Gînduri din Apocalisa. Robii lui Dumnezeu

Suntem întotdeauna speriați cînd ajungem să ascultăm predici din cartea Apocalipsa, suntem speriați cînd o citit noi, suntem și mai speriați cînd începem să o studiem, pentru că Dumnezeu vorbește, robilor Săi, adică nouă lucrurile care se vor întîmpla. Așa de închipuim noi…

Orice cititor al Noului Testament ar vedea contradicția izbitoare dintre faptul să Dumnezeu, Isus, și apostolii îi numesc pe creștini fii de Dumnezeu, iar ultima carte este descoperită robilor. Acest lucru sare și mai tare în ochi cînd observi că Apocalipsă e scrisă de același Ioan care vine cu concepția nouă de fii de Dumnezeu, în Evanghelia după Ioan.

Ioan 1:12-13   Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Să credem că Ioan uită conceptul de fii și trece la robi, e cam ridicol.

1 Ioan 3:1-2  Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L-a cunoscut nici pe El. Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă ‘l vom vedea aşa cum este.

La fel Pavel în epistolele sale întărește conceptul de fii ai lui Dumnezeu.

Galateni 3:26  Căci toţi sînteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus

Galateni 4:6-7  Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ,,Ava“, adică: ,,Tată!“  Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

Cînd Ioan scrie robilor, nu se referă la creștini, ci lui Israel, căruia numele de robi îi aparține. De asemenea cuvîntul este folosit de 14 ori în cartea Apocalipsa cu referire evident celor căror li se scrie cartea.

Pentru comparație vedeți adresarea lui Dumnezeu către poporul Israel.

Levitic 25:42  Căci ei sînt slujitorii Mei, pe cari i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vînduţi cum se vînd robii.

Isaia 49:3  şi Mi-a zis: ,Israele, Tu eşti Robul Meu, în care Mă voi slăvi.`

Isaia 65:15  Veţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei; şi anume: ,Domnul, Dumnezeu vă va omorî`, şi va da robilor Săi un alt nume.

Gînduri din Apocalisa. Descoperirea lui Isus Hristos

Revelation 1:1-2  Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile cari au să se întîmple în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimeţînd prin îngerul Său la robul Său Ioan, – care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.

Mai sus avem primele două versete ale cărții Apocalipsa, versete interpretate în diferite feluri care conduc mai apoi la interpretări “deocheate” în ceea ce privește conținutul cărții Apocalipsa. De multe ori , în analiza unui text, începem prin a analiza fiecare cuvînt al textului, ca mai apoi să oferim concluzia care ni se pare mai potrivită.

Apocalipsa – acest cuvînt are cîteva sensuri:

1. Revelarea adevărului – Luca 2:32; Rom. 16:25; I Cor. 14:6,26; Gal. 1:12; Ef. 1:17
2. Un secret făcut cunoscut – Ef. 211-3:13
3. O revelaţie prin vis/viziune – II Cor. 12:1,7; Gal. 2:2
4. Secretelegate de vremurile de sfârşit – Luca 17:30; I Cor. 1:7; II Tes. 1:7; I Pet. 1:7,13; 4:13; 5:1

O intepretare, a ordinii primirii acestei descoperiri ar fi următoarea: Dumnezeu îi descoperă lucrurile finale lui Isus, Isus le spune îngerului, îngerul lui Ioan, Ioan- mie, pentru ca citesc acum Apocalipsa, eu vi le spun vouă, iar voi la alții.

Dacă am analiza ordinea în care vine această revelație, am avea cam mulți intermediari, și cu șanse maxime de a pierde sensul respectivei descoperiri.

O intepretare în acest sens pare banală și sufiecient de bună doar pentru novicii care le place cartea Apocalipsa.

Dacă l-am pune ipotetic, pe Isus în dulap pentru un timp, fără ca cineva să știe de El, atunci în momentul în care aș deschide dulapul în fața dumneavoastră, stimați cititori, s-ar obține o apocalipsis,  adică o descoperire a ceva/cuiva ținut ascuns.

Deci, Dumnezeu, Îl descoperă pe Isus care era tinut ascuns, și împreună cu el, lucrurile sfîrșitului.

În articolul următor vom vedea cine sunt robii cărora Dumnezeu Îl descoperă pe Isus.

GHEORGHE ZOSIM- IZVOR DE SPERANTA

Mărturia fratelui Ion Tasca despre istoria bisericii Izvorul Vieții

Gînduri din Apocalisa. Răpirea Bisericii (3)

Din articolul trecut este evident că întîlnirea noastră cu Domnul Isus Hristos va fi atunci cînd va veni el. Nu putem să ne întîlnim cu el sau să fim răpiți înainte ca să fi venit însuși Domnul Isus. Biblia nu vorbește despre o răpire secretă, sau despre mai multe veniri ale Domnului Isus. Vom vedea după cum urmează textul biblic din 2 Tesaloniceni 2:1-17  ca mai apoi să facem concluziile de rigoare.

2 Tesaloniceni 2:1-17  Cît priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,  protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.  Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, cînd eram încă la voi?  Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decît la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.  Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,  şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi.  Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:  pentruca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi. 

Autorul epistolei menționează că deși sunt din aștia care vorbesc de parca Hristos a și venit, să nu le dea nimeni credit. El spune că venirea lui Hristos nu va fi înainte (va fi după): lepădarea de credință, descoperirea omului fărădelegii, omul care se va înălța mai presus de ceea ce se numește Dumnezeu.

Omul asta vine și face minuni prin puterea Satanei, lucru bine descris și în Apocalipsa, iar apoi este distrus de Domnul Isus Hristos.

Reieșind din lucrurile astea: dacă cineva crede că Biserica va fi răpită la cer înainte să se întîmple lucrurile menționate, crede ceea ce nu este scris în Biblie. Biserica va fi răpită cînd va veni Isus, după arătarea omului fărădelegii.

Arătarea omului fărădelegii – Necazul- Venirea lui Isus- Răpirea.

Dacă Biserica este răpită înainte de Necazul cel Mare, înseamnă că Hristos, potrivit celor ce susțin ideia respectivă, va veni de trei ori, sau încă două ori după venirea Lui pe pămînt. Una ca să răpească Biserica, se va duce înapoi la odihnă, și la sfîrșit va veni să declare biruința asupra răului.

Cît de mult ar vrea susținătorii ideii respective să convingă oamenii, ideia pur și simplu nu merge. Frumoasă și atractivă idée, cel puțin așa pare, dar incorectă.

Gînduri din Apocalisa. Răpirea Bisericii (2)

Atunci cînd unul din bătrîni vine să dea un răspuns lui Ioan despre proveniența celor cu haine albe, și evenimentul din care au apărut răspunsul este: Necazul cel Mare. Gloata îmbrăcată în haine albe erau sfinții care au murit în timpul Necazului celui Mare. Nu vreau să speculez cu textul ca să afirm prin ce situații au trecut oamenii aceștia. Biblia spune doar că și-au albit hainele în sîngele Mielului, stau înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Dacă oamenii aștia ar fi fost răpiți înainte de Necaz, probabil bătrînul ar fi dat alt răspuns de genul: Aceștia sunt preafericiții, au fost luați înainte de necaz, nu au avut parte de suferințe, ci stau și beneficiază de prezența lui Dumnezeu.

Nu, oamenii sfinți au trecut prin suferințe ca să ajungă curați în prezența lui Dumnezeu.

De unde ideea cu răpirea? Biblia vorbește despre o întîlnire cu Domnul în văzduh a celor celor ce au adormit în El și a celor vii care au fost credincioși.

1 Tesaloniceni 4:13-18  Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde.  Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.  Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.  Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.  Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Autorul relatează felul în care va avea loc întîlnirea cu Isus. Cei morți vor învia la prezența Domnului, glasul unui arhanghel și trîmbița lui Dumnezeu. Cei vii vor fi răpiți împreună cu cei morți și re-înviați ca să întimpine pe Domnul în văzduh.

Ca să vă fie mai simplu să înțelegeți ideia cu răpirea în raport cu Necazul cel Mare, trebuie să urmăriți ideea desfășurării gîndurilor potrivit textelor din Scriptură. Un lucru înțeles din textul adresat Tesalonicenilor este că înviază cei morți apoi sunt luați cei vii ca să întîmpine pe Domnul în văzduh. Probabil și Domnul Isus acolo în văzduh ca să îl întîmpine, nu? Deci în mod normal cei răpiți îl întîmpină pe Domnul la venirea lui.

Vom vedea în articolele următoarea cum se desfășoară ideea ca să înțelegem dacă creștinii urmează să treacă prin Necazul cel Mare sau ba.

Gînduri din Apocalisa. Răpirea Bisericii (1)

Deși s-au scris multe opinii și interpretări ale cărții Apocalipsa, aceasta nu a dus la scăderea interesului de a o citi și de a continua să facem dezbateri, arătîndu-ne fiecare cunoștințele mai mari sau mai modeste asupra cărții respective. Mai mult decît atît, fiecare afirmă ca anume opinia lui este cea biblică, celelalte fiind erezii. E de rîs și de plîns în același timp. Și dacă tot așa stau lucrurile cu opinia, vreau să împărtășesc gînduri din Apocalipsa, și la fel ca ceilalți voi afirma că sunt biblice.

Mulți creștini au ajuns sa fie mai apocaliptici ca Apocalipsa. Învățăcei care au citit cartea, vin cu opinii “geniale”, de nu-I poți mișca nici cu buldozerul. Fără să știe context, sau să aibă acel micuț grăunte de rațiune necesar de a ne pune întrebări, acești oameni afirmă sus și tare că cunosc Adevărul Suprem.

În fine, să-i lăsăm cu gîndirea lor și să trecem la Gîndurile din Apocalipsă. Să vedem ce e cu Răpirea Bisericii în raport cu Necazul cel Mare prin care vor trece locuitorii pământului. Și vă promit să nu încerc sa gasesc în Scripturi ceea ce nu există.

Răpirea bisericii înainte de Necaz este o învățătură relativ nouă care aduce cu sine interpretări incorecte potrivit pasajului(jelor) biblic(e). Creștinii care o susțin afirmă că Biserica va fi luată de pe pămînt la cer înainte de a se începe Necazul cel Mare. E adevărat ca Apocalipsa descrie o adevărată grozăvenie pentru cei ce stau rău cu interpretarea. De fapt era o carte care se citea bisericii primare ca o încurajare în contextul lucrurilor care se întîmplau la moment.

Învățătura cu Răpirea vine că „autoîncurajeze” creștinii promițîndu-le ceva ce nu există. Să trecem dar la analiza textelor biblice care disconfirmă o posibilă răpire înainte de Necaz. Textul care va fi analizat în articolul următor la fi:

Revelation 7:9-17  După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;  şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“  Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s’au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de domnie, şi s’au închinat lui Dumnezeu,  şi au zis: ,,Amin.“ ,,A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.“ Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: ,,Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“  ,,Doamne“, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii“. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.  Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.  Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.  Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“