Înainte de a face asta, toți îl considerau ca frate… Avea o responsabilitate deosebită încredințată. Se numea pe sine ucenic al lui Hristos. Oriunde mergea spunea ca face totul în numele Dumnezeului Adevărat. Tupeul cu care spunea despre Evanghelie, îți distrugeau orice sentiment de neîncredere și te făceau să-l crezi aproape sfânt. Făcea ucenici, dar numai nu ai lui Isus. Avea autoritate deosebită și nu accepta faptul că poate greși. Dar aparențele nu puteau estompa realitatea. Pe lîngă mulțimea de neajunsuri și păcate mai avea unul, mai oribil decît toate. Iubea banii mai mult decît oamenii. Ar fi vîndut relații, prietenii, încrederea acordată pentru niște prăpădite de monede. Ajunsese să-și depărteze ucenicii, prietenii pentru că nu voia să împartă banii cu ei.
Și nu doar atît… În încrederea lui de a fi un mare lider, sau de mic dumnezeu, s-a gîndit că a minți este prea puțin. Banii erau tot ce mai conta pentru el. A hotărît să-și vîndă prietenii pentru bani, și a găsit și modalitatea. Folosea expresia „să facem pentru Domnul”, deşi nu spunea că acel „Domn” era chiar el. Şi a făcut-o. Şi-a vîndut prietenii, dar răsplata a fost pe potrivă.
Îl ştiţi cumva?
Este Iuda Iscarioteanul, sau poate nu…?
2 Regi 17:14 “Dar ei n’au ascultat, şi-au înţăpenit grumazul, ca şi părinţii lor, cari nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor”.
Tineri și tinere, maturi, oameni în vîrstă își planifică viitorul, dîndu-și frîu liber visurilor. Suntem ființe care ne place să privim în viitor, chiar dacă acesta nu întotdeauna ne zîmbește din acea extremitate. Unii se gîndesc la carieră, la familie, cum să devină renumiți etc. Visurile sunt stimulul care ne mișcă viața înainte spre atingerea scopului propus. Fără să vrem devenim prizonierii propriilor visuri. Fetele își creează imaginea prințului care vine pe cal alb. Băieții, la rîndul lor, își caută prințesa, alții prințesele. Conștientizînd că suntem slabi recurgem la meditație, rugăciune, pentru a obține lucrurile propuse.
Ciprian Sarivan
