OMAR AKRAM – Passage into midnight

Întrebare de logică: Este păcat să ieşi la întîlnire?

Nu vreau să pun în discuţie faptul că este bine sau rău să ieşi la întîlnire, ci dacă este sau nu păcat. Discutam cu cineva acest subiect, analizînd avantajele şi dezavantajele întîlnirii cu care parţial eram de acord. La un moment dat persoana cu care discutam mi-a spus că dacă mergi la întîlnire este păcat. Sincer, am rămas surprins de aşa interpretare pe care nu o mai auzisem. M-am interesat în baza cărei situaţii a dat aşa veridict. Bănuiam că o fi găsit vreun verset în Biblie pe care eu nu-l ştiam. Explicaţia a fost însă cu mult mai simplă de cît mă aşteptam. Baza acestei logici era următorul verset: Matei 5:27-28 “Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti.“ Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui”. Explicaţia era următoarea: dacă mergi la întîlnire cu o domnişoară, după un timp ai putea să doreşti să treci la ţinutul de mînă, la cuprins, la sărutări şi în mintea ta ar apărea gîndul de curvie, iar aceasta este păcat. Logic nu ? În acest caz a fi contabil tot e păcat, pentru că ai putea să lucrezi cu banii, ai putea fi tentat să-i furi şi aceasta este păcat. Ar fi păcat să fii medic pentru că ai putea da un medicament greşit care ar duce la moartea pacientului. Ar fi păcat să fii professor pentru că ai putea să fii tentat să iei mită şi să cauţi la faţa omului şi asta e păcat. Ar fi păcat să fii pastor pentru ca ai putea să fii tentat de toate descrise pînă acum: să furi banii bisericii, să omori prin deciziile care le iei, să cauţi la faţa omului, să fii făţarnic.

Nu este însă adevărat! Biblia prezintă clar ce este şi ce nu este păcat, şi nu este necesar ca oamenii să inventeze nimic. Explicaţia clară ar fi fost că în urma întîlnirii ai putea păcătui, dar nu faptul că întîlnirea ar fi păcat. Dragi cunoscători ai Bibliei vă rog să aveţi bunul simţ în interpretarea textului biblic şi să nu spuneţi prostii.

Sectanţii

În cele mai dese cazuri minorităţile religioase sunt numite secte, iar cei ce le fregventează – sectanţi. Nu cred că minorităţile religioase sunt secte, deşi admit faptul că în cadrul lor ar putea exista sectanţi. În viziunea mea sectanţi sunt persoanele care merg după oameni şi nu după Biblie. Atunci cînd prostia pe care ţi-a spus-o un om trage mai mult la cîntar decît ceea ce te învaţă Cuvîntul lui Dumnezeu, poţi să te bucuri, pentru că începi să devii un sectant. Dacă continui să-ţi umpli capul cu prostia oamenilor îţi garantez că în scurt timp devii un sectant de categorie superioară. Îţi mai garantez că vei deveni în curînd lider peste alţi sectanţi şi te vei bucura că ai ajuns mare şef. Ţi se va părea că mai bine ca tine nu ştie nimeni Biblia, că mai drept ca tine nu nici unul şi că ai ajuns unul din cel mai credincios celor care te învaţă. Deşi mulţi înţeleg clar că slujesc oamenilor sub pretextul că slujesc lui Dumnezeu, totuşi le place poziţia pe care o au şi se tem să nu-şi piardă slava. Ioan 12:42-43 “Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu”. Pentru aceşti tip de oameni pare ceva extrem de complicat să gîndească, să accepte că adevărul poate fi şi altul decît cel pe care şi-l imaginează ei. Atunci cînd spui adevărul, dar care este în contradicţie cu “adevărul” lor, ei te privesc ca pe un duşman care vine să le strice “principiile lor creştine”. Oamenii urmează pe cineva fără să ştie ce este cu ei, merg ca nişte adormiţi. 2 Samuel 15:11 “Două sute de oameni din Ierusalim, cari fuseseră poftiţi, au însoţit pe Absalom; şi l-au însoţit în prostia lor, fără să ştie nimic”.

Faptul că aceşti oameni nu preţuiesc adevărul pentru că vine în contradicţie cu ceea ce ştiu ei, sau îşi închipuie că ştiu nu este lucru de mirare. Cred că în toate religiile există oameni cărora le este bine aşa cum sunt şi cărora nu le place să-şi pună creierul în funcţie ca nu cumvă să înceapă a creşte şi să nu încapă în craniu. În felul acesta ei se mulţumesc cu lucrurile care le gîdilă urechile, îşi impun legi ca şi Fariseii şi se bucură că sunt nişte “modele” pentru alţii. Cu faptul că sunt modele sunt de acord, dar modele de prostie nu de altceva. 2 Timotei 4:3-4 “Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. ‘şi vor întoarce urechea dela adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite”.

Vreau să închei articolul cu un pasaj pe care îl spune Ioan: 1 Ioan 2:3-6 “Şi prin aceasta ştim că ‘l cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ,,’l cunosc“, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşită; prin aceasta ştim că sîntem în El. Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus”.

Dacă într-adevăr iubeşti Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci vrei să cunoşti şi ar trebui să fii de acord că Biblia este adevărul şi nu adevărul oamenilor. Dacă realizezi acest lucru vei înţelege că textele din Bibliei trebuie interpretate corect nu după ideile sau principiile cuiva.

Rugul Aprins – Eşti pregătit?

Apocalipsa VII – Noul pămînt

Întilnire cu Ioan Alexandru Ţînţar – unul din cei mai buni bloggeri români

Am avut posibilitatea ca să merg pentru 12 zile la Romania, în oraşul Sibiu. Am reusit să vizitez biserica Baptistă Betania din Sibiu şi Biserica Creştinilor după Evanghelie din orăşelul Cisnădie. Am făcut cunoştinţă cu unul din cei mai buni bloggeri români- Ioan Alexandru Ţînţar, care este şi liderul de tineret al bisericii respective. Vreau să vă spun că în decursul a cîteva ore în care am reuşit să discutăm ne-am împrietenit mult. Este un tînăr care are ca scop vestirea Cuvîntului lui Dumnezeu şi creşterea spirituală a tinerilor.

Împreună cu el am reuşit să vizitez Muzeul Civilizaţiei populare tradiţionale Astra din Sibiu care ca suprafaţă este al doilea în Europa.

Fîntîna arteziană

Lîngă o fîntînă din acest parc

Moara de vînt

Casă tradiţională românească

Lacul

Bordei

Pod pe lac

Fă ce vreau eu şi gîndeşte cum vreau eu

Daţi cinste lui Dumnezeu, nu tuturor…

În acest articol aş dori mult să prezint pe unii oameni care se consideră a fi „învăţători” ai Cuvîntului lui Dumnezeu. Nu aş vrea să pun în dezbatere cunoştinţele lor în domeniul religiei, ci atitudinea cu care se folosesc de numele de învăţător. Apostolii erau oameni simpli, necărturari, dar care au avut o atitudine frumoasă, dacă i-au ascultat oamenii şi i-au urmat.

În prezent atitudinea învăţătorilor este de a conduce şi nu de a da sfaturi. „Eu sunt învăţătorul tău, eu te-am crescut şi tu trebuie…” cam aşa sună începuturile unor discuţii dintre „învăţători” şi discipolii lor. Un învăţător nu este cel care te-a învăţat ceva din Biblie şi ţi-a dat unele sfaturi, ci cel care se implică cu adevărat în viaţa ta. În cazul în care ar trebui să-i consider învăţători pe toţi acei care mi-au spus sau m-au învăţat ceva, ar trebui să ascult prostiile a sute de oameni. Fiecare hotărăşte cine este învăţătorul lui şi nu învăţătorul hotărăşte. Aceşti învăţători vor să gîndeşti aşa cum gîndesc ei, să ai cam aceleaşi principii ca ei şi în unele cazuri să fii tot aşa de “înţelept” ca şi ei. Dumnezeu ne-a dat raţiune şi creier fiecăruia nu ca să fie capul mai greu cu 2 kg, ci ca să gîndim cu mintea noastră.Plus la toate aceşti învăţători insistă să le acorzi cinste mai mare ca lui Dumnezeu. Odată Isus a spus: Matei 23:1-12 „Atunci Isus, pe cînd cuvînta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: ,,Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile, pe cari vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintîi la ospeţe, şi după scaunele dintîi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: ,Rabi! Rabi!` Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este ‘nvăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sînteţi fraţi. Şi ,Tată` să nu numiţi pe nimeni pe pămînt; pentrucă Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi ,Dascăli`; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat”.

Nu putem pune la îndoială că ei învaţă din Cuvîntul lui Dumnezeu. Este bine şi trebuie să ascultaţi ce spune Biblia. Să nu faceţi după faptele lor însă. Mulţi oameni pot părea “sfinţi” ca mai apoi cînd afli cine sunt să nu mai doreşti să ai a face cu ei. Sunt făţarnici şi le place ca cineva să le lingă picioarele, numindu-i cu toate titlurile de onoare posibile şi aducîndu-le toate mulţumirile. Dacă se întîmplă să nu fii un lingău, atunci însă nu te mai preţuiesc. Isus atenţionează că ei pun sarcine grele pe umerii oamenilor, referindu-se la alte învăţători şi porunci pe care le dau aceşti Farisei pe lîngă ceea ce spune Biblia. Nu vă linguşiţi şi nu-i numiţi învăţători, nici rabi, nici dascăli, căci doar Unul are dreptul la acestea: Isus. Puteţi să-i numiţi fraţi, dacă se califică pentru aceasta.

Nu uitaţi că Dumnezeu vă va înălţa la timpul potrivit şi dacă nu le daţi o cinste falsă nu pierdeţi nimic.

Principiul server

Termenul de server este folosit în tehnologia computerelor. Pentru a face tranferuri de informaţie dintre computere se foloseşte o reţea. Pentru ca reţeaua să funcţioneze bine este nevoie de un computer care să administreze întregul proces de transfer al datelor şi să monitorizeze celelalte computere. Toate astfel de reţele au nevoie de un asemenea server care să administreze procesele.

Noi ca şi creştini avem nevoie de un asemenea Server care este Isus. În baza celor spuse de El putem avea relaţii frumoase cu ceilalţi. Însă se ştie că toate descoperirile bune sunt folosite mai apoi în scopuri rele. Este foarte vizibil că în „reţeaua” lui Hristos, sunt unii oameni care îşi rezervă drepturile de a fi servere. Asemenea unui computer ei încearcă să controleze toate procesele care au loc, dau comandă celorlalte computere, care simt că nu pot funcţiona singure. Dar nu uitaţi: datele nu trebuie neapărat să fie tranferate prin server, mai există bluetooth, infraroşu şi alte unde prin care se poate transmite informaţia, aşa că vă puteţi trece şi fără server. Nu suntem ai oamenilor, ci ai lui Hristos: 1 Corinteni 3:21-23 „Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre, şi voi sînteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu”.

Este bine că oamenilor le place să fie conduşi de capul altuia şi nu îl au pe al lor. Un lucru trebuie să ştie însă că dacă cel care este server va greşi nu-l vei putea învinui cu nimic. Fiecare decide cum să procedeze şi dacă procedezi după un sfat greşit vei purta consecinţele doar tu. Nu lăsă să-ţi fie dispreţuită tineretea care o ai: 1 Timotei 4:12 „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”.

Serverul sau serverele ar trebui să ştie că cum se poartă cu alţii aşa vor primi şi trebuie să fie absolut siguri de aceasta.

Osea 8:7 “Fiindcă au sămănat vînt, vor secera furtună. Nu le va creşte un spic de grîu; ce va răsări, nu va da făină, şi dacă ar da, ar mînca-o străinii”.

Proverbe 27:19 „Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului”. -

Argumente împotriva teoriei Trihotomiei

Argumente împotriva teoriei Trihotomiei

Cei care sprijină Teoria Trihotomiei nu sunt uniţi cu privire la ce constituie substanţa sufletului şi a duhului în mod independent. De aceea, următoarele argumente sunt folosite împotriva Teoriei Trihotomiei.

Scripturile folosesc termenii suflet (psyche) şi duh (pneuma) interschimbabil.

Geneza 41:8 „Duhul lui era tulburat.”

Psalmul 42:6 „Îmi este mâhnit sufletul în mine.”

Ioan 13:21 „Isus S-a tulburat în duhul Lui.”

Pentru a afirma lucrurile mai simplu: sufletul este la fel cu duhul. Termenul pentru suflet (psyche) vorbeşte despre partea imaterială a omului în puterile şi activităţile sale inferioare. Omul este un individ conştient. El are o formă de viaţă de bază alături de pofta de mâncare, imaginaţie, memorie şi înţelegere. Totuşi, este nevoie să aducem în atenţie capacităţile mai înalte care locuiesc în facultăţile omului. Termenul duh (pneuma) face aceasta aducându-l pe individ în prezenţa lui Dumnezeu. În prezenţa Creatorului său, creat după chipul Său, omul manifestă puterea de raţiune, conştiinţă şi voinţă. (A. H. Strong) Rezumând, „Distincţia dintre psyche şi pneuma este una funcţională, şi nu o distincţie substanţială.” – W. W. Goodwin

Acele pasaje care exprimă o triplă diviziune pot fi explicate.

În 1 Tesaloniceni 5:23, Pavel nu foloseşte expresia „duhul şi sufletul şi trupul,” decât pentru a exprima omul în totalitatea sa; natura sa spirituală, natura sa trupească, şi viaţa funcţională datorată unirii lor.

La fel, Evrei 4:12 vorbeşte despre despărţirea „sufletului şi a duhului”; totuşi, sensul nu este cel al separării unuia de celălalt, ci de a tăia, sau de a zdrobi, aşa cum ai putea tăia o friptură în două bucăţi. Cuvintele nu înseamnă două lucruri în sine, ci tăierea în două a unui singur lucru.

În povestirea creării omului şi menţionarea morţii este făcută doar despre două substanţe, una a materiei, cealaltă a duhului. De aceea, Eclesiastul 12:7 vorbeşte corect despre duhul care se întoarce înapoi la Dumnezeu. „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

Concluzia este aceasta: duhul omului nu este ceva mai înalt decât sufletul omului, nici diferit faţă de suflet. Sufletul şi duhul sunt unul şi acelaşi. „Cât despre distincţia dintre „suflet” şi „duh” probabil cel mai bine este să spunem că sufletul se referă la partea imaterială a omului privită ca o personalitate umană, în timp ce duhul se referă la aceeaşi parte imaterială cu referire la substanţa ei, sau cu privire la originea sa divină.” (David Clark)

Dihotomie sau trihotomie

Potrivit lui Geneza 2:7 omul este compus din două substanţe, şi doar două, trup şi suflet. Geneza 2:7 declară că, „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Trupul este o substanţă materială; sufletul este o substanţă spirituală. Substanţa poate fi definită ca cea care are fiinţăm proprietăţi şi potenţă (putere); substanţa este cea în care există atributele.

Atributele sau proprietăţile materiei sunt: volumul, greutatea, tăria, forma, etc. Atributele spiritului sunt: gândul, voinţa (alegerea), afecţiunile şi conştiinţa. Aceste substanţe, trupul şi spiritul, sunt diferite deoarece proprietăţile lor sau atributele lor sunt diferite şi opuse. Proprietăţile materiei nu aparţin spiritului şi atributele spiritului nu aparţin materiei şi totuşi aceste două materii se unesc pentru a constitui un om. Acolo există trupul, care este materie; acolo există sufletul, care este spirit. Nu există alte substanţe în om. Din cele două, sufletul este mai important pentru că sufletul este cel care dă viaţă trupului. Când sufletul este retras, trupul este mort pentru că sufletul este locul personalităţii. Conştiinţa acestor lucruri poate conduce la un punct de vedere favorabil al dihotomiei: indivizii se cunosc pe sine ca fiind trup şi suflet.

Dovada Scripturală a dihotomiei

În înregistrarea creaţiei se menţionează trupul şi sufletul omului, şi nimic mai mult. În altă parte, Scripturile menţionează frecvent trupul şi sufletul împreună, şi nimic mai mult.

1 Împăraţi 17:21 „fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”

Eclesiastul 12:7 „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

Iacov 2:26 „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.”

Matei 10:28 „poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”

1 Corinteni 5:3 „cât despre mine, cu toate că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul.”

Relaţia dintre suflet şi trup este misterioasă şi aproape de neînţeles. Cum acţionează trupul asupra minţii, şi cum mintea acţionează asupra trupului, nu poate fi înţeles pe deplin deşi experienţa este cunoscută în fiecare zi. Mintea constrânge trupul să acţioneze şi acesta acţionează. Trupul transmite impresii ale lumii exterioare către minte şi mintea primeşte aceasta. Emoţiile minţii afectează trupul astfel că acesta roşeşte sau este încurcat. Bolile trupului, în special cele ale creierului, afectează şi creează dezordine în minte. Înapoi şi înainte, interacţiunea trupului şi a minţii se mişcă pentru a produce un mare mister.

Teoria trihotomiei: trup, suflet şi duh

Trihotomia (de la tricha, „în trei părţi” şi temno, „a tăia” = compus din trei părţi) este punctul de vedere că omul este alcătuit din trei substanţe: trup, suflet şi duh. Biserica Ortodoxă din est a susţinut în general Trihotomia. Credinţa lor este cel mai bine articulată de preotul grec ortodox John din Damasc (c. 675-749) care vorbeşte despre suflet ca şi principiul vieţii senzoriale care îmbunătăţeşte duhul – duhul fiind o emanaţie de la Dumnezeu. Pe de altă parte, biserica din vest a susţinut în general dihotomia. Un apel pentru Trihotomie este făcut din Scripturi.

1 Tesaloniceni 5:23 „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

Evrei 4:12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”