Întreprinderea individuală

Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală – gospodăria ţărănească (de fermier).[Art.14 pct.1 al. 2 introdus prin L757/27.12.2001, MO17/31.01.2002 art. 58]

2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)[Art.14 pct.3 al. 2 introdus prin L757/27.12.2001, MO17/31.01.2002 art. 58]

4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul şefului (directorului) de întreprindere – în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.

5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele “întreprindere individuală” sau “Î.I.”, precum şi numele cel puţin a unui posesor.
Articolul 15. Societatea în nume colectiv
1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate) încheiat între acestea.
2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate).