa explice cu mintea cele ce de fapt nu pot fi explicate decat cu inima si cu ajutorul Harului lui Dumnezeu. Si la acestia mai ales mintea le spune ca trebuie sa ii aduca si pe ceilalti pe calea pe care ei o considera buna, ca daca ar considera-o rea, nu ar mai sta pe ea. In fond, intentia lor este buna, insa frica de a nu gresi ei insisi ii face sa fie aspri cu ceilalti. Trebuie sa ii intelegem si pe ei si sa ne rugam Domnului atat pentru noi dar si pentru ei, ca astfel, daca avem mila de semenul nostru, va avea si Dumnezeu mila de noi. Un sfant a zis ca Harul abunda acolo unde este mila multa…
Draga Adriana,
Din ceea ce scri,sunt multe lucruri pe care le apreciez foarte mult.Tot asa ii apreciez si pe Elvis(ravna lui de a corecta mai ales gramatica) si pe Diana si pe altii. Dar, exista si un dar din pacate, lipseste lucrul cel important fidelitatea fata de Dumnezeu.Nu pot da cuiva dreptate,desi il inteleg , dar care este departe de adevar..Recunosc ca ai credinta precum zici,dar este prea putin pentru mantuire.O credinta fara fapte este moarta precum spune Sfantul Apostol Pavel.Atat timp cat se confunda faptele legii(la protestanti) celei vechi cu faptele cele bune eu zic ca sunt pe un drum gresit.Atat timp cat cantati din instrumente in casele de rugaciune si cantati ca si Mirabela Dauer sau Corina Chiriac eu spun ca lipseste simtirea de a urca pe anumite trepte ale virtutilor, nu mai zic de despatimire.Arata-mi,Elvis ce-mi poti oferi din cultul pe care-l susti pentru ca eu sa pot sa am din punct de vedere duhovnicesc un urcus.Cu ce poti sa te aperi?Dar fara sa atingi persoanele,ma refer sa le jignesti.Atacurile pe care le folosesti impotriva religiei in care te-ai nascut, este de fiecare data facuta referitor la persoane.Si nu numai tu ataci astfel,marea majoritate va referiti la persoane.Asa de curiozitate,l-ai citit vreodata pe parintele Cleopa?Asa ca-i invechit? A fost contemporan cu noi.Ai fost vreodata la mormantul parintelui Arsenie Boca?Cauta-l si vei afla multe raspunsuri in viata.Macar cunosti cate trepte are rugaciunea?Sau pana la cata treapta poate ajunge un om in viata?Citeste-l pe parintele Cleopa si vei afla.Imi pare rau ca credinta ortodoxa o vedeti ca pe o doctrina si nu tainica si vie precum trebuie sa fie si credinta.
Iertati-ma daca v-am suparat cu ceva!
Doamna Teo,
Foarte frumos exemplul, si cred ca toti cei de pe site au atras atentia asupra aceluiasi lucru, asupra smereniei si a faptului ca nimeni nu se poate lauda “ca el stie si el poate”, deci nici dumneavoastra, cred ca sunteti de aceeasi parere.
Haideti sa si punem in practica aceste frumoase cuvinte pe care le-ati redat mai sus, smerenia, si sa Il lasam pe Domnul sa lucreze cu Harul Sau asa cum stie El mai bine cu fiecare dintre noi. Ca fiecare dintre noi ne dorim mantuirea, nu cred ca vreunul din cei care au scris doreste altceva, iar Hristos ne-o doreste chiar mai mult decat ne-o dorim noi, s-a jertfit pentru noi inainte ca noi sa fi fost nascuti…
Aceste povestioare mistice cu sfinţi de-ai dvs vorbind cu diavoli, diavoli învinşi de smerenia sfântului dvs şi ideile dvs că mintea trebuie să se plece şi să pună întrebări, dar să nu aştepte răspunsuri, să laude un Dumnezeu imaginar, care le este ajutor, îmi arată noianuri de credinţe mistice în care mintea şi sufletul dvs îşi găseşte liniştea ! Nu v-am făcut complimente, doamnă Teo, pentru că n-am de ce, sunteţi o victimă a alienării mistice, o stare în care nu ar trebui să ajungă nicio persoană care se apropie de Adevăratul Dumnezeu, dar pentru că îl confundă cu ” Dumnezeul ” imaginar din poveştile unor alţi mistici, ajung să fie copii la fel de dogmatice şi mărginite ca şi ” sfinţii ” la care se închină ! Confundaţi un Dumnezeu măreţ, creator al acestui Univers imens , al acestui Pământ minunat, cu flora, fauna sa minunată, cu unul imaginar din mintea dvs şi a misticilor alienaţi religios la care vă închinaţi !
E ultimul comentariu pe care-l fac sau ultimile cuvinte pe care le scriu.Ce am avut de spus eu am cam spus.Oricum, nu vom ajunge sa fim pe aceeasi linie(nu stiu daca este si in cazul Adriana).Sunt doua sau mai multe teologii.Inca o data imi cer scuze daca am suparat pe cineva cu ceva.Poate ca este cazul ca altcineva sa duca flacara adevaratei credintei mai departe. Va doresc numai bine si sa parafrazez pe cineva care spunea: multa sinceritate crestina!
Doamna Teo,
Va inteleg pozitia, si inteleg in acelasi timp si pozitia lui Elvis. Uitati care este pozitia mea, pentru ca ati vorbit de a fi fidel lui Dumnezeu. Dumnezeu este creator al Intregului Univers vazut si nevazut. El cu siguranta ne doreste binele, mai mult decat ne putem dori noi insine. Dumnezeu este de necuprins cu mintea noastra, fiecare dintre noi percepe doar o farama din ceea ce este Dumnezeu, pentru ca noi suntem limitati in gandire, nu putem cuprinde totul. Dumnezeu insa ne iubeste si ne doreste mantuirea, si asta nu pentru ca am merita noi ceva, ci pentru ca este El bun si ne iubeste, ne ofera mantuirea pe care a pregatit-o cu mare grija. A ales intai poporul evreu caruia i-a dat sa respecte Legea. Apoi, cum Legea nu era mantuitoare, l-a trimis pe Fiul Sau unic Domnul Iisus Hristos sa se jertfeasca pentru noi, pentru iertarea pacatelor noastre si pentru mantuirea noastra. Domnul nu a venit sa strice Legea, ci sa o implineasca. Si Legea pe care a implinit-o a fost Legea iubirii, iubirea fata de Dumnezeu Tatal mai presus de orice prin facerea in toate a Voii Sale, si iubirea aproapelui ca pe noi insine, ba chiar mai mult, a zis sa iubim aproapele asa cum El ne-a iubit pe noi, adica pana la jertfa de sine, pana la a ne da viata pentru aproapele. Si ca sa nu avem dubii cine este aproapele, cine este cel pe care trebuie sa il iubim atat de mult, ne-a zis ca este pana si vrajmasul, cel care ne bleastama si ne prigoneste. Este greu de indeplinit acest lucru, adica dumneavoastra de exemplu trebuie sa fiti gata sa va dati viata pentru Elvis sau pentru altii pe care nu prea puteti sa ii iubiti, dar pe care iata cat de mult trebuie sa ii iubiti. Credeti ca sfintii lui Dumnezeu nu iubesc dupa porunca Domnului? Cand cineva ii bleastama pe sfinti si le ard icoanele, ce credeti ca fac sfintii, se razbuna sau se roaga Domnului sa ii binecuvinteze pe acesti “vrajmasi”, dupa cum au primit porunca de la Domnul sa faca? Sfintii nu se razbuna, ci ei se roaga pentru noi, pentru mantuirea noastra, pentru intoarcerea noastra pe calea cea buna, ei vor umple cu rugaciuni cupele cele din Apocalipsa. Credeti ca Domnul Hristos ne-a cerut noua sa ne binecuvantam vrajmasii si sa ne rugam pentru ei, iar El personal se razbuna pe acestia? Eu sunt convinsa ca nu. Dumnezeu este dragoste, si ajunge sa cititi la Ap. Pavel ce inseamna dragoste, si cum le rabda dragostea pe toate. Pai daca noua, niste muritori de rand, ni s-a cerut sa iubim atat de mult, cat credeti ca iubeste Dumnezeu? El este insa si dreptate, si in calitate de dreptate ne-a zis ca ni se va masura noua cu masura cu care noi masuram altora, ca vom fi judecati cu judecata pe care o sa o avem pentru ceilalti, ca vom fi miluiti daca si noi vom avea mila de ceilalti, si inca din Vechiul Testament erau fericiti cei ce erau milosi, ca de acestia si Dumnezeu va avea mila. Iata cum dreptatea lui Dumnezeu se sprijina pe faptele noastre, ne face noua dupa cum si noi facem altora…
Acum, “teoria” este una, dar practica este problema. Concret cum facem si in ce biserica mergem din atatea cate exista? Eu va inteleg pozitia de crestin ortodox, si cine a simtit macar o data dulceata Harului lui Dumnezeu in aceasta biserica, nu se mai indoieste pana la moarte ca este biserica cea buna. Eu ma aflu din fericire in aceasta categorie, prin mila Domnului, insa nu pana demult ma aflam in alta tabara si stiu foarte bine ca oricate as spune nu as putea convinge pe nimeni, dar nici nu am voie sa ma supar “doar” pentru ca inca nu i-a randuit Dumnezeu sa simta Harul Sau in biserica ortodoxa. Si pe mine m-a framantat intrebarea cum ar putea toti oamenii sa intre in biserica cea buna, ca doar nimeni nu isi doreste raul, iar raspunsul este ca nu sta in puterea noastra acest lucru, ci doar in cea a lui Dumnezeu. Noi putem fi doar un fel de calauze, insa mai ales prin viata noastra de rugaciune catre Dumnezeu si cu rabdare, pentru ca El, Dumnezeu, va fi Cel care ii va lua pe fiecare de manuta si ii va aduce aproape de El. Noi putem doar sa ne rugam pentru ei si sa dam marturie ca in Biserica Ortodoxa se afla Harul lui Dumnezeu, iar mai departe va fi Dumnezeu Cel care ii va conduce in viata, si tot Dumnezeu este Cel care stie si oranduiala celorlalte biserici, nu-i treaba noastra asta … Aruncatul cu pietre nu este bun niciodata, iar faptul ca ceilalti arunca cu pietre nu ne indreptateste sa facem si noi la fel pentru ca noi avem porunca de la Domnul sa ii binecuvantam si sa ii iubim pe toti oamenii, chiar vrajmasi sa fie ei…
Asta este pozitia mea si o consider una foarte fidela lui Dumnezeu.
Doamnă Teo, e clar, cu dvs nu se poate vorbi raţional ! Sunteţi băgată până peste urechi cu capul în scrierile dvs “sfinte ” şi nu înţelegeţi nimic din jurul dvs ! Dacă să încerci să scrii corect gramatical e pentru dvs ceva minor, mă gândesc că, dacă n-aţi fi aberat de trepte în rugăciune, de muzica minunată şi plăcută urechii pe care o cântă preoţii ortodocşi, mi-aţi fi vorbit de cât de simpatici sunt maneliştii, pentru că şi ei dau tot atâta importanţă scrisului corect, ca şi dvs !
Dacă fete, băieţi , bărbaţi sau femei, cu voci minunate date de Dumnezeu,doamnă, nu de Satana, îl cântă pe Iisus, ajungând să fie auzului la fel de plăcuţi pentru ureche ca vocea Mirabelei Dauer, nu văd unde vedeţi dvs ceva diabolic în asta, doar dacă sunteţi scrântită la minte, iertaţi-mi expresia, cu auzul pervertit şi ce e frumos , vedeţi urât şi ce e urât, vedeţi frumos !
Dacă instrumente muzicale, create tot de Dumnezeu prin inspiraţia minţilor unor oameni iubitori de muzică, sunt folosite în Biserici spre lauda Lui şi a Fiului Său, iar nu văd, unde este problema ! Poate vă plac lălăiturile fără o melodie a preoţilor ortodocşi şi găsiţi bucurii tainice, în astfel de recitări a Bibliei ! Eu, unul nu găsesc , ba chiar mă deranjează , când intru în Biserici ortodoxe, citirea Bibliei în acest mod şi mi se pare o tâmpenie să cânţi lălăit versetele Bibliei, plecând de la ideea că , e minunat să cânţi şi cu atât mai mult , versetele Bibliei ! S-o facă , dar nu aşa ! Pentru asta Dumnezeu a inventat cântecul ! Dar preoţii ortodocşi fac două lucruri într-unul singur (câtă eficienţă !) şi cântă (groaznic) şi spun Biblia !
Eu felicit toate bisericile protestante care au astfel de voci ca a Mirabelei Dauer, cu care îl laudă pe Dumnezeu şi Isus, folosind toate instrumentele muzicale, date nouă de Dumnezeu !
Nu spun câtă lipsă de logică e în fraza ” Atat timp cat se confunda faptele legii (la protestanti) celei vechi cu faptele cele bune, eu zic ca sunt pe un drum gresit “, pentru că, iar aţi considera aceasta, atac la persoană ! Pentru liniştea dvs , ce fac eu aici, nu e atac la persoana dvs, ci la credinţele, ideile şi modul de gândire al minţii dvs ! Nu v-aş lăsa pe mână nicio pisică să o creşteţi, dar un om sau copil, aşa că hotărârea de a nu mai scrie pe aici , eu o găsesc binevenită, poate aşa, mai citiţi ce scrie Ciprian, Adriana, Diana, Gigi, Alexandru, oameni minunaţi, care chiar dacă se mai contrează în interpretări ale unor versete din Bibliei, se vede râvna de a afla Adevărul şi de a fi măcar logici, în ceea ce susţin ! Cu cât veţi privi mai mult la aceşti oameni şi vă veţi pune întrebări, la care ar fi bine să vă găsiţi şi răspunsurile, cu atât veţi avea şansa, poate, de a crăpa carapacea dogmatismului şi rigidităţii dvs ortodoxe şi să vedeţi frumuseţea lui Dumnezeu şi în alte interpretări ale Bibliei, cu ajutorul creierelor acestor oameni !
Dacă studiul cărţilor preotului Cleopa, ale lui Arsenie Boca şi ale altor sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, v-au adus, doar, la aceste interpretări ale fraţilor şi surorilor dvs creştini, că tot ce cred ei este anatemizat (adică , despărţit de Dumnezeu şi Adevărul Lui ) şi faptele lor sunt Faptele Legii şi nu fapte venite dintr-o credinţă frumoasă şi sinceră pentru Dumnezeu, poate e cazul să mai citiţi şi altceva, pentru că, pentru mine, un observator în acest fenomen religios, sunteţi penibilă şi , din păcate, de toată jena, în gândire, nu numai pentru Biserica Ortodoxă, din care faceţi parte, ci pentru cei din jurul dvs ,cu care intraţi în contact ! La fel ca şi alţi idioţi şi alienaţi mistic din Biserica Ortodoxă, vedeţi în jur doar draci, oameni ai lui Satana , apostaţi , iar pe dvs luminind pur lumea din jur, cu lumina credinţei dvs şi ducând după puterile şi mintea dvs, flacăra pură a credinţei adevărate, când , de fapt , sunteţi o mistică bigotă, dogmatică, mărginită, periculoasă pentru oricine intră cu dvs în contact, datorită intoleranţei la orice nu poartă marca ortodox pe ea ! Şi întrebarea adresată Adrianei e penibilă, eşti ortodoxă 100% ?
Doamnă, mistici ca dvs umplu cozile la moaştele scoase cu veselie de preoţii dvs ortodocşi şi sunt gluma şi ruşinea unui întreg popor ! “Credincioşi ortodocşi” se calcă şi îmbrâncesc ca ultimele animale fără minte, dar cu râvnă bisericească ortodoxă (adevărată) , să-şi arate devoţiunea pentru sfinţii lor …! Aţi ajuns de tot râsul în toată lumea şi între toate bisericile ! La ce alte Biserică, în afară de cea ortodoxă, mai vedeţi astfel de specimene credincioase ? Deşi unii sunt bătrâni, mintea le e mai mică decât a copiilor ! Unde este trăirea creştină în mintea şi sufletul lor de creştin ortodox (adevărat ) ? Au ajuns nişte animale fără minte, dogmatice şi superstiţioase, care cred că sfântul le va da sănătate şi le va ierta păcatele ! De Dumnezeu dinăntrul lor au auzit, prin versetele cântate de preoţii dvs ? E versetul din Evanghelia după Luca 17: 21 : Nu se va zice: “Uite-o aici!” sau: “Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” ! Dar de iertarea prin sângele lui Isus au auzit sau i-au adormit lălăiturile cântate de preoţii dvs, până au ajuns la acele versete ? Şi când te gândeşti că toate acestea vi le spune un liber -cugetător ! Religia şi preoţii dvs au creat astfel de mişcări şi de oameni fără speranţă, sălbatici şi fără niciun control, oameni de care mi-e milă ! Şi dvs spuneţi că preoţii şi sfinţii dvs spun Adevărul ! Le văd roadele la cozile la aceste moaşte !!!
Elvis,
In toate este si vina omului, dar este si vina anturajului, sunt multe la mijloc. In toate bisericile si in toate locurile exista si oameni buni si mai putin buni. Este adevarat ca din unele locuri ies mai multi oameni de un fel decat din altele, dar nu este doar vina lor ca s-au nascut si au crescut in acel mediu, si nici mediul nu este in totalitate de vina din moment ce din el pot iesi si oameni de calitate.
Hai sa dam noi dovada ca suntem ucenicii Domnului Hristos si sa facem ceea ce a zis El ca-i bine sa facem: sa ne rugam pentru cei care ne necajesc, si sa cerem Domnului sa ii binecuvinteze.
Stii? La baza oricarui comportament agresiv uman (si nu ma refer doar la agresivitate fizica, ci si la cea verbala din jugniri, din vorbe grele etc) sta de fapt o rana sufleteasca inca nevindecata. Cine a fost ranit in viata sa, deseori raneste pe altii in acelasi mod, si fara sa isi dea seama daca nu este foarte atent la ceea ce face si zice. Si astfel din victima devine agresor. Sa ne gandim asa si sa Il rugam pe Domnul sa ii vindece, ca sa putem trai cu totii in pace si bucurie.
Domnul fie laudat!
Dragă Adriana, sunt de acord că mediul în care trăieşti, anturajul pot fi exemple rele pentru cineva, dar orice credinţă acceptată ca principiu de viaţă şi acţiune faţă de cei din jurul tău, este luată personal, prin liber-consimţământ şi alegere personală ! În virtutea discernământului pe care îl aştept de la fiecare fiinţă matură ,trecută de o anumită vârstă, judec cu toată forţa şi, chiar dacă nu mă crezi, înţelegerea, tiparele de gândire şi credinţele celor din jurul meu şi acolo unde le găsesc nocive pentru cei din jurul acelei persoane şi inclusiv lor, ca în cazul acestei doamne, replic cu toată duritatea şi argumentele de care sunt în stare !
Pentru mine oamenii religioşi creştini ar trebui să se diferenţieze de ceilalţi, nu numai prin toleranţă la greşelile celor din jur şi rugăciune către Dumnezeu să-i schimbe ,pentru că, oricum nu-i poate schimba ,dacă ei nu doresc ( am fost creaţi cu posibilitatea de alegere a oricărui comportament ,chiar şi împotriva legilor divine cunoscute ), ci şi prin combativitate atunci când observă devieri grave de la linia corectă creştină !
Gândirea sectantă este un tipar nociv de gândire întâlnit nu numai la creştinii ortodocşi , ci şi la cei protestanţi sau martori ai lui Yehova, cum ai putut observa aici, dacă ai urmărit discuţiile pe interpretări ale unor versete din Biblie, din punctul meu de vedere neimportante !
De aceea, e important ca creştinii să-şi găsească principiile de viaţă comune, inspirate de pildele şi învăţăturile lui Isus şi ale apostolilor şi să lase deoparte, interpretările unor versete în care au păreri diferite . Riscă astfel să vadă în atei sau cei care nu au nicio tangenţă cu religia, parteneri de discuţie mult mai buni decât fraţi şi surorile lor creştine din toate Bisericile !
Draga Elvis,
Ai dreptate in ceea ce ai spus aici. Si uite, un sfant foarte drag ortodocsilor, Sfantul Ioan Gura de Aur a zis:
“După cum sufletul fără trup şi trupul fără suflet nu formează omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste faţă de Dumnezeu dacă nu este însoţită de dragostea faţă de aproapele.Vrei să ajuţi pe cineva? Nu te împiedec! Fă-o însă fără să păgubeşti sau să superi pe altul! Ne-au fost daţi învăţători nu ca sa ne războim unii cu alţii, ci ca să ne unim unii cu alţii.”
Intr-adevar, cum ai zis, crestinii trebuie sa gaseasca ceea ce ii unesc pe ei, insa din pacate, insistand asupra a ceea ce ii dezbina, reflecta nesiguranta lor si frica in care inca isi traiesc credinta, si dupa cum ai vazut exemplele horror date de Dna. Teo, din pacate in biserica ortodoxa romana inca se convinge lumea prin metoda fricii, baga o spaima in om de la varste fragede pe care apoi cu greu o mai scoti din ei la varsta adulta. Si iti vorbesc in cunostinta de cauza, ca una care am trecut prin asa ceva. De curand insa am descoperit biserica ortodoxa a Greciei, si am vazut ca ea se aseamana prea putin cu a noastra, acolo lumea nu mai este convinsa prin frica, ca in Evul mediu, si asa cum inca se mai intampla pe la noi.
Insa la cei care traiesc in frica, nu stiu daca tonul sever al altuia ii poate ajuta, sau dimpotriva ii imping intr-o frica si mai mare… Domnul Iisus a zis sa luam exemplu de la El pentru ca este bland si smerit cu inima, cred ca blandetea ii ajuta mai mult pe cei care traiesc in frica. De asta ziceam ca tonul cu care vorbim poate ca este important uneori pentru astfel de oameni care si asa sunt destul de raniti in sufletul lor pentru a mai putea suporta si alte socuri. Si vorbesc din experienta mea cu astfel de oameni fata de care si eu am gresit atat prin tonul meu, cat si prin ceea ce chiar tu ai sesizat foarte bine: “şi să lase deoparte, interpretările unor versete în care au păreri diferite”, adica mi-am sustinut si eu parerile pe versete in discutii contradictorii lungi si fara nici un folos nici pentru mine, nici pentru ceilalti. Din greseli mai invata omul.
Ieri a fost inmormantarea unui preot calugar ortodox orb de la manastirea Sambata de Sus, parintele Teofil Paraian, este un parinte care ar putea servi multor preoti ortodocsi ca si exemplu crestinesc, uite ce zicea acest parinte:
„Eu sînt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sînt mîndru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l cîştigăm, şi-l vom cîştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mîntui şi pe mine?“
„Cel dintîi lucru care l-a spus Domnul Hristos după Înviere este cuvîntul: „Bucuraţi-vă!“. Un îndemn la bucurie şi un salut, în acelaşi timp. Noi ştim că grecii din vremea aceea (poate şi cei de acum) se salutau cu cuvîntul «Bucură-te!». Aşa încît unii au şi tradus cuvîntul acesta ca un cuvînt de salut, dar poate fi şi un cuvînt de îndemn la bucurie. Cînd Domnul Hristos S-a întîlnit cu femeile mironosiţe care se întorceau de la Mormîntul gol le-a spus: «Bucuraţi-vă!». Şi după aceea, îndată: «Nu vă temeţi!» Pentru că ele au intrat într-un fel de temere, le-a cuprins frica şi atunci Domnul Hristos le-a zis: «Nu vă temeţi!». Bucuraţi-vă, şi nu vă temeţi! (…) Despre bucurie, Domnul Hristos a zis: «Deci şi voi acum sînteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea, şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi». S-au bucurat ucenicii că L-au văzut pe Domnul după Înviere, au primit pacea Mîntuitorului după Înviere şi astfel s-au împlinit cuvintele Mîntuitorului dinainte de Pătimire. (…) Să ştim că dacă vedem că nu avem bucurie, ceva nu e în regulă; să ştim că dacă nu avem pace a sufletului, ceva nu e cum vrea Dumnezeu, ceva nu-i în rînduială. Să ştim că dacă n-avem curaj, dacă sîntem cuprinşi de teamă, ceva e rău în existenţa noastră, pentru că nu sîntem în legătură cu Mîntuitorul care ne susţine; dacă vedem că lucrurile nu merg aşa cum le doreşte Domnul Hristos, trebuie să schimbăm felul de a gîndi, de a lucra, de a acţiona în lumea aceasta.“
Nu mă pot abţine să fac o urare pe blogul ăsta. Prima urare!
La cât mai mulţi creştini ca Adriana (indiferent de orientare)!
Chiar dacă nu sunt de acord cu concepţiile tale doctrinare, în mod cert te respect pt atitudinea ta, Adriana.
Mi-ar plăcea să întâlnesc cât mai mulţi oameni cu o astfel de atitudine. Bravo!
Doamnă Adriana, dacă doamna Teo şi-a însuşit religia ei datorită fricii induse de preoţii din Biserica care a frecventat-o sau de la cine a învăţat-o, atunci când a devenit matură ar fi trebuit să discearnă în privinţa trecutului ei şi a sentimentelor care au făcut-o să-şi însuşească aceste credinţe sectante . Dacă tonul meu e sever şi nu e ca al lui Isus , este pentru că aşa sunt eu, sever cu toţi cei care cred că ei deţin adevărul absolut mai ales în chestiuni atât de sensibile şi complexe ca relaţia noastră cu Dumnezeu !
Putem spune că o învăţătură e bună sau rea cu mintea noastră de acum, dar de aici, până a spune că Adevărul este în Biserica Ortodoxă şi cărţile sfinţilor părinţi ortodocşi e distanţa mare ! Pe mine aceste discuţii teologice mă obosesc foarte mult şi de atâta luptă cu tot felul de sectanţi fie ei ortodocşi ,catolici, protestanţi sau martori ai lui Yehova, am ajuns să-mi cam pierd răbdarea şi tonul calm ! Oricum, cred că am să ies din aceste discuţii şi fie ca fiecare să creadă ce vrea şi în cine vrea ! Va culege ce spune şi crede despre Dumnezeu şi cei din jurul lor !
Teo are dreptate.Eu sunt la Londra, iar aici au schimbat putin “ritmul”: in loc de rock s-au schimbat pe muzica de manele, doar ca le schimba versurile si canta despre Isus.
Asta vrea Domnul?… Sau cantare duhovniceasca si din Psaltire?… Ce v-ati face fara instrumentele voastre muzicale… Vorbiti cu “Domnu” poate va lasa cu chitara sau orga in rai…
Maaaaaare păcat să cânţi la chitară şi orgă…
)
În rai nu are ce căuta decât harpa, şi aia doar în mâinile nevinovate ale copilaşilor. Cel puţin aşa am văzut eu în unele picturi cu îngeraşi grăsuţi.
Îmi cer anticipat scuze de la Corina, sunt într-o pasă bună. Nu mă pot abţine! :”>
Of Elvis, nu era cu suparare. Inteleg ca rabdarea ta a fost greu incercata si imi pare rau…
Adevarul este Cel care a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”, adica Domnul Iisus Hristos. Cata dragoste avea El de Casa Tatalui Sau, Templul in care se aduceau rugaciunile…
Tare dragi imi sunt si mie bisericile unde se aduna oamenii care Il iubesc pe Dumnezeu…
Relatia lui Dumnezeu cu fiecare om in parte este una foarte personala, si fiecare crede ca Domnul se afla acolo unde el L-a intalnit si s-a simtit iubit de El… Iar El ne cauta peste tot, dupa cum a zis ca va lasa cele 99 oite pentru a o cauta pe cea ratacita, si cata bucurie se face in cer cand aceasta oita este gasita si se intoarce la turma… Pastorul nostru cel bun este Domnul Hristos, si nu poate sa puna nimeni monopol pe El, ne iubeste pe toti la fel de mult si bate la usa inimii noastre asteptand sa ii deschidem. Nu da niciodata buzna ci asteapta sa fie poftit inauntru… Cata teama se afla la multi la gandul de a-I deschide, si cata bucurie la cei care au indraznit, care au avut curajul de a-L primi… Nu este cu suparare, ci cu mare bucurie!